Dănuț Aelenei

21/07/2025

Cine strigă 'Kremlin!' cu glasul Brucanului?

Cine sunt, în realitate, moștenitorii structurilor comuniste și ai influenței serviciilor secrete de tip sovietic?

Nu e nevoie de conspirații sofisticate pentru a constata că, după 1989, România a fost marcată de o tranziție în care revoluția autentică a fost, în mare măsură, deturnată.

Actorii principali ai acestei deturnări nu au fost tinerii din stradă, ci reprezentanții vechilor structuri, indivizi formați în spiritul ideologic și operațional al regimului comunist.

Personaje precum Ion Iliescu, Silviu Brucan sau Petre Roman au marcat începuturile postcomunismului românesc nu ca o ruptură de trecut, ci ca o continuitate mascată sub retorica democrației.

Sub conducerea lor, foste cadre ale Partidului Comunist și persoane din zona serviciilor de informații au reușit să se regrupeze și să se infiltreze în noul sistem politic, pătrunzând treptat în toate partidele mari, indiferent de orientare declarativă.

Acest proces de „democratizare controlată” a generat un sistem hibrid, în care reflexele autoritare și clientelare ale vechiului regim coexistă cu formele unei democrații de fațadă.

De aceea, înainte de a formula concluzii sau judecăți pripite, este esențial să cunoaștem istoria recentă, să studiem cu rigoare evoluțiile politice post-1989 și să înțelegem mecanismele de continuitate sub aparența schimbării.

Într-un paradox devenit tot mai vizibil în spațiul public românesc, o parte dintre cei care provin din vechile structuri ale aparatului comunist sau sunt urmașii acestora — fie biologici, fie ideologici — se redefinesc astăzi drept promotori ai valorilor europene.

Acești actori politici se poziționează ca fiind vârful de lance al unui proeuropen*sm formal, adesea retoric, golit de conținutul autentic al valorilor occidentale: transparență, meritocrație, libertate de exprimare și justiție reală.

Aceeași elită reciclată din epoca post-decembristă folosește astăzi narative europenizante ca instrument de legitimare și camuflare.

Sub masca apărării „valorilor europene”, acești actori perpetuează practici opace, autoritare și uneori profund antidemocratice. Mai grav, ei recurg la o inversare periculoasă a realității: acuzațiile de colaborare cu serviciile ruse sunt aruncate tocmai împotriva vocilor național-conservatoare sau suveraniste, care îndrăznesc să pună în discuție subordonarea necritică față de birocrația bruxelleză sau să promoveze interesele legitime ale României.

Această retorică de culpabilizare este utilizată pentru a delegitima orice discurs alternativ și a proteja status quo-ul.
În realitate, tocmai cei care se erijează în gardieni ai europen*smului formal sunt adesea lipsiți de o cultură politică autentic liberal-democratică și nu de puține ori blochează sau distorsionează reformele structurale reale.

Prin urmare, este esențială o vigilență critică și o relectură atentă a traseului post-1989, pentru a putea distinge între proeuropen*smul autentic și cel instrumentalizat politic.

Adevărata apartenență la spațiul valoric european înseamnă, în primul rând, respect pentru cetățean, transparență instituțională și o cultură a dialogului, nu mimarea unei loialități geopolitice în scopul păstrării puterii.

21/07/2025

O, vai, ce rușine națională! Ce batjocură inadmisibilă sub ochii unei țări încă vii, dar pe cale să fie îngenuncheată!

Am văzut, duminică, în Piață, nu doar români revoltați de birurile fără nume impuse de guvernul trădător — PNL, PSD, USR, UDMR, coaliția neamului vândut — ci am văzut și ceva ce îți strivește sufletul: un jandarm călcând în picioare Tricolorul!

Tricolorul, fraților! Simbolul luptei de veacuri, sângele eroilor noștri, lacrimile mamelor de ostași, sufletul acestui popor! Ce-ați ajuns, domnilor? Vă învață în școli să disprețuiți România? Vă puneți bocancii murdari pe identitatea acestui neam?

