Dănuț Aelenei

30/08/2025

Știrea momentului în toată România! Guvernul Bolojan a luat decizia! Toată țara e afectată 👇

28/08/2025

Modelul fiscal propus recent de Polonia reflectă o abordare strategică de tip european occidental în raport cu sustenabilitatea demografică și dezvoltarea clasei de mijloc.

Prin propunerea scutirii de la impozitul pe venit pentru familiile cu doi sau mai mulți copii, cu venituri anuale comune sub 140.000 de zloți (circa 5.000 euro/lună), statul polonez transmite un mesaj esențial: investiția în capitalul uman și în consolidarea nucleului familial reprezintă o prioritate națională.

Această măsură are un dublu efect: pe de o parte, stimulează natalitatea și responsabilizează fiscal comportamentul social pozitiv; pe de altă parte, activează resurse economice interne prin creșterea consumului și încurajarea economiilor declarate, într-un climat de încredere între cetățean și administrație.

Este o decizie care nu doar protejează, ci optimizează funcționarea pieței interne într-un context macroeconomic european dificil.

Prin contrast, România aplică un model regresiv, în care presiunea fiscală asupra clasei de mijloc atinge cote nesustenabile.

În locul stimulării economiei prin degrevarea familiilor și antreprenorilor, se optează pentru soluții de tip contabil, punitive, menite să astupe deficitele generate de ani de proastă guvernanță și risipă bugetară. Această strategie inhibă inițiativa, blochează consumul și conduce inevitabil la erodarea încrederii în instituțiile statului.

În timp ce Polonia își tratează cetățenii ca parteneri în dezvoltare, România riscă să-i transforme în contribuabili captivi ai unui sistem ce penalizează conformismul și răsplătește ineficiența administrativă.

Diferența nu este doar de viziune economică, ci de calibru civilizațional.

28/08/2025

Pe scurt, România pare să le spună străinilor cu bani „bine-ați venit”, românilor antreprenori „vedem noi”, iar muncitorilor asiatici „poftiți, dar stați deoparte”. Un haiku birocratic din care ospitalitatea românească iese învinsă de propriile ștampile.

România pare să-și fi rafinat paradoxurile până la nivel de politică economică și socială. Pe de o parte, deschidem larg ușile pentru investitorii occidentali, cărora le punem la dispoziție nu doar terenuri, ci și infrastructură, scutiri, facilități fiscale și, eventual, o fanfară de inaugurare.

Asta, bineînțeles, în speranța unor locuri de muncă, a transferului de know-how și a unei bune imagini externe.
Nimic rău până aici.

Pe de altă parte, românul care vrea să pună pe picioare o afacere proprie, poate chiar în satul sau orașul în care s-a născut, e întâmpinat de o administrație care pare să confunde inițiativa privată cu un atentat la liniștea bugetară.

Dosare stufoase, avize în cascadă, drumuri între instituții care nu comunică între ele și o doză de suspiciune sistemică:
„Ce vrea ăsta, de unde are bani?”

În acest peisaj, muncitorii străini veniți din Asia, care acceptă să presteze munci pe care mulți români le refuză, devin țapi ispășitori ideali.

Nu doar că nu suntem ospitalieri cu ei, dar le atribuim vinovății fabricate: „Ei ne iau locurile de muncă”, „Ei strică piața”. Nu, problema nu e cu ei. Ci cu sistemul care și-a pierdut nu doar ospitalitatea, ci și busola.

27/08/2025

🔴Președintele Donald Trump cere pedeapsa cu moartea! Anunţul care şochează: “Nu avem de ales.” ->> 𝗩𝗘𝗭𝗜 Î𝗡 𝗣𝗥𝗜𝗠𝗨𝗟 𝗖𝗢𝗠𝗘𝗡𝗧𝗔𝗥𝗜𝗨⬇️

25/08/2025

Statul: „Nu avem bani.”
Eu: „Ok, atunci de ce plătesc taxe?”
Statul: „Ca să nu falimenteze alte țări.”

24/08/2025

Aceasta este moștenirea istorică lăsată de înaintașii celor care astăzi se revendică drept pro-europeni.

Va urez o duminică binecuvântată!

23/08/2025

Cât de abil trebuie să fii, ca guvern, ca să joci la cacealma cu propriii cetățeni: întâi îi încurajezi cu vouchere, rabla plus și promisiuni verzi să-și cumpere mașini electrice și panouri fotovoltaice. Le vinzi viitorul ambalat frumos, cu fundă europeană și zâmbet eco.

Apoi, când destui au mușcat momeala și-au investit bani și încredere, schimbi regulile din mers. Te întorci cu pixul roșu și spui că vin noi taxe, fiindcă — ce să vezi — au devenit prea mulți, prea eficienți și, mai grav, prea independenți energetic.

E ca și cm ți-ai felicita copilul că și-a luat job de vară, ca mai apoi să-l impozitezi pentru sandvișul din geantă.

Chiar nu vă mai ajunge cât strângeți?

21/08/2025

Presa tace când un ministru e și parlamentar și ia două indemnizații din bani publici, dar face scandal național când un deputat AUR spune o prostie pe care nici el n-o crede. Adevăratele privilegii sunt ignorate, circul e promovat.

20/08/2025

20/08/2025

La Sofia, legislația fiscală e ca un vin alb sec și limpede, care nu-ți lasă urme pe conștiință și nici pe bilanț.

În România, în schimb, legislația seamănă cu o ceașcă de zaț, în care nimeni nu mai citește viitorul, pentru că prezentul e deja prea tulbure.

Statul român, în ingenuitatea lui birocratică, a descoperit un adevăr simplu: dacă nu știi să creezi valoare, poți măcar să o taxezi. Iar dacă n-ai grijă de antreprenor, îl poți amenda — eventual retroactiv.

Astfel, mediul privat devine o vacă de muls, care, în ciuda subnutriției legislative, e așteptată să producă lapte de fonduri speciale, smântână de taxe și brânză de dividende. Toate cu gust amar.

În vreme ce Bulgaria afișează un meniu fiscal clar: 10% impozit pe profit, 5% pe dividende — România adaugă la nota de plată a antreprenorului taxa pe nesiguranță, acciza pe impredictibilitate și TVA-ul pe nervi.

Aici nu te întrebi dacă se va mai schimba ceva, ci când și pe nepregătite.

Când un antreprenor alege să-și mute firma la Ruse sau Sofia, nu e o trădare fiscală, ci o reacție firească, ca a omului care fuge dintr-o casă care ia foc.
Nu cu bucurie, ci cu instinct.

A învăța de la vecini ar însemna a admite că nu le știm pe toate — ceea ce, în politica noastră, echivalează cu o blasfemie.

Așa că preferăm să ne legăm cu lanțuri de propriile idei eșuate, să ridicăm taxe ca niște monumente în cinstea incompetenței și să ne întrebăm, mirați, de ce antreprenorii pleacă.

Poate pentru că, dincolo de graniță, nu sunt tratați ca hoți în suspensie, ci ca parteneri de economie.