29/06/2026
Există o imagine care descrie perfect ceea ce trăim astăzi în Republica Moldova.
Imaginați-vă o familie care, în loc să muncească pentru a-și dezvolta gospodăria, începe să vândă din casă, să ia credite pentru cheltuieli curente, să mărească povara asupra copiilor, iar cei mai harnici membri ai familiei aleg să plece peste hotare pentru că nu mai văd niciun viitor acasă.
Exact asta se întâmplă cu statul nostru.
Ani la rând ni s-a spus că Republica Moldova trebuie eliberată de capturarea statului. Că instituțiile trebuie să înceteze să mai servească interesele unor grupuri restrânse și să înceapă, în sfârșit, să servească cetățenii.
Astăzi, scandalul de la MoldATSA ne obligă să ne punem o întrebare simplă:
S-a schimbat cu adevărat sistemul sau doar cei care beneficiază de el?
Societatea a fost revoltată de informațiile privind salariile exorbitante din cadrul MoldATSA, de peste 100.000 de lei, de suspiciunile privind promovările pe criterii de relații și de întrebările apărute în jurul procesului de selectare a conducerii instituției.
Astăzi , chiar deputatul Radu Marian și-a asumat public responsabilitatea pentru susținerea candidaturii fostului director, recunoscând că nu a verificat informațiile prezentate în CV.
Demisia sa poate reprezenta un gest de asumare politică.
Dar întrebarea este alta:
Este suficient ca un om să plece pentru ca sistemul să se schimbe?
Din punctul meu de vedere, nu.
Pentru că problema Republicii Moldova nu începe și nu se termină la MoldATSA.
În ultimii ani ni s-a promis că vom scăpa de practica folosirii instituțiilor publice în interesul unor grupări de influență. Astăzi însă, tot mai mulți cetățeni au impresia că nu asistăm la dispariția acestui model, ci doar la înlocuirea beneficiarilor lui.
Între timp, cetățenii sunt cei care plătesc nota de plată.
Politicile bugetar-fiscale au crescut presiunea asupra mediului de afaceri și asupra populației. Taxele, accizele și costurile administrative ajung inevitabil în prețurile pe care le plătim zilnic. Deficitul bugetar continuă să fie acoperit prin împrumuturi, iar generațiile viitoare vor achita consumul de astăzi.
În paralel, Republica Moldova continuă să se depopuleze într-un ritm alarmant.
În ultimii cinci ani, sute de mii de moldoveni și-au construit deja viața în alte state.
Iar aici este adevărata tragedie.
Poți lua credite. Poți majora taxe. Poți modifica bugete.
Dar nu poți obliga oamenii să rămână într-un stat în care nu mai au încredere.
Nu poți construi o economie fără oameni.
Nu poți avea un stat puternic atunci când cea mai importantă resursă a lui -cetățeanul - își face bagajele și pleacă.
În acest context, scandalul MoldATSA nu trebuie privit ca un incident izolat.
Dimpotrivă.
El ar trebui să fie începutul unei analize mult mai profunde asupra modului în care sunt administrate instituțiile publice.
Dacă într-o instituție au existat suspiciuni privind promovarea unor persoane pe criterii care nu țin exclusiv de competență, atunci aceeași întrebare trebuie pusă și în cazul altor autorități, întreprinderi de stat și instituții publice.
Inclusiv în sistemul medical.
În spațiul public au fost formulate acuzații privind modul de administrare a unei instituții medico-sanitare din municipiul Chișinău, unde conducerea ar fi fost preluată de o persoană apropiată de o fostă ministră, iar ulterior în structurile administrative ar fi fost promovate rude, cumetri și persoane apropiate, persoane de la Aeroport, care au contribuit la crearea schemelor de acolo.
Totodată, au fost exprimate suspiciuni privind modul în care sunt distribuite sporurile salariale prin intermediul comisiilor de tarifare și al indicatorilor de performanță către administrația instituției, în condițiile în care mulți medici și asistenți medicali afirmă că beneficiază de sporuri modeste.
Nu afirm că aceste acuzații sunt adevărate.
Dar spun că, dacă există astfel de suspiciuni, iar ele trebuie investigate cu aceeași seriozitate cu care este investigat cazul MoldATSA.
Pentru că legea nu poate avea două unități de măsură.
Experiența ultimilor ani ne mai arată un lucru.
De foarte multe ori, cei care părăsesc o funcție publică nu dispar din sistem.
Îi regăsim, peste puțin timp, în consilii de administrație, consilii de supraveghere, agenții, întreprinderi de stat sau chiar în misiuni diplomatice, de multe ori cu venituri și mai mari decât cele pe care le aveau anterior, iar cel mai important, cu influență, foarte mare influență.
Aici este adevărata problemă.
Statul începe să fie perceput nu ca o instituție care există pentru cetățeni, dar ca o sursă de venit pentru cei care ajung vremelnic la putere.
Ca o vacă de muls.
Numai că această vacă produce din banii oamenilor.
Din taxele celor care muncesc.
Din contribuțiile celor care încă mai cred în acest stat.
Puterea este un lucru periculos atunci când uiți că este vremelnică.
Ea îi poate face pe unii să creadă că instituțiile le aparțin, că bugetul public este al lor și că funcțiile există pentru a recompensa fidelitatea politică, nu competența.
Dar fiecare mandat se termină.
Iar atunci nu vor rămâne nici cabinetele luxoase, nici automobilele de serviciu și nici funcțiile.
Va rămâne un singur lucru.
Moștenirea lăsată acestei țări.
Ai construit instituții mai puternice?
Sau ai folosit instituțiile pentru a-ți consolida propria putere?
Dacă răspunsul este „după noi și potopul”, atunci nu trebuie să ne mire unde am ajuns.
Și poate că cea mai potrivită concluzie rămâne chiar una rostită de către doamna guvernare:
„Cum am votat, așa și trăim.”