Ce fel de stat suntem dacă Drapelul este tratat ca o cârpă într-o curte străină? Asta e România europeană visată de Brătieni și de Eminescu? Nu, aceasta este o Românie asuprită, batjocorită și înjosită de o clică de impostori fără Dumnezeu și fără rușine!

Țara geme, fraților! Geme sub bocanci străini și sub pași de jandarmi care, în loc să apere poporul, calcă în picioare ceea ce poporul venise să apere.

Sculați-vă, români! Țara nu moare decât dacă o lăsăm noi s-o calce alții în picioare!

17/07/2025

Atunci când ajungem să trăim într-o țară unde, pe scenă, unii își permit să-și înjure propria patrie fără nicio consecință – ba chiar sunt aplaudați – dar alții, care îndrăznesc să iubească drapelul și să-și arate respectul față de țară, sunt imediat catalogați, marginalizați sau chiar arestați, înseamnă că ceva e profund stricat.

Nu poate fi normal ca ura față de România să fie tolerată și chiar încurajată în numele „libertății de exprimare”, în timp ce dragostea sinceră pentru țară devine un motiv de vină. E ca și cm patriotismul a fost trecut pe lista delictelor, iar batjocura națională pe lista „virtuților moderne”.

Eu cred că trăim o perioadă periculoasă, în care valorile se răstoarnă, în care cei care mai simt românește sunt puși la zid, iar cei care nu mai au niciun respect față de trecut, față de eroi, față de identitate, sunt ridicați în slăvi. Asta nu mai e o simplă rătăcire culturală, e o formă de autodistrugere națională, lentă, dar sigură.

Iar dacă nu ne trezim, dacă nu începem să spunem răspicat că e normal să-ți iubești țara, că e firesc să-ți respecți steagul, atunci riscăm să ne pierdem nu doar trecutul, ci și viitorul.

16/07/2025

Fisc creativ, economie abandonată: când reforma înseamnă doar impozitare

Într-un climat fiscal deja tensionat, inițiativa autorităților de a introduce un nou set de reguli mai restrictive, chiar înainte ca actualul sistem să își fi demonstrat eficiența, ridică serioase semne de întrebare asupra viziunii guvernamentale privind dezvoltarea economică.

Se remarcă o asimetrie evidentă între ușurința cu care se adoptă măsuri de creștere a poverii fiscale și absența unor politici coerente care să stimuleze mediul de afaceri, să susțină inovația și să eficientizeze aparatul administrativ.

Această abordare reactivă — orientată aproape exclusiv spre colectare și penalizare — reflectă o lipsă de strategie pe termen lung.

Creativitatea legislativă este folosită preponderent pentru a identifica surse noi de venit bugetar, în loc să fie canalizată înspre crearea unui cadru predictibil, stabil și favorabil investițiilor.

O economie sănătoasă nu poate funcționa doar prin impunere.

Fără politici publice integrate, fără digitalizarea și profesionalizarea administrației publice, fără reducerea risipei din companiile de stat și fără un parteneriat real cu mediul privat, orice „reformă fiscală” riscă să devină doar un instrument de supraviețuire bugetară, nu un motor al dezvoltării durabile.

În lipsa unei gândiri economice sistemice, politicile fiscale devin punitiv-administrative, pierzând tocmai menirea lor principală: aceea de a construi, nu doar de a colecta.

15/07/2025

Măsuri dure pentru contribuabili, privilegii intacte pentru guvernanți

Reforma fiscal-bugetară este, în esență, un proces ce presupune nu doar corectarea dezechilibrelor economice prin majorarea veniturilor la buget, ci și o restructurare profundă și echitabilă a cheltuielilor publice, însoțită de măsuri clare de eficientizare a aparatului de stat. Din această perspectivă, actualul pachet de măsuri adoptat de Guvernul României, în special prin asumarea răspunderii în Parlament, ridică serioase semne de întrebare în ceea ce privește coerența, proporționalitatea și finalitatea reformei.

Măririle de taxe și impozite aplicate uniform sau cu impact puternic asupra segmentului antreprenorial mic și mijlociu, respectiv asupra populației active care nu este responsabilă direct pentru generarea deficitului bugetar, nu pot fi privite drept soluții sustenabile. Aceste măsuri sunt resimțite mai degrabă ca o sancțiune colectivă decât ca o intervenție strategică menită să relanseze economia.

