14/09/2025
Nu o să uit niciodată privirea Ancuței din prima seară în care ne-am întâlnit pe Zoom.
Avea ochii aceia mari, care îți spun o mie de lucruri înainte să apuce să spună vreun cuvânt. Era acolo, prezentă, dar și cu o parte din ea trasă înapoi, ca și cm ar fi stat pe marginea unei ape reci, testând doar cu degetele dacă se poate încrede.
Venise în programul meu de publicare cu o dorință tăcută care se activase cu mult timp înainte. O lăsase ascunsă într-un sertar până la momentul când a primit Agenda Femeii Inspirate. Iar și-a amintit că ea vrea să scrie, sa creeze, să se descopere prin scris, mai ales să-și dea voie sa nu se mai ascundă.
Mi-a spus, cu o voce blândă, dar nesigură:
„mi-e teamă să mă văd și mai ales să fiu văzută.”
Și atunci am simțit că nu e doar despre publicare. Am înțeles că povestea ei nu e una care să stea liniștită între coperți, ci una care avea nevoie de un spațiu în care să se audă cu ecou. Așa că i-am propus un lucru nebunesc — pentru ea: „vreau să vii live cu mine la summit în septembrie. Să vorbești. Să te lași văzută.”
A tăcut, s-a fâstâcit și se întreba oare a auzit bine ce am spus. Apoi a oftat adânc și mi-a spus: „Bine, vin, dacă nu acum, atunci când? Simt că dacă nu o fac alături de tine, o să-mi fie foarte greu să ies în video/live vreodată.”
Și a făcut-o.
Ce mi-a mărturisit acum mai recent este că s-a antrenat timp de două săptămâni. Și-a scris emoțiile pe bilețele, a exersat în oglindă, a vorbit singură prin casă, toate astea pentru a-și gestiona emoțiile. Apoi a intrat Live pe Facebook. A sosit ziua cea mare de la summit unde s-a expus pentru prima oară în fața lumii.
40 de minute mai târziu, cu un zâmbet larg, mi-a spus: „Simona, nu-mi vine să cred, am fost live? Chiar eu? M-am simțit atât de bine, încât am uitat că mă vede cineva. Era ca și cm eram doar noi două într-o sesiune. Alături de tine m-am simțit în siguranță într-un fel în care nu m-am simțit de mult.”
Și despre asta e totul. Despre acest spațiu nevăzut pe care îl creez în tăcere, clipă de clipă, între un cuvânt și altul, între o temă de lucru și o tăcere plină de sens.
În programele pe care le susțin fetele îmi spun că nu este e doar despre cm să scrii sau cm să publici.
📔 E despre cm să te aduni, cm să îți ții respirația și apoi să îți dai voie să fii.
📔 E despre cum, într-o lume grăbită, găsești în sfârșit o oază unde poți fi exact așa cm ești — cu toate fricile tale, cu visurile amânate, cu glasul încă nedesfăcut — și să știi că nu ești singură.
Ancuța nu este nici ea o excepție. Pe lângă faptul că a publicat Genograma sufletului tău - Ghid de autocunoaștere prin psihogenealogie, a reușit să treacă prin fricile ei care o împiedicau să ajungă la oamenii pe care îi poate ajuta în creșterea lor personală. A reușit să aibă mai multă încredere în ea și în tot ceea ce face.
Ce am eu special de oferit?
- spațiul unde renaștem prin programul de publicare (începe o nouă serie pe 22 septembrie)
- voce autentică prin sesiuni live și summit
- experiențe reale în care se autodepășesc bariere invizibile
- împuternicire, motivație, disciplină, structură și încredere
- spațiu și energie de transformare în evenimente Live offline (pe 26 octombrie te invit la Frankfurt - urmează detalii)
- stil clar, blând, distractiv, pragmatic care aduce rezultate și materiale publicate.
📕 Dacă simți că ți-a venit o idee de carte, jurnal sau ghid, dar nu știi sigur cm să o structurezi sau cm să o publici, hai să povestim într-o discuție de 30 de minute (scrie-mi un mesaj). E gratuită și are un singur scop - să te ajute să clarifici ce vrei să creezi/publici și cm o putem aduce împreună în lume.
📸 Pihureac Mihaela mulțumesc pentru click.
