23/08/2025
În ultimele zile am asistat la schimbări bruște în sistemul de sănătate: propuneri prezentate seara și retrase a doua zi dimineața. Astfel de decizii nu înseamnă stabilitate și predictibilitate, ci dimpotrivă, provoacă nesiguranță, neîncredere și deznădejde în rândul pacienților și al familiilor lor. Este cel puțin îngrijorător modul în care, pe site-ul Ministerului Sănătății, pot apărea propuneri legislative seara, pentru ca a doua zi dimineața chiar ministrul să anunțe că acestea vor fi retrase. Se ridică firesc întrebarea: ministrul nu citește aceste propuneri înainte de a fi publicate? Sau ele ajung în spațiul public fără ca ministrul să fie informat ori să își dea acordul?
Astfel de situații nu doar că transmit instabilitate și lipsă de coerență, dar pun sub semnul întrebării chiar mecanismul de lucru din interiorul Ministerului. Într-un domeniu atât de sensibil precum sănătatea, unde fiecare detaliu poate însemna viață sau moarte, asemenea practici sunt de neacceptat.
Nu este normal ca o măsură atât de importantă precum ordonanța președințială – un mecanism prin care pacienții pot avea acces la tratamente inovatoare – să fie blocată seara printr-o inițiativă a statului și „remediată” dimineața, în urma presiunilor publice și a ONG-urilor de specialitate. O astfel de decizie nu doar că ar fi limitat dreptul pacienților la tratament, ci ar fi echivalat cu o condamnare la moarte pentru cei care nu mai au timp de așteptat.
În România, pacienții așteaptă adesea peste 300 de zile, uneori chiar 1000 de zile, pentru ca un medicament nou să devină disponibil, în timp ce în țările vest-europene accesul se face în aproximativ 100 de zile. Situația este și mai gravă în cazul medicamentelor neaprobate încă: în timp ce multe țări europene au implementat programe speciale de tip early access sau compassionate use, care permit pacienților să acceseze rapid terapii aflate în faza de aprobare, în România aceste mecanisme sunt aproape inexistente sau aplicate haotic. Consecința este dramatică: pacienții pierd timp prețios, iar pentru unii fiecare zi de întârziere echivalează cu pierderea vieții.
Este vital să construim un sistem de sănătate puternic, previzibil și corect, bazat pe proceduri clare și simple, astfel încât fiecare cetățean român – indiferent de vârstă, de la copilul cel mai mic până la vârstnicul cel mai înaintat – să aibă acces, fără întârzieri inutile, la tratamentele care îi pot oferi o șansă reală la viață. Viața nu are preț, iar datoria Guvernului României și a Ministerului Sănătății este să garanteze acest drept fundamental și să acționeze imediat pentru a opri suferința și pierderea inutilă de vieți omenești. România nu își mai poate permite să rămână blocată în birocrație și lipsă de voință atunci când soluțiile există și pot salva vieți.
foto: bidmc.org