Radu-Corin Stan

Radu-Corin Stan Creator & Autor de Meditații și Povești Terapeutice. Scriu povești educative care sprijină dezvoltarea emoțională a copiilor. CINE ESTE RADU-CORIN STAN?

Creez experiențe de relaxare și echilibru emoțional pentru copii și adulți, prin meditații ghidate și transe. El este cel care și-a asumat misiunea de a te ajuta pe tine să-ți îndrepți pașii pe calea dorită de tine în viață! Da, el știe deja că această misiune este o mare provocare, însă pregătirea în psihologie, cea de trainer de NLP și cea de master practician în Time Line Therapy®, hipnoză şi c

oaching, îl pun în poziţia de a te susţine pe tine să ajungi acolo unde doreşti, într-o perioadă scurtă de timp. Fie că este vorba despre blocaje şi limitări, lipsă de motivaţie şi direcţie ori poate de a face pace cu mâncarea odată pentru totdeauna sau poate de a pune capăt auto-sabotajului sau poate de a elibera traume şi emoţii negative ori de a rezolva probleme de cuplu şi diferite conflicte, cu ajutorul celor mai mai recente strategii și tehnici ale minții, oricare dintre aceste probleme se pot rezolva rapid. Vrei să afli mai multe? Radu-Corin Stan lucrează individual sau cu grupuri, face coaching şi terapie, susţine cursuri, seminarii şi workshop-uri şi creează diverse materiale informative care îți vor pune la dispoziție cele mai bune idei, metode și diferite resurse ce îți vor garanta reuşitele atâta timp cât te vei folosi de ele! Adresează-i întrebările tale şi urmărește-l pe Facebook, pe Instagram și pe Youtube! O singură decizie îți poate schimba cursul vieții pentru totdeauna! Alege înțelept!

„𝑈𝑛𝑑𝑒-𝑖 𝑙𝑜𝑐𝑢𝑙 𝑚𝑒𝑢?”O întrebare pe care mulţi adulţi o poartă tăcut în suflet…Dar care, de cele mai multe ori, îşi are ră...
18/08/2025

„𝑈𝑛𝑑𝑒-𝑖 𝑙𝑜𝑐𝑢𝑙 𝑚𝑒𝑢?”

O întrebare pe care mulţi adulţi o poartă tăcut în suflet…
Dar care, de cele mai multe ori, îşi are rădăcinile în copilărie.

În primii ani de viaţă, copiii nu au nevoie doar de iubire şi siguranţă.
Mai au nevoie şi să simtă că „se potrivesc” în lumea în care trăiesc.
Că sunt văzuţi, primiţi, acceptaţi — aşa cm sunt.

🔹 Atunci când un copil se simte „prea diferit”
🔹 Atunci când nu e înţeles de cei din jur
🔹 Atunci când i se cere mereu „să se schimbe”, „să se conformeze”...
… în mintea şi inima lui se poate strecura o convingere tare periculoasă, aceea că „...𝑝𝑟𝑜𝑏𝑎𝑏𝑖𝑙 𝑐𝑎̆ 𝑐𝑒𝑣𝑎 𝑒 𝑖̂𝑛 𝑛𝑒𝑟𝑒𝑔𝑢𝑙𝑎̆ 𝑐𝑢 𝑚𝑖𝑛𝑒..."

Şi atunci, în lipsa unui sentiment clar de apartenenţă, copilul se va adapta.
Să va conforma. Îţi va ascunde natura adevărată. Se va strădui să devină „aşa cm trebuie”.

