06/12/2025
Istanbulul, acest uriaș mozaic de civilizații și veacuri, funcționează astăzi după un model administrativ complex, în care orașul este împărțit în 39 de districte – fiecare cu primar propriu și autoritate locală. Asemenea sectorizării din capitala noastră, dar la o scară mai amplă, aceste entități locale își gestionează problemele cotidiene, sub coordonarea unei Primării Metropolitane ce veghează asupra întregii metropole. Este, dacă vreți, o simfonie urbană dirijată cu rigoare orientală și eficiență contemporană.
Cu o populație de aproximativ 16 milioane de locuitori, Istanbulul a cunoscut în ultimii ani o dezvoltare urbanistică remarcabilă. S-au ridicat cartiere noi, s-au demolat clădiri vechi și au fost înlocuite cu altele moderne, adaptate noilor standarde. Astfel, orașul oferă un exemplu elocvent de îmbinare armonioasă între trecutul istoric, prezentul dinamic și peisajul urban în continuă transformare.
Sincer, mi-aș dori ca și Bucureștiul nostru să devină o capitală europeană emblematică, capabilă să ofere nu doar funcționalitate urbană, ci și identitate, frumusețe și confort, atât cetățenilor, cât și turiștilor. Privind spre Istanbul — un oraș cu o istorie milenară, dar care a știut să îmbrățișeze modernitatea fără să-și piardă sufletul — putem vedea ce înseamnă o viziune coerentă de dezvoltare urbană.
În Istanbul, autoritățile au reușit să regândească spațiul urban cu respect față de trecut și curaj față de viitor. S-au creat bulevarde largi, spații verzi, infrastructură eficientă și cartiere care răspund nevoilor actuale ale locuitorilor, fără a sufoca patrimoniul. Clădirile istorice sunt puse în valoare, iar zonele moderne nu par străine de contextul cultural.
Bucureștiul, în schimb, rămâne, din păcate, un oraș fragmentat, prins între un trecut nevalorificat și un prezent gestionat ezitant. Avem potențial, dar ne lipsește curajul planificării pe termen lung, coerența deciziilor și respectul pentru spațiul public.
Este nevoie de o viziune clară, de lideri cu drag de oraș, nu doar cu interese electorale, și de o administrație care să nu mai privească urbanismul ca pe o improvizație, ci ca pe o formă de responsabilitate culturală și socială. Abia atunci, Bucureștiul va putea redeveni ceea ce a fost odinioară: un centru de rafinament, civilizație și atractivitate europeană.