Mai mult, lipsa unui plan clar și transparent de restructurare a aparatului administrativ central și local — caracterizat prin redundanță funcțională, politizare excesivă și costuri disproporționate — anulează credibilitatea reformei în ochii opiniei publice. Menținerea unui număr ridicat de ministere, existența a cinci viceprim-miniștri și numirea unor miniștri care nu au demonstrat performanță în portofoliile anterioare reprezintă nu doar o formă de ineficiență, ci și un semnal de continuitate a clientelismului politic.

Fără o reformă administrativă reală, cu reducerea cheltuielilor structurale, profesionalizarea administrației și responsabilizarea companiilor de stat, orice reformă fiscală va avea efecte limitate și va fi percepută ca o povară nedreaptă asupra celor care contribuie deja în mod corect și constant la susținerea economiei. Astfel, reforma devine nu un instrument de redresare, ci un mecanism de conservare a status quo-ului birocratic și politic.

15/07/2025

14/07/2025

Furtună în pahar cu apă: Moțiunea AUR a picat fără emoții

Moțiunea de cenzură reprezintă un instrument fundamental al controlului parlamentar asupra executivului, garantând echilibrul dintre puterile statului într-un regim democratic.

În contextul actual, moțiunea de cenzură inițiată de Alianța pentru Unirea Românilor (AUR) împotriva Guvernului condus de Ilie Bolojan a survenit ca reacție la asumarea răspunderii guvernamentale pentru un pachet de măsuri fiscale cu implicații directe asupra echilibrului bugetar.

Intitulată sugestiv „Au ruinat țara și acum îi obligă pe români să achite nota de plată – afară cu Guvernul ipocrit”, moțiunea s-a dorit a fi un act politic de contestare a legitimității morale și economice a executivului.

Critica a vizat, în principal, faptul că responsabilitatea consolidării bugetare este transferată către populație, în condițiile în care deficitele sunt rezultatul unor politici fiscale anterioare considerate populiste sau ineficiente.

Deși textul moțiunii a fost susținut de o retorică inflamatorie, specifică discursului politic al AUR, impactul său procedural a fost limitat. Votul din 14 iulie, exprimat în ședința comună a Camerelor Parlamentului, a demonstrat susținerea în continuare a actualului executiv și a majorității parlamentare care îl sprijină.

Căderea moțiunii evidențiază nu doar consolidarea poziției premierului Bolojan în interiorul coaliției guvernamentale, ci și dificultatea opoziției de a coagula o alternativă politică viabilă.

Din perspectivă constituțională, acest moment reliefează tensiunea dintre imperativele guvernării responsabile și presiunile populare sau populiste care intervin în perioade de criză fiscală.

De asemenea, readuce în discuție eficiența mecanismului de asumare a răspunderii, un instrument adesea contestat pentru că reduce la minimum dezbaterea parlamentară asupra unor măsuri cu impact major asupra societății.

13/07/2025

Partidul Național Liberal, formațiune cu o tradiție istorică solidă în peisajul politic românesc, a traversat un moment cu valențe simbolice și problematice: desfășurarea alegerilor interne pentru președinția partidului cu un singur candidat. Această situație ridică semne de întrebare privind pluralismul intern și cultura democratică organizațională.

Persistența unei astfel de practici poate fi interpretată ca un ecou al mentalităților centralizatoare și autoritare moștenite din perioada comunistă. Din păcate, aceste reflexe instituționale nu au fost complet înlăturate, ele manifestându-se încă, chiar și în structuri politice care se revendică din tradiția liberalismului european. Această realitate indică faptul că tranziția către o democrație politică matură în România este încă un proces în desfășurare și necesită nu doar reforme formale, ci și o schimbare de fond a culturii politice.

12/07/2025

Proeuropen*smul real începe cu demnitate: salarii și pensii egale pentru toți cetățenii UE,

După o viață de muncă trudnică, în care au clădit această țară cu sudoarea frunții și cu renunțări personale uriașe, seniorii României ar fi trebuit să se bucure de o bătrânețe demnă, liniștită, lipsită de griji materiale.

