14/06/2025
Așa cm am spus-o în mai multe ocazii, momentul nostru istoric ne obligă la confruntări pe care nici nu le puteam măcar imagina acum cincizeci de ani.
Pe de o parte, popoarele Asiei și-au făcut recent reintrarea în istorie, pe de alta, popoarele așa-zis „primitive” își pregătesc apariția la orizontul „marii istorii” (altfel spus, ele năzuiesc să devină subiecte active ale istoriei, și nu simple obiecte pasive, cm au fost până acum).
Dar dacă popoarele din Occident nu mai sunt singurele popoare care „fac” istorie, valorile lor spirituale și culturale nu se vor mai bucura de locul privilegiat, ca să nu spunem de autoritatea incontestabilă de care beneficiau acum câteva generații.
Aceste valori sunt acum analizate, comparate și judecate de ne-occidentali. La rândul lor, occidentalii sunt din ce în ce mai deciși să studieze, să analizeze și să înțeleagă spiritualitățile Asiei și ale lumii arhaice.
Aceste descoperiri și contacte trebuie extinse la nivelul unui dialog. Dar ca să fie autentic și rodnic, acest dialog nu trebuie să se limiteze la un limbaj empiric și utilitarist.
Adevăratul dialog trebuie să aibă în vedere valorile centrale ale culturilor participanților. lar pentru a înțelege corect aceste valori trebuie să înțelegi sursele lor religioase, deoarece, cm bine se știe, culturile noneuropene, atât cele orientale, cât și cele primitive, sunt nutrite încă de un sol religios deosebit de fertil.
(Mircea Eliade, „Un nou umanism”, în „Nostalgia originilor”, Editura Humanitas, București, 2024, p. 13)