Şi cu timpul… uită cine este cu adevărat.
Iar adultul care devine se va trezi cu o senzaţie apăsătoare că nu se potriveşte nicăieri.
Sau că trebuie să se adapteze constant, chiar şi în locurile unde ar trebui să se simtă acasă…

💬 Despre asta vorbim săptămâna aceasta:
📌 despre apartenenţă
📌 despre nevoia de a fi tu, în siguranţă
📌 despre locul în lume pe care nu trebuie să-l găseşti… ci să-l (re)cunoşti

Rămâi aproape. Urmează să creăm o poveste cu valuri, nori şi o lecţie pentru toate vârstele. 🌊

________________________________________

𝑫𝒆𝒔𝒑𝒓𝒆 𝒅𝒐𝒓𝒖𝒍 𝒅𝒆 𝒑𝒂̆𝒓𝒊𝒏𝒕̧𝒊 𝒔𝒆 𝒗𝒐𝒓𝒃𝒆𝒔̧𝒕𝒆 𝒓𝒂𝒓.Mai ales atunci când nu e însoţit de plecări definitive.Dar sunt copii care s...
15/08/2025

𝑫𝒆𝒔𝒑𝒓𝒆 𝒅𝒐𝒓𝒖𝒍 𝒅𝒆 𝒑𝒂̆𝒓𝒊𝒏𝒕̧𝒊 𝒔𝒆 𝒗𝒐𝒓𝒃𝒆𝒔̧𝒕𝒆 𝒓𝒂𝒓.
Mai ales atunci când nu e însoţit de plecări definitive.
Dar sunt copii care simt dorul în fiecare zi — pentru că părintele e departe, chiar şi temporar.

Săptămâna aceasta am vorbit despre acest subiect care devine tot mai des întâlnit:
𝑙𝑢𝑐𝑟𝑢𝑙 𝑙𝑎 𝑑𝑖𝑠𝑡𝑎𝑛𝑡̧𝑎̆ 𝑠̧𝑖 𝑒𝑓𝑒𝑐𝑡𝑒𝑙𝑒 𝑠𝑎𝑙𝑒 𝑒𝑚𝑜𝑡̧𝑖𝑜𝑛𝑎𝑙𝑒 asupra celor mici.
Despre acel dor tăcut, care nu se vede mereu în lacrimi… dar se simte în comportamente, în legături şi în relaţia cu sine.

L-am cunoscut pe Firicel, un personaj simbolic pentru copiii care găsesc moduri neaşteptate de a rămâne conectaţi.
Pânza lui nu e doar o metaforă... ci este un fir de dor şi speranţă.

🎧 Dacă această temă este potrivită pentru tine acum, am creat o meditaţie terapeutică ghidată, care te te aşteaptă deja pe canalul de YouTube pentru cei mici 👉 https://youtu.be/nDiN_umeR5o

💬 Iar dacă ţi-a trezit o întrebare, o amintire sau o nevoie de sprijin emoţional, ştii că mă poţi contacta pentru o sesiune de coaching. Ţi-o fac cadou.
Fără reţete. Doar spaţiu, claritate şi însoţire.

👉 https://raducorinstan.ro/coaching-sesiune-cadou/

Altfel, ne revedem luni cu o nouă temă.
Până atunci, poartă grijă de legăturile invizibile… sunt cele mai puternice.
💛

________________________________________

Povestea lui Firicel se încheie cu o lecţie tăcută despre iubirea care nu pleacă.Despre firele invizibile care leagă ini...
14/08/2025

Povestea lui Firicel se încheie cu o lecţie tăcută despre iubirea care nu pleacă.
Despre firele invizibile care leagă inimile, chiar şi atunci când părinţii nu sunt acolo fizic.

Când, într-un târziu, părinţii lui s-au întors… nu au fost plânsete şi dramă din partea lui Firicel.
Doar a zâmbit. Şi a întrebat:
— 𝐴𝑡̧𝑖 𝑠𝑖𝑚𝑡̧𝑖𝑡 𝑔𝑎̂𝑛𝑑𝑢𝑟𝑖𝑙𝑒 𝑚𝑒𝑙𝑒… 𝑝𝑒 𝑓𝑖𝑟𝑢𝑙 𝑚𝑒𝑢 𝑠𝑝𝑒𝑐𝑖𝑎𝑙?

💛 Pentru că unele pânze sunt mai mult decât asta.
Sunt punţi. Sunt scrisori. Sunt legături care rămân.

Iar când distanţa e inevitabilă, poate că cel mai valoros lucru pe care îl putem face este să-i învăţăm pe copii cm se simte o iubire de la distanţă, care nu dispare.

📘 Aceasta cred că este una dintre cele mai sensibile poveşti din cartea Aripi noi pentru suflete mici.

Iar dacă ţi-a rămas în gând… s-ar putea să mai descoperi şi alte fire invizibile în acest volum. Acum o poţi comanda de aici 👉 https://raducorinstan.ro/anpsm

________________________________________

De două zile vorbim despre dorul copilului de părintele plecat.Azi vreau să-ţi spun o poveste legat de asta.Firicel era ...
13/08/2025

De două zile vorbim despre dorul copilului de părintele plecat.
Azi vreau să-ţi spun o poveste legat de asta.

Firicel era un păianjen mic şi luminos. La propriu.
Firul ţesut de el strălucea ca aurul şi părinţii lui îi spuneau că e un fir special – o punte între suflete.

Seară de seară, părinţii îşi atingeau uşor picioruşele de pânza lui şi îi trimiteau, prin vibraţia firelor, căldura dragostei lor.

Firicel adormea mereu cu zâmbetul pe faţă.
Până într-o zi…

Părinţii îi spuseră că trebuie să plece. Că se vor întoarce. Că, între timp, îl vor simţi prin firul lui magic.

Dar pentru un pui mic, care nu înţelege distanţa… orice plecare e prea lungă.

În prima seară, pânza rămase nemişcată. Fără vibraţia lor de „noapte bună”.
Doar tăcere şi frig.

Iar când nu înţelegi de ce lipseşte prezenţa… uneori ajungi să te întrebi dacă firul tău chiar contează... şi dacă chiar e ceva magic şi unic la el sau.. la tine.

Mâine îţi spun cm se încheie povestea lui Firicel.
Şi de ce pânza lui specială a ajuns să ţină loc de îmbrăţişare.

💛 E o poveste pentru copii şi părinţi.. şi probabil că şi pentru copilul din tine.

________________________________________

Poate că părintele tău n-a plecat niciodată „prea mult” sau „definitiv”.Poate că era acolo în vacanţe. Sau poate se înto...
12/08/2025

Poate că părintele tău n-a plecat niciodată „prea mult” sau „definitiv”.
Poate că era acolo în vacanţe. Sau poate se întorcea în fiecare seară. Sau vorbea cu tine la telefon, în scris... sau poate chiar în apeluri video.

Dar poate că, în ciuda acestor eforturi... a fost plecat mai des şi mai mult decât era pregătită inima ta să înţeleagă atunci.

Iar acum, adult fiind, poate că nu mai recunoşti dorul acela...

Dar este posibil că-i mai simţi ecoul: .. în nevoia continuă de validare... în căutarea de prezenţă în ceilalţi, în timp ce ţie îţi e greu să o oferi... atunci când te simţi neînţeles, chiar şi în relaţiile apropiate... când te „agăţi” cu uşurinţă de celălalt, ca o pânză care refuză să se desprindă...

Nu pentru că eşti dependent. Ci pentru că, într-un fel, n-ai învăţat cm e să stai cu tine… fără golul acela.

👤 Dorul neîmpăcat din copilărie se transformă, uneori, în nelinişte cronică la maturitate.
Nu ştim ce lipseşte exact… dar simţim că lipseşte ceva.
Şi alergăm.

Iar dacă recunoşti o părticică din tine aici… rămâi aproape.
Mâine începem povestea lui Firicel şi poate, cine ştie, recunoşti şi acolo ceva ce merită văzut, înţeles, alinat.

________________________________________

Atunci când am gândit cartea „Aripi noi pentru suflete mici”, am ales cele 47 de teme în funcţie de ce am văzut că doare...
11/08/2025

Atunci când am gândit cartea „Aripi noi pentru suflete mici”, am ales cele 47 de teme în funcţie de ce am văzut că doare azi în viaţa copiilor.
Unele teme mi s-au părut evidente. Cercetând în profunzime, altele… m-au surprins.

Tema 𝒅𝒐𝒓𝒖𝒍𝒖𝒊 𝒅𝒆 𝒑𝒂̆𝒓𝒊𝒏𝒕̧𝒊 – în special în cazul celor plecaţi la muncă departe – a ieşit la suprafaţă ca una dintre cele mai frecvente dureri „tăcute” ale copilăriei moderne. Şi da, copiii noştri, ai românilor, cunosc prea mult acest dor...

Ştiind situaţia, faptul că părinţii lor trebuie să muncească departe, foarte mulţi copii rămaşi acasă poate că nu mai spun:
— 𝑀𝑖-𝑒 𝑑𝑜𝑟.
Fiindu-le clar că altfel nu se poate, ei nu mai întreabă:
— 𝐶𝑎̂𝑛𝑑 𝑡𝑒 𝑖̂𝑛𝑡𝑜𝑟𝑐𝑖?
Şi nici nu mai plâng în fiecare seară după mama sau tata.

S-au obişnuit cu distanţa. Dar înăuntru se întâmplă ceva.

Un fir invizibil — care leagă inima copilului de prezenţa adultului de siguranţă — începe să se subţieze.
Nu dispare repede. Dar devine mai firav. Mai greu de simţit.

🧶 Copiii au nevoie de acel fir emoţional ca să se simtă bine ancoraţi în lume.
Iar când părintele lipseşte des sau pentru mult timp, acel fir poate fi uitat… dacă el nu este atins, numit, întreţinut.

Poate nu este mereu un capăt de lume — dar sigur rămâne un punct sensibil.
Şi e bine să ştim asta.

💛 Săptămâna aceasta vorbim despre această temă tăcută şi profundă: 𝒅𝒐𝒓𝒖𝒍 𝒅𝒆 𝒑𝒂̆𝒓𝒊𝒏𝒕̧𝒊.
Despre cm putem menţine vie o legătură, chiar şi atunci când mulţi kilometri stau între noi.

Mâine vorbim despre cm rămâne această lipsă neadresată în viaţa de adult… şi ce putem face pentru a o repara.

________________________________________

✨ Săptămâna aceasta am vorbit despre una dintre cele mai profunde frici din copilărie: 𝐟𝐫𝐢𝐜𝐚 𝐝𝐞 𝐚 𝐝𝐨𝐫𝐦𝐢 𝐬𝐢𝐧𝐠𝐮𝐫.Nu e desp...
08/08/2025

✨ Săptămâna aceasta am vorbit despre una dintre cele mai profunde frici din copilărie: 𝐟𝐫𝐢𝐜𝐚 𝐝𝐞 𝐚 𝐝𝐨𝐫𝐦𝐢 𝐬𝐢𝐧𝐠𝐮𝐫.

Nu e despre umbre.
Nu e despre întuneric.
E despre absenţă.
Despre lipsa unei prezenţe care să ţină copilul ancorat în siguranţă emoţională, în timp ce adoarme.

Şi poate că e şi în copilul tău…
sau poate că e încă, acolo, în copilul din tine.

📖 Dacă ai ratat postările din această săptămână, le găseşti aici pe pagină, alături de povestea care a însoţit tema: 𝐶𝑜𝑟𝑎𝑏𝑖𝑎 𝐴𝑙𝑒𝑠𝑖𝑒𝑖. O poveste pentru cei mici, dar care spune un adevăr şi pentru cei mari…

🎥 Iar dacă preferi formatul video, te invit să descoperi versiunea animată a poveştii direct pe canalul de YouTube dedicat celor mici 👉 https://youtu.be/BVr9CbUjeyY

💛 Iar dacă ai simţit că tema asta ţi-a vorbit şi ţie — adultului — şi vrei să-ţi înţelegi mai bine copilul interior, te aştept cu drag la o sesiune individuală de coaching, gratuită, în care să descoperim împreună ce nevoi ar putea avea copilul tău interior... 👉 https://raducorinstan.ro/coaching-sesiune-cadou/

________________________________________

𝑈𝑛𝑒𝑜𝑟𝑖, 𝑒 𝑛𝑒𝑣𝑜𝑖𝑒 𝑑𝑜𝑎𝑟 𝑑𝑒 𝑢𝑛 𝑝𝑖𝑐 𝑑𝑒 𝑙𝑢𝑚𝑖𝑛𝑎̆… 𝑐𝑎 𝑠𝑎̆ 𝑛𝑢 𝑡𝑒 𝑚𝑎𝑖 𝑠𝑖𝑚𝑡̦𝑖 𝑠𝑖𝑛𝑔𝑢𝑟.Alesia a adormit în acea seară învelită într-...
07/08/2025

𝑈𝑛𝑒𝑜𝑟𝑖, 𝑒 𝑛𝑒𝑣𝑜𝑖𝑒 𝑑𝑜𝑎𝑟 𝑑𝑒 𝑢𝑛 𝑝𝑖𝑐 𝑑𝑒 𝑙𝑢𝑚𝑖𝑛𝑎̆… 𝑐𝑎 𝑠𝑎̆ 𝑛𝑢 𝑡𝑒 𝑚𝑎𝑖 𝑠𝑖𝑚𝑡̦𝑖 𝑠𝑖𝑛𝑔𝑢𝑟.

Alesia a adormit în acea seară învelită într-un cocon moale de lumină.

N-a fost o magie zgomotoasă, cu scântei sau formule.
A fost o magie blândă, făcută din panglici aurii, căldură şi gânduri bune.
O îmbrăţişare invizibilă care i-a spus, fără cuvinte:
„Sunt aici. Chiar dacă nu mă vezi.”

Şi, pentru prima dată, noaptea nu i s-a mai părut rece şi pustie, ci prietenoasă. Loc de visat, nu de temut.

💛 Copiii nu au nevoie de cuvinte mari.
Ci de prezenţe liniştitoare. De gesturi repetate. De ancore emoţionale care rămân acolo, chiar şi atunci când părintele închide uşa.

„Lumina din spatele uşii” nu e doar o metaforă.
Este senzaţia aceea că nu eşti singur, chiar şi când nu vezi pe nimeni.
Iar când copilul o simte… poate dormi. Poate visa. Poate creşte.

Alesia n-a mai cerut să fie luată în braţe noaptea.
Pentru că, în braţele corăbiei ei de lumină, a învăţat că dragostea nu dispare odată cu paşii care se depărtează.

📖 Dacă vrei ca şi copilul tău să audă această poveste…
O găseşti în cartea 𝑨𝒓𝒊𝒑𝒊 𝒏𝒐𝒊 𝒑𝒆𝒏𝒕𝒓𝒖 𝒔𝒖𝒇𝒍𝒆𝒕𝒆 𝒎𝒊𝒄𝒊, pe 👉 https://raducorinstan.ro/anpsm/

✨ Să ştii că... o poţi comanda chiar de azi.
________________________________________

Când uşa se închide uşor şi paşii părinţilor se pierd în linişte, camera este tot acolo, întreagă…dar copilul rămâne... ...
06/08/2025

Când uşa se închide uşor şi paşii părinţilor se pierd în linişte, camera este tot acolo, întreagă…
dar copilul rămâne... singur.

Alesia se ghemui sub pătură şi îşi lipi capul de perna moale.
Nu era teamă. Nu era nici tristeţe.
Era doar o linişte prea mare, care părea să se aşeze peste jucării, rafturi, pereţi…

Ziua, totul părea cald şi prietenos.
Dar noaptea… noaptea făcea colţurile camerei mai adânci. Jucăriile, mai tăcute. Rafturile, mai înalte.

Mama îi spusese mereu:
— 𝐼̂𝑛 𝑐𝑎𝑚𝑒𝑟𝑎 𝑡𝑎 𝑒 𝑜 𝑙𝑢𝑚𝑖𝑛𝑎̆ 𝑠𝑝𝑒𝑐𝑖𝑎𝑙𝑎̆. 𝑆𝑡𝑎̆ 𝑐𝑢 𝑡𝑖𝑛𝑒 𝑖̂𝑛 𝑓𝑖𝑒𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑛𝑜𝑎𝑝𝑡𝑒.

Alesia n-o crezuse...
Dar în seara aceea, panglica de lumină care venea de pe hol a început să se mişte.
Să se unduiască. Să se apropie…
Şi, mai ales, să nu o sperie.

O atingere caldă, ca o pătură moale, a învelit-o fără cuvinte.
Şi, pentru prima dată, Alesia a adormit fără să se teamă de golul din cameră.
Pentru că… cineva era acolo. Şi rămânea. Cu blândeţe.



💛 Mâine continuăm povestea şi descoperim ce înseamnă, pentru un copil, să-şi transforme singurătatea în siguranţă.
Până atunci, rămâi cu noi – şi cu poveştile care repară pe dinăuntru.

________________________________________

Poate că nu ţi-a fost frică de întuneric când erai mic.Dar poate ţi-a fost teamă să dormi singur.Nu pentru că erai slab....
05/08/2025

Poate că nu ţi-a fost frică de întuneric când erai mic.
Dar poate ţi-a fost teamă să dormi singur.

Nu pentru că erai slab.
Ci pentru că erai ataşat. Pentru că te simţeai în siguranţă când simţeai pe cineva aproape.
Pentru că spaţiul acela tăcut, mare, gol… îţi părea prea greu de traversat singur.

Iar dacă nimeni n-a văzut asta atunci…
e posibil ca azi, adult fiind, să ai în tine urmele unei frici nespuse.

Da, poate nu te mai temi să dormi singur, dar:
– eviţi să stai cu tine
– te simţi "nepotrivit" atunci când stai în linişte
– simţi o inexplicabilă nevoie de „prezenţă” în jurul tău
– sau simţi o anxietate difuză când se lasă seara, fără să poţi spune de ce…

𝑃𝑜𝑎𝑡𝑒 𝑐𝑎̆ 𝑎𝑧𝑖 𝑖̂𝑡̧𝑖 𝑙𝑖𝑝𝑠𝑒𝑠̧𝑡𝑒 𝑐𝑖𝑛𝑒𝑣𝑎, 𝑑𝑎𝑟 𝑛𝑢 𝑠̧𝑡𝑖𝑖 𝑒𝑥𝑎𝑐𝑡 𝑐𝑖𝑛𝑒.
𝑃𝑜𝑎𝑡𝑒 𝑐𝑎̆ 𝑛𝑢 𝑒 𝑑𝑜𝑎𝑟 𝑙𝑖𝑝𝑠𝑎 𝑢𝑛𝑢𝑖 𝑝𝑎𝑟𝑡𝑒𝑛𝑒𝑟.
Poate e lipsa acelei ancore emoţionale pe care ai învăţat s-o înlocuieşti cu ecrane, activităţi sau agitaţie.

💬 Când ne temem să rămânem singuri cu noi,
e posibil ca în copilărie să fi fost prea mult timp lăsaţi singuri cu tot ce simţeam…

Ieri şi azi am vorbit despre o frică mai profundă decât pare: frica de a dormi singur.
Rămâi aproape — urmează o poveste cu sens şi poate, un pic… de 𝑟𝑒𝑝𝑎𝑟𝑎𝑡̧𝑖𝑒.

________________________________________

Uneori cel mic îţi spune că îi e frică să doarmă singur.Şi, din grabă sau obişnuinţă, presupui că e vorba despre întuner...
04/08/2025

Uneori cel mic îţi spune că îi e frică să doarmă singur.

Şi, din grabă sau obişnuinţă, presupui că e vorba despre întuneric.
Despre umbre. Monştri. Spiriduşi supăraţi. Despre „ceva” ce ar putea apărea în cameră.

Dar sunt momente — mai dese decât ne imaginăm — în care frica nu are legătură cu întunericul în sine.

Ci 𝐜𝐮 𝐚𝐛𝐬𝐞𝐧𝐭̧𝐚 𝐭𝐚.

Şi aici.. hai să facem o distincţie clară, pentru că e esenţială:
✅ 𝑭𝒓𝒊𝒄𝒂 𝒅𝒆 𝒊̂𝒏𝒕𝒖𝒏𝒆𝒓𝒊𝒄 (cea abordată în povestea lui David – 𝑁𝑜𝑎𝑝𝑡𝑒 𝑏𝑢𝑛𝑎̆, 𝑢𝑚𝑏𝑟𝑒 𝑏𝑢𝑛𝑒!) înseamnă frica de necunoscutul vizual. De umbrele care se mişcă. De ceea ce mintea inventează.
Este o frică imaginativă.
✅ 𝑭𝒓𝒊𝒄𝒂 𝒅𝒆 𝒂 𝒅𝒐𝒓𝒎𝒊 𝒔𝒊𝒏𝒈𝒖𝒓 (cea din povestea Alesiei – 𝐶𝑜𝑟𝑎𝑏𝑖𝑎 𝐴𝑙𝑒𝑠𝑖𝑒𝑖) este însă diferită.
Nu e despre monştri.
E despre 𝑔𝑜𝑙𝑢𝑙 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑟𝑎̆𝑚𝑎̂𝑛𝑒 𝑐𝑎̂𝑛𝑑 𝑡𝑢 𝑝𝑙𝑒𝑐𝑖.
Despre spaţiul mare şi tăcut în care copilul nu mai simte prezenţa, atingerea, respiraţia părintelui.
E o frică emoţională.
De multe ori, părinții confundă cele două și aprind o veioză, sperând că totul se rezolvă. Dar copilul nu plânge pentru că e prea întuneric… ci pentru că se simte prea singur.
Şi.. de multe ori, copiii nu au nevoie de mai multă lumină, ci de mai multă ancorare.
💛 Iar săptămâna aceasta vom vorbi tocmai despre frica de a dormi singur. Despre cm o putem înțelege, alina și transforma…

Pe curând!
________________________________________

Săptămâna asta am vorbit despre un subiect pe care îl simţim toţi, mari şi mici:𝐶𝑎̂𝑛𝑑 𝑝𝑟𝑖𝑒𝑡𝑒𝑛𝑖𝑖𝑙𝑒 𝑠𝑒 𝑠𝑐ℎ𝑖𝑚𝑏𝑎̆…Ne-am apro...
01/08/2025

Săptămâna asta am vorbit despre un subiect pe care îl simţim toţi, mari şi mici:

𝐶𝑎̂𝑛𝑑 𝑝𝑟𝑖𝑒𝑡𝑒𝑛𝑖𝑖𝑙𝑒 𝑠𝑒 𝑠𝑐ℎ𝑖𝑚𝑏𝑎̆…

Ne-am apropiat de această temă pornind de la doi copii simpatici — Antonia şi Raul — care au descoperit că uneori… chiar şi cele mai frumoase prietenii nu par să dureze pentru totdeauna

Am vorbit despre durerea unei despărţiri şi despre lecţiile subtile pe care ni le poate aduce o poveste spusă cu blândeţe.

💛 Dacă ai trecut sau treci printr-o astfel de experienţă — ca părinte, copil sau adult care încă simte ecoul unor prietenii pierdute — ia-ţi un moment să revezi ce am postat zilele acestea.

Poate vei privi altfel următorul curcubeu…

Şi dacă vrei să continui călătoria, chiar dacă această poveste nu are un clip video...
Pe canalul de copii, găseşti poveşti video din cartea „Aripi noi pentru suflete mici”
👉 https://www.youtube.com/

Pe curând 🌈
________________________________________

Dirección

Santa Cruz De Tenerife

Horario de Apertura

Lunes 09:30 - 17:30
Martes 09:30 - 17:30
Miércoles 09:30 - 17:30
Jueves 09:30 - 17:30
Viernes 09:30 - 17:30
Sábado 09:30 - 17:30

Teléfono

+4915208702309

Notificaciones

Sé el primero en enterarse y déjanos enviarle un correo electrónico cuando Radu-Corin Stan publique noticias y promociones. Su dirección de correo electrónico no se utilizará para ningún otro fin, y puede darse de baja en cualquier momento.

Compartir

Categoría