Localitatea este situată pe Valea Izei, în partea de sud-est a județului Maramureș, pe DJ 186 și DJ 188 la 100 km de municipiul Baia Mare și 50 km de Sighetu Marmației, la o altitudine medie de 400 m.
În această zonă valea se lărgește puțin, iar dealurile mai joase comparativ cu împrejurimile muntoase (dar ajungînd la 600 m altitudine) și mai puțin împădurite, dovedesc o activitate economică inten
să încă din Evul Mediu. Aici se varsă pârâurile Ieud și Valea Satului în râul Iza, fiind prin urmare un punct important la confluența drumurilor care duc spre Ieud, respectiv Vișeu și culoarul Izei. Agricultura zonei e reprezentată mai ales de livezi și fânațe pe dealuri, iar în vale terenul e potrivit pentru cultivarea cartofilor. Munții Țibleș cu o altitudine de peste 1800 m se pot vedea înspre sud-est, iar Munții Rodnei cu vârful Pietrosu (2303 m altitudine) înspre est. Nicolae”, Bogdan Vodă
Dealul din malul Izei pe care se află ruinele reşedinţei voievodale
Săpăturile arheologice din zona Zneamăn au relevat existența așezării încă din epoca bronzului, dar și din epoca ulterioară a fierului (Hallstatt). Localitatea s-a numit în trecut Cuhea, fiind menționată pentru prim oară sub această denumire în 1352. A fost pentru o perioadă locul de reședință a voievozilor români din Maramureș. In acea vreme a fost ridicată o fortificație pe malul înalt al Izei, dinspre miazăzi, cercetată cu ocazia săpăturilor arheologice din 1984 conduse de Radu Popa pe locul numit Grădina lui Cârlig și o biserică din piatră în lunca Izei, ale caror ruine se mai pot vedea și acum. De aici a plecat în 1359, împreună cu oștenii săi cei mai de seamă, voievodul Bogdan către Moldova.
În 1365, localitatea împreună cu satele învecinate (Ieud, Bocicoel, amândouă Vișele, Moisei, Borșa, Săliștea de Sus și Săcel) vor fi dăruite de regele Ungariei, Ludovic I de Anjou lui Balc si Drag, nepoții lui Dragoș Vodă alungați din Moldova de Bogdan, și ctitori ai mănăstirii din Peri, drept recompensă pentru pagubele suferite. Ultima năvălire a tătarilor din 1717 a trecut prin foc bisericile de lemn din Maramureș, atunci arzând și biseica de lemn din Cuhea. Aici, pe locul vechii biserici a fost construită actuala biserică de lemn cu hramul „Sf. Nicolae” la 1718 specifică arhitecturii maramureșene. Dar și existența acestei biserici, bine păstrată pînă acum, a fost marcată de tulburări. In perioada 1992 - 1994 s-a început construcția noii biserici de zid, care sa fie suficient de încăpătoare pentru comunitatea ortodoxă din comună. Dar biserica veche era propusa pentru lista monumentelor UNESCO, iar regulamentul nu permite amplasarea constructiilor într-o zonă de protecție de 100 m. Cu toate eforturile preotului, care a găsit mai multe soluții de amplasare a bisericii în zona centrului satului, nu s-a găsit susținere din partea autoritaților. Acestea recomandau contrucția la capatul unui cimitir mărginaș, soluție care nu era acceptată de săteni, pentru că biserica reprezintă în mod tradițional centrul comunității. Atunci, sub presiunea nevoii de a avea o biserică nouă, s-a început construcția lângă biserica veche. Acest fapt i-a afectat statutul, astfel că una dintre cele mai frumoase biserici maramureșense nu a reușit să intre în patrimoniul UNESCO. (Se poate menționa că biserica nouă nu este singura contrucție din perimetrul de protecție, pentru ca în acea zona se află și case.) Credincioșii greco-catolici, care reprezintă aproximativ 4,25% din populatia comunei, au solicitat retrocedarea bisericii monument. După un șir de procese la Vișeu, Sighet, Baia-Mare și Cluj au obținut dreptul de folosință al bisericii până când vor putea să-și construiască un nou lăcaș de cult. Decizia a fost contestată la București, unde a și fost anulată. Câțiva din membrii comunității greco-catolice au încercat, totuși, să preia cu forța biserica în virtutea deciziei de la Cluj, dar au fost opriți. Situația s-a rezolvat în cele din urmă pe cale pașnică, iar credincioșii greco-catolici au început contrucția unei biserici noi, lucrare la care primesc și sprijinul credincioșilor ortodocși.
