23/08/2026
23 August 1944 – Ziua în care România și-a schimbat destinul
În afară de 23 August 1944, există și un alt 23 August, 1939, care ne-a marcat tragic existența noastră ca națiune. Dată la care s-a semnat și parafat Tratatul sovieto-german, cunoscut în istorie sub denumirea de Pactul Ribbentrop-Molotov. Conform Protocolului adițional secret al Tratatului, s-au delimitat sferele de influență ale fiecărei părți în Europa Răsăriteană. Astfel, punctul 3 din acest protocol prevedea: „În privința Europei de Sud Est, partea sovietică subliniază interesul pe care îl manifestă pentru Basarabia. Partea germană își declară total dezinteres politic față de aceste teritorii”. Ce a urmat știți. În urma acestui protocol adițional, în mai puțin de un an România a pierdut Basarabia și nordul Bucovinei. Considerată despăgubire pentru „stăpânirea” timp de 22 de ani a Țării lui Basarab. Nu cred că forțez prea mult lucrurile spunând că am fost jefuiți „ca în codru”.
Având în vedere că unele teritorii românești anexate prin rapt teritorial n-au fost niciodată sub stăpânire rusească. Nu mai știi ce să crezi, ce să spui despre lumea în care trăiești. În fantomatica Republică Transnistria, populația cea mai numeroasă o formează românii, 32%. Urmează rușii cu un procent de 30% și ucrainenii cu 28%.
Eroicul act istoric de la 23 August 1944 a fost național, universal și democratic. Regele Mihai, exercitându-și prerogativele, cu consimțământul partidelor politice (țărănist, liberal, social-democrat, și o facțiune comunistă), plus Armata Română, a demis guvernul mareșalului Antonescu și a numit guvernul generalului Constantin Sănătescu. Aceasta însemna „defectarea” Axei Roma-Berlin-Tokyo. Și a mai însemnat ceva, „întoarcerea armelor”, integrarea în lupta „puterilor aliate” (Anglia, SUA și URSS) pentru refacerea granițelor sfârtecate în 1940. Armata Roșie nu s-a bucurat că ne-am eliberat singuri Capitala și împrejurimile. N-a văzut cu ochi buni nici scurtarea războiului cu șase luni. Când în lume va triumfa Dreptul, Dreptatea și Democrația (cu D mare), lumea îi va fi recunoscătoare României pentru 23 August 1944.
Mai multe puteți citi în materialul din primul comentariu.