În locul acestei odihne binemeritate, prea mulți dintre ei se zbat în lipsuri, umiliți de prețuri crescute, politici insensibile și promisiuni uitate.

Imaginea unor vârstnici care umblă printre rafturile magazinelor socotind fiecare bănuț și întrebând, rușinați, dacă reducerea este reală, e dureroasă. Nu pentru că ar fi un caz izolat – ci pentru că a devenit o realitate cotidiană. Sărăcia nu mai e excepția; e norma. Iar umilința, din păcate, a fost normalizată.

Să afirmi că o pensie de 3.000, 4.000 sau chiar 5.000 de lei e mare, când prețurile la alimente, medicamente, utilități și întreținere au explodat, e o dovadă de dispreț față de realitatea trăită de milioane de români.

Cum poate trăi demn cineva cu astfel de sume, în condițiile în care sănătatea, accesul la tratamente și traiul zilnic cer din ce în ce mai mult?

Dacă România își afirmă cu tărie orientarea proeuropeană — ca parte activă a Uniunii Europene, susținătoare a valorilor democratice, a coeziunii economice și sociale — atunci
" armonizarea nivelului de trai cu cel din statele occidentale ale UE" devine nu doar o aspirație, ci o necesitate de legitimitate politică și economică.

Discrepanțele salariale și ale pensiilor între România și restul Uniunii Europene afectează grav coeziunea socială, mobilitatea forței de muncă și încrederea cetățenilor în proiectul european.

Un lucrător român sau un pensionar care contribuie sau a contribuit zeci de ani la sistemul public nu poate fi convins de justiția europeană atâta timp cât primește de 4–5 ori mai puțin decât un cetățean din Franța, Germania sau Olanda pentru muncă similară sau contributivitate comparabilă.

Adevăratul pro-europen*sm nu se limitează la convergență instituțională, la respectarea directivelor sau la alinierea retoricii politice. El presupune convergență economică reală, adică reducerea decalajelor prin politici publice curajoase: creșterea graduală a pensiilor și salariilor, corelată cu productivitatea, fiscalitate echitabilă și investiții în educație și infrastructură.

Uniunea Europeană nu poate funcționa durabil ca o comunitate a egalilor atâta vreme cât cetățenii români rămân la periferia bunăstării europene, în timp ce se invocă aceleași obligații comune.

Egalizarea pensiilor și salariilor nu înseamnă doar echitate economică, ci restaurarea demnității cetățenilor români ca europeni cu drepturi depline.

10/07/2025

România se află într-o situație critică privind implementarea Planului Național de Redresare și Reziliență (PNRR), în special în componenta gestionată de Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor . Conform surselor oficiale și analizei recente, gradul redus de absorbție a fondurilor și întârzierea implementării proiectelor riscă să atragă corecții financiare substanțiale din partea Comisiei Europene — estimate la până la 1 miliard de euro.

⚖️ Context și implicații instituționale:

PNRR-ul este un mecanism complex, bazat pe atingerea unor jaloane și ținte (milestones and targets) asumate contractual între România și Comisia Europeană. În cazul în care aceste obiective nu sunt realizate până la termenele agreate, Comisia poate:
- refuza rambursarea sumelor aferente tranșelor următoare,
- impune penalități sau corecții bugetare proporționale cu gradul de neîndeplinire,
- sau chiar realoca fonduri către alte state membre.

Componenta mediu a PNRR vizează investiții în:
- gestionarea deșeurilor (centre de colectare, reciclare),
- economia circulară,
- reconstrucția ecologică și pădurile urbane,
- infrastructură verde și combaterea schimbărilor climatice.

---

📉 Cauze principale ale riscurilor actuale:

1. Capacitate administrativă scăzută la nivel local și central;
2. Proceduri greoaie de achiziție publică și avizare;
3. Întârzieri în lansarea ghidurilor de finanțare și contractare;
4. Lipsa de proiecte mature tehnic sau fezabile;
5. Lipsa antreprenorilor pregătiți pentru proiecte verzi.