În istoria recentă a localității s-a remarcat personalitatea lui Vasile Deac zis "Moșu" care a condus comuna Bogdan Vodă timp de 3 decenii, trecând prin multe evenimente și schimbări, inclusiv cele din 1989. Figură sobră și plină de întelepciune, amintind de "sfatul batrânilor" cel din vremurile de demult, el va lăsa moștenire noilor generații, alături de casa tradițională în care locuiește și care a fost inclusă în patrimoniul național, monumentul voievodului Bogdan I, Grupul statuar Bogdan Voievod și biserica cea nouă al cărei ctitor moral este. Populația
Locuitorii satului au fost în majoritate covârșitoare români în toate vremurile, cu o minoritate evreiască care a crescut de la 15 persoane în 1771 la 320 în 1900. Majoritatea acestora apar la recensămintele făcute după limba vorbită, ca germani (limba idiș fiind un dialect german) sau mai ales maghiari, numărul lor putând fi aflat numai la recensămintele după religie. Cea mai mare parte a evreilor au pierit în cursul genocidului organizat de Germania național socialistă și aliații ei din Ungaria în anii 1941 - 1945, mai ales după primăvara anului 1944. La capătul războiului au revenit în comună 30 de supraviețuitori. Celelalte minoritați au fost cu totul sporadice. Pentru anul 1771 în Cuhea sunt menționate 335 de persoane ne-nobile, dintre care 39 de iobagi și 10 jeleri, aceștia din urmă nefiind localnici ci veniți în sat. În altă parte se spune că se găseau și 39 de slugi, care daca nu sunt aceiași cu cei menționați ca iobagi, fac un total de 88 oameni neliberi și 247 țărani liberi. Dacă la aceștia adaugăm nobilii, care în satele maramureșene se găseau în număr mare, deducem că mai puțin de o cincime ar fi fost neliberi, foarte puțini pentru acea vreme. Economia agricolă a zonei se baza deci pe munca țăranilor liberi. Demografie:
1771 putem deduce că populația satului se ridica la 400 de locuitori,
1827 - 329 locuitori,
1881 - 1.315
1900 - 1.573
1930 - 2.180
1966 - 4.361 (de acum se include și satul Bocicoel)
2002 - 3.411
La recensământul din anul 1930 au fost înregistrați 2180 locuitori, dintre care 1861 români și 319 evrei. Sub aspect confesional populația era alcătuită din 1602 greco-catolici, 321 mozaici, 210 ortodocși și 47 adventiști. La recensământul din anul 2002 populația totală a fost 3411 locutori, din care 3403 români, 2 maghiari și 1 ucrainean. După religie, au fost 3128 ortodocși, 145 greco-catolici, 55 adventiști de ziua a șaptea, 18 penticostali, iar 64 nu și-au declarat religia. Potenţialul turistic natural:
Pe teritoriul comunei Bogdan Vodă se găsesc izvoare de apă minerală sulfuroasă, denumite „La Păcură” Valea Ruginoşi, recomandate pentru diverse afecţiuni reumatismale, digestive, ginecologice, nevrotice, unde tratamentul balnear se face cu mijloace rudimentare. Potenţialul turistic cultural:
Din punct de vedere cultural, afirmăm fără falsă modestie că Bogdan Vodă constituie un izvor nesecat al culturii româneşti şi avem toată convingerea că acest ţinut va fi cercetat pe viitor. Bogdan Vodă este un important centru turistic, apreciat pentru construcţiile sale: biserici (vechi şi noi), case, porţi, pentru portul şi obiceiurile ce păstrează în mintea noastră amintirea strămoşilor. Punctele de atracţie turistică le constituie cele două biserici de lemn vechi („Din centru”) etc. Biserica de lemn din centru,datată din anul 1718. Stilul de clădire este gotic maramureşean. Interesantă este fresca din biserică -fresco secco-, pictată pe pânză, lipită apoi pe bârnele de brad, ce depăşesc deja trei secole. Pictura murală este mai nouă decât biserica şi este în stil bizantin primitiv. Ea s-a impus în decursul veacurilor ca un remarcabil centru de viaţă culturală şi artă românească religioasă.Pictura bisericii este frumoasă şi interesantă, în stil bizantin primitiv şi datează din anul 1763, fiind executată de către pictorul maramureşean Alexandru Panehalschi. Este interesantă scara, care are vechimea bisericii şi este făcută dintr-o singură bucată de lemn. De această biserică se leagă şi existenţa din acele vremuri a Şcolii din Cuhea: „Au existat de asemenea şcoli pe lângă episcopiile şi mănăstirile mai de seamă ortodoxe, cu limba de predare slava veche. Biserica de lemn din centru,problema vechimii bisericii a fost discutată destul de mult dar nu se cunoaşte o dată sigură.Tradiţia spune că s-a ridicat după invazia tătarilor din 1717, în anul imediat următor. Deasupra uşii de la intrare era o inscripţie şi cu greu se mai poate descifra anul 1718, prin poziţia impunătoare pe care o are, a fost considerată catedrală a acelor vremuri. Şi în această biserică întâlnim pictura murală veche de o frumuseţe impresionantă. Aici, în Postul Paştelui, sătenii se roagă la fiecare icoană. Cadrul geografic în care este aşezat Bogdan Vodă, frumuseţea şi originalitatea caselor construite în stil maramureşean şi mai ales firea deschisă a oamenilor, care sunt foarte primitori şi au uşa deschisă pentru oricine, contribuie alături de celelalte la sursa turistică a Cuhenilor. Forme de turism practicate:
• Turismul de circulaţie sub forma turismului de tranzit, precum şi turismul itinerant cu valenţe culturale bazat pe bogăţia fondului cultural local;
• Turismul de recreere şi odihnă practicat ca agroturism;
• Turismul cultural legat în special de manifestările periodice ale artei populare;
Sezonul turistic este permanent în cursul anului dar cu un număr mare de turişti din luna mai până la sfârşitul lunii septembrie, perioada de vârf fiind în lunile iulie-august şi în timpul sărbătorilor de iarnă.
*Articol preluat de pe Wikipedia.org
Posibilităţile celor care ar dori să investească şi să-şi dezvolte o afacere în această localitate, sunt în următoarele domenii:
♦ turism
♦ reţea hotelieră balneară
♦ înfiinţarea de asociaţii agrozootehnice.
