12/04/2026
Pentru mine, Paștele se asociază cu copilăria. Când eram mici, mergeam cu părinții la bunici, la țară ( a se citi ca alt oraș), cam de două ori pe an, iar una dintre aceste dăți era, obligatoriu, de Paște. Deși mergeam pe jos dintr-un capăt în altul al unui orășel întreg, îmi amintesc cu multă căldură acea perioadă.
Așteptam cu nerăbdare să mergem la sfințit pasca. Ne bucuram nespus când ne venea rândul, iar preotul ne stropea cu agheasmă și mai lăsa și câte o glumiță pe seama noastră.
Apoi mama a plecat peste hotare, iar acest obicei a dispărut. Am fost doar noi doi, eu și fratele meu, la o biserică de lângă casă. Am pregătit puțină mâncare, iar seara fiecare și-a petrecut timpul cu prietenii lui.
Apoi m-am căsătorit, iar în ultimii 10 ani am petrecut Paștele în satul de baștină al soțului. Acolo e altceva: satul e mic, toți se cunosc între ei, însă eu, fiind de la oraș, nu m-am regăsit pe deplin în acea atmosferă.
În acest an, mama a revenit acasă și am decis să sfințim pasca la Chișinău. A fost o decizie minunată: atmosfera de la biserică a fost fenomenală, iar vremea a ținut cu noi.
În câțiva ani, vor merge și copiii cu noi la sfințit. Voi face tot posibilul ca ei să-și amintească această perioadă cu căldură.
Hristos a înviat! Să aveți o sărbătoare frumoasă! Pace și sănătate familiei voastre. Vă cuprind 🤗
