Ziarul Națiunea

  • Home
  • Ziarul Națiunea

Ziarul Națiunea „Națiunea”, cel mai vechi săptămânal din România!

https://ziarulnatiunea.ro/2025/07/15/conacul-neamtu-din-satul-olari-jud-olt-a-fost-restaurat-si-i-s-a-dat-un-scop-nobil-...
15/07/2025

https://ziarulnatiunea.ro/2025/07/15/conacul-neamtu-din-satul-olari-jud-olt-a-fost-restaurat-si-i-s-a-dat-un-scop-nobil-pentru-viitor/
Conacul Neamțu din satul Olari (jud. Olt) a fost restaurat și i s-a dat un scop nobil pentru viitor / Data: 15 iulie 2025, Redacția
Fundaţiei Pro Patrimoniu se datorează salvarea mai mult monumente istorice din ţară. Unul dintre acestea este Conacul Neamțu din satul Olari (comuna Pârșcoveni, judeţul Olt), un exemplu remarcabil de arhitectură neoromânească, cu o istorie bogată și un destin zbuciumat. Configurația actuală a conacului a fost realizată între anii 1920 și 1935 de către arhitectul Constantin Iotzu, sub influența stilului promovat de Ion Mincu, marcând astfel o epocă de rafinament și expresie națională în arhitectura românească. Inițial, proprietatea a fost cumpărată în 1901 de către Constantin C. Neamțu de la un negustor grec. Neamțu, director al Băncii Comerțului din Craiova și veteran al Războiului Balcanic și al Primului Război Mondial, a transformat conacul într-un adevărat centru de viață rurală boierească. Sub supravegherea arhitecților Ion Mincu și Nicolae Iotzu, clădirea a fost restaurată și adaptată gusturilor epocii interbelice. După instaurarea regimului comunist, conacul a fost naționalizat și transformat în sediul Cooperativei Agricole de Producție (CAP), devenind victima degradării continue. Timp de decenii, a fost supus uitării, până în 2016, când a fost donat Fundației Pro Patrimonio de către unicul urmaș al familiei, Șerban Neamțu. Acesta, crescut în atmosfera vibrantă a conacului până în 1948, a ales să-și salveze locul copilăriei oferindu-l unei organizații care avea puterea și viziunea de a-l readuce la viață. De atunci, conacul a intrat într-un amplu proces de igienizare, conservare și restaurare.

Începând cu 2018, lucrările au fost susținute prin donații și munca neobosită a voluntarilor, mulți dintre ei veniți din străinătate, lucrările fiind desfăşurate de şapte voluntari englezi şi francezi. Acesta a fost vandalizat în ultimii ani, aici fiind crescuţi porci şi păsări. Pentru reabilitarea clădirii ar fi nevoie de un milion de euro. Aici va funcţiona un centru de meserii. Reprezentanţii Fundaţiei Pro Patrimonio, actualul proprietar al imobilului, susţin că aceştia au restaurat pardoselile de mozaic. Voluntarii sunt foarte încântaţi că participă la această acţiune. „Am văzut că erau oportunităţi de voluntariat în România şi nu mai fusesem niciodată aici înainte. M-am gândit că este o şansă bună să vin pentru proiecte aici şi să înţeleg mai multe despre conservarea clădirilor vechi din România”, a declarat Peppa, unul dintre voluntari. „Este o clădire foarte veche, din mortare şi analize a fost datat între secolele XVI-XVIII. Este, într-un fel, încercare de a arăta că se pot face astfel de lucruri şi în partea de sud”, spune Dana Raicu, reprezentant al Fundaţiei Pro Patrimoniu. Restaurarea continuă și astăzi, fiecare etapă readucând la lumină detalii pierdute ale unui patrimoniu cultural de neprețuit. Conacul Neamțu din Olari, județul Olt este înscris pe lista monumentelor istorice din județul Olt elaborată de Ministerul Culturii și Patrimoniului Național din România în anul 2010, cu codul OT-II-m-B-08966. Este una dintre casele istorice propuse drept obiectiv cultural de către Direcţia Judeţeană pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional Olt. Clădirea a fost locuinţa marelui boier Constantin C. Neamţu, iar în urmă cu 70 de ani era un punct de reper al judeţului. De la începutul anului 2021 parte din susţinerea în transformarea conacului într-un hub cultural şi educaţional se desfăşoară în parteneriat cu UiPath Foundation. Acum au loc aici acțiuni de natură educațională și culturală, ateliere de „mâini îndemânatice” și meșteșugărești, ce vor repune în valoare vechi meserii și atitudini specifice unui mod de viață ce nu trebuie uitat. (G.V.G.)

https://ziarulnatiunea.ro/2025/07/15/cea-mai-veche-ie-din-romania-camasa-de-la-bretcu-trei-scaune-aflata-la-muzeul-natio...
15/07/2025

https://ziarulnatiunea.ro/2025/07/15/cea-mai-veche-ie-din-romania-camasa-de-la-bretcu-trei-scaune-aflata-la-muzeul-national-al-taranului-roman/
Cea mai veche IE din România: „Cămașa de la Brețcu, Trei Scaune” (aflată la Muzeul Național al Țăranului Român) / Data: 15 iulie 2025
Redacția
Ia românească a devenit în zilele noastre vedeta caselor de modă și a creatorilor moderni ce au găsit un izvor de inspirație bogat în imagistica simbolistică, în culoare, în armonia combinațiilor și a spațialității ce lasă loc formelor ascunse și căutate. Pentru acestă zestre strămoșească România se declară a fi bogată spiritual și cultural. Iar „comoara” este diseminată în toate regiunile țării. Ce avem ca unicat este „Cea mai veche ie din România”, cunoscută ca și „Cămașa de la Brețcu, Trei Scaune”, datată 1798, aflată în colecțiile Muzeului Național al Țăranului Român din București. Cămașa populară face parte din fondul vechi de piese al MȚR, mai exact din colecția „Mostre”, constituită din bunuri culturale de mare valoare artistică și documentară, care joacă rolul de martor al artei populare din secolele al XVIII-lea și al XIX-lea. Acesta a fost achiziționată de către Alexandru Tzigara-Samurcaș, fost director al Muzeului de Artă Națională „Carol I”, din localitate Brețcu, Județul Trei Scaune, cu informația luată din teren că a fost cusută în 1795.

Datele sunt consemnate printr-o mică etichetă cusută la gulerul piesei, ceea ce îi oferă acesteia o valoare sporită. Cămașa se integrează în specificul zonei, fiind încrețită la gât în stil carpatic, cu altiță pe umăr. Trupul este alcătuit din patru stani de pânză de bumbac, țesută în casă în două ițe. Altițele sunt realizate din același tip de pânză. Din păcate, mâneca nu a mai rezistat timpului, iar în zona de prindere a altiței de mânecă se văd urmele voalului din care era alcătuită. Ornamentele sunt specifice zonei, iar altița este bogat cusută cu fir metalic, conturul motivelor fiind realizat cu mătase naturală, maro. Motivele sunt reluate pe pieptul cămășii. Gulerul este realizat prin încrețirea stanilor și a altiței, în partea din față. Pe piept apare un decor specific ardelenesc, ciupagul lucrat pe cutulițe. Cămașa este un melanj între specificul cămășilor moldovenești și al celor ardelenești, păstrând repartiția ornamentală și tehnicile ornamentale din Moldova și folosind ciupagul și mânecile din alt material, tipice Ardealului.

Muzeul Art Safari a prezentat această unică ie într-o expoziţia temporară organizată în perioada 30 noiembrie 2023 – 14 ianuarie 2024 ce a cuprins şi alte comori din folclor din colecţia MŢR. „Parteneriatul exprimat prin această expoziție, cu prilejul Zilei Naționale a României, este doar un simbol al dorinței Muzeului Național al Țăranului Român de a sprijini promotorii privați ai patrimoniului cultural al României, precum și inițiativele țării noastre de a pune în valoare moștenirea culturală materială și imaterială a națiunii române, prin promovarea cămășii cu altiță din România și Republica Moldova la UNESCO”, a afirmat Virgil Nițulescu, Manager Muzeul Național al Țăranului Român.
Bucuria de avea astfel de tezaure populare ne aduce bucurie în suflet și mândrie. Trebuie să păstrăm și să distilăm în forme noi simbolurile și esența lor, spre zările albastre ale nemuririi. (G.V.G.)

https://ziarulnatiunea.ro/2025/07/15/vlahii-vlasii-din-slovacia-istorie-cultura-si-prezenta/Vlahii (vlașii) din Slovacia...
15/07/2025

https://ziarulnatiunea.ro/2025/07/15/vlahii-vlasii-din-slovacia-istorie-cultura-si-prezenta/
Vlahii (vlașii) din Slovacia: Istorie, cultură și prezență… / Data: 15 iulie 2025, Ionuț Țene
Față de valahii gorali din Polonia sau valahii din Moravia cehă, vlașii din Slovacia sunt cu adevărat cei mai uitați valahi din Centrul Europei. Istoria lor se pierde însă în negura vremii din timpurile triburilor nordice ale dacilor. Vlașii se identifică în istoriografia slovacă într-un dualism teoretic privind originea: transhumanță pe aliniamentul Carpaților cu colonizări din secolele IX și X sau autohtonitate, ca și continuatori ai triburilor dace și populația daco-romană. Vlahii reprezintă o comunitate etnică cu rădăcini adânci în Europa de Centrală și de est, în special în zonele montane, rurale și izolate ale Slovaciei. Deși numeroși și adaptați în peisajul multicultural al acestei țări, vlahii sau vlașii cm îi numesc slavii sunt o comunitate relativ mică, dar cu o identitate culturală distinctivă, păstrată prin tradiții, limbaj și obiceiuri străvechi încă din vremea migrațiilor. Vlașii din punct de vedere etnic fac parte din ramura nordică a valahilor nordici, împreună cu valahii gorali, volohii și valașii din Moravia. De-a lungul istoriei, vlașii și-au păstrat limba, tradițiile și identitatea culturală în ciuda asimilării și a influențelor germane-slave. Ei spun celor care-i întreabă că au origini din România. Termenul „Vlah” a fost folosit de cronicari și documentele medievale în Europa Centrală și de Est pentru a desemna populațiile vorbitoare de limbi romanice, în special dialecte romanice influențate de limba română. În Slovacia, vlahii sau vlașii sunt în principal descendenți ai vechilor triburi dace și a coloniștilor români din perioada medievală și modernă timpurie, dar și a celor care s-au stabilit ulterior, în special în zonele montane și rurale, lucru conformat de istoriografia slovacă destul de indiferentă altfel la acest subiect. Ca urmare, comunitățile vