07/08/2026
𝐂𝐀̂𝐍𝐃 𝐏𝐎𝐑𝐓̦𝐈 𝐄𝐌𝐁𝐋𝐄𝐌𝐀 𝐔𝐓𝐀-𝐄𝐈, 𝐄𝐒̦𝐓𝐈 𝐔𝐓𝐈𝐒𝐓!
La finalul meciului dintre UTA și Rapid, 𝐉𝐚𝐲𝐬𝐨𝐧 𝐏𝐚𝐩𝐞𝐚𝐮, intrat pe teren în repriza secundă, a ales să celebreze alături de suporterii formației adverse.
Un gest pe care, din perspectiva noastră, nu îl putem accepta.
UTA nu este doar clubul la care vii, semnezi un contract, joci câteva luni sau câțiva ani și pleci mai departe. UTA are o istorie, are o identitate, are rivalități construite în zeci de ani și, mai presus de toate, are suporteri care merită respectați.
În ultimii ani am observat tot mai des un trend pe care îl considerăm nepotrivit: jucători sau chiar antrenori aflați sub culorile UTA-ei care simt nevoia să își manifeste public atașamentul față de cluburi rivale.
Nu contestă nimeni trecutul unui om și nici sentimentele pe care le-a avut înainte să ajungă la Arad. Dar există o limită între trecutul personal și respectul datorat clubului pe care îl reprezinți în prezent.
𝐏𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐜𝐚̆ 𝐚𝐢𝐜𝐢 𝐞𝐬𝐭𝐞 𝐔𝐓𝐀.
Iar când mulți dintre actualii jucători și antrenori nu purtau această emblemă, suporterii UTA-ei străbăteau țara în lung și-n lat pentru această echipă. Au fost acolo în anii grei, prin ligile inferioare, pe stadioane mici, la sute de kilometri de Arad. Au cântat, au suferit și au rămas lângă club atunci când era mult mai ușor să întorci spatele.
𝐄𝐢 𝐚𝐮 𝐝𝐮𝐬 𝐦𝐚𝐢 𝐝𝐞𝐩𝐚𝐫𝐭𝐞 𝐢𝐝𝐞𝐧𝐭𝐢𝐭𝐚𝐭𝐞𝐚 𝐔𝐓𝐀-𝐞𝐢.
De aceea, orice manifestare publică de afecțiune față de un club rival, în timp ce reprezinți UTA, poate fi percepută ca o lipsă de respect față de oamenii care au ținut acest club în viață.
Nu cerem nimănui să își șteargă trecutul. Cerem doar respect pentru prezent.
UTA merită mai mult respect din partea tuturor celor care îi poartă emblema. De la conducători. De la antrenori. De la jucători.
Pentru că indiferent de unde vii, cu cine ai simpatizat sau pentru cine ai jucat înainte, există un principiu care ar trebui să fie simplu:
𝐂𝐚̂𝐭 𝐭𝐢𝐦𝐩 𝐣𝐨𝐜𝐢 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐔𝐓𝐀, 𝐞𝐬̦𝐭𝐢 𝐔𝐓𝐈𝐒𝐓.
𝐂𝐚̂𝐭 𝐭𝐢𝐦𝐩 𝐚𝐧𝐭𝐫𝐞𝐧𝐞𝐳𝐢 𝐔𝐓𝐀, 𝐞𝐬̦𝐭𝐢 𝐔𝐓𝐈𝐒𝐓.
𝐂𝐚̂𝐭 𝐭𝐢𝐦𝐩 𝐩𝐨𝐫𝐭̦𝐢 𝐚𝐜𝐞𝐚𝐬𝐭𝐚̆ 𝐞𝐦𝐛𝐥𝐞𝐦𝐚̆, 𝐨 𝐫𝐞𝐬𝐩𝐞𝐜𝐭̦𝐢.