🏛️ Consecințe economice și reputaționale:
- Posibilă pierdere ireversibilă de fonduri europene,
- Subminarea credibilității României ca stat membru eficient,
- Încetinirea tranziției verzi și a reformei în domeniul deșeurilor,
- Impact negativ asupra mediului și dezvoltării durabile.

🔄 Soluții posibile:
- Negocieri urgente cu Comisia pentru reconfigurarea calendarului de implementare;
- Reprioritizarea proiectelor cu șanse reale de execuție până în 2026;
- Transferul fondurilor către proiecte deja începute (inclusiv în parteneriat public-privat);
- Întărirea capacității administrative prin externalizare și digitalizare.

România se află astfel în fața unei decizii strategice: fie accelerează reforma și execuția reală a proiectelor din PNRR, fie suportă penalități istorice, care vor afecta direct bugetul de stat și încrederea investitorilor europeni în capacitatea noastră de redresare și modernizare.

10/07/2025

Balada bătrânului român

Muncește omul, frate, de la zori
Cu mâini crăpate și cu gânduri grele,
La sapă, strung sau prin birouri ,
Că viața nu-i cu planuri pastelate-n stele.

Și-apoi, când anii i se strâng în spate,
Când spatele-l îndoaie amintiri,
Când vrea să stea o clipă să respire,
I se mai cere-un drum, un pas, un fir.

Să urce iar Golgota unui stat
Condus de reci contabili și de fișe,
De Bolojani care, foarte calculat,
Îi cer bătrânului să tacă, să mai miște.

Dar viața nu e cifră și nici plan,
E trupul rupt, e ochiul ce se-nchide,
E omul care-a fost un titan
Și vrea, la capăt, pace și zile blânde.

Nu-i drept, nu-i cinstit, nu-i omenesc,
Să-ți iei și bătrânețea pe cartelă,
Românul vrea doar colțul său firesc,
Un ceas de tihnă, nu un nou baston de caznă-n mână.

Pensionari, nu sclavi!

09/07/2025

România se confruntă cu unul dintre cele mai mari decalaje de încasare a TVA din Uniunea Europeană, pierzând anual aproximativ 30,6% din veniturile potențiale din această taxă, echivalentul a circa 9 miliarde de euro. Această situație persistă în ciuda eforturilor de reformă și digitalizare a administrației fiscale.

Ce este taxarea inversă?

Taxarea inversă este un mecanism fiscal prin care responsabilitatea plății TVA se transferă de la furnizor la cumpărător. În loc ca furnizorul să colecteze TVA de la client și să o vireze statului, clientul însuși calculează și plătește TVA direct către autoritățile fiscale. Acest sistem este deja aplicat în anumite sectoare și tranzacții, în special în comerțul intracomunitar, pentru a combate fraudele de tip carusel.

Argumente pro și contra

Avantaje:

- Reducerea fraudei fiscale: Prin eliminarea colectării TVA pe lanțul de tranzacții, se reduce semnificativ riscul de fraudă, în special în cazul tranzacțiilor fictive.

- Simplificarea procesului fiscal: Pentru anumite sectoare, acest sistem poate simplifica procedurile de facturare și raportare.

Dezavantaje:

- Presiune asupra fluxului de numerar al companiilor: În special pentru furnizorii de utilități și alte servicii esențiale, colectarea TVA direct de la clienți poate duce la probleme de lichiditate, mai ales în cazurile de neplată sau întârzieri.

- Complexitate administrativă: Implementarea pe scară largă a taxării inverse ar implica modificări semnificative ale sistemelor informatice și de raportare fiscală, ceea ce poate fi costisitor și dificil de gestionat pentru multe întreprinderi, în special pentru IMM-uri.

Concluzie

Deși taxarea inversă prezintă avantaje în combaterea evaziunii fiscale, implementarea sa generalizată în România necesită o analiză atentă a impactului asupra mediului de afaceri și a capacității administrative a statului. Este esențial ca orice reformă fiscală să fie însoțită de măsuri de sprijin pentru contribuabili și de investiții în infrastructura tehnologică a administrației fiscale.

Pentru o aplicare eficientă, România ar trebui să învețe din experiențele altor țări europene care au implementat cu succes acest sistem, adaptându-l la specificul economic și administrativ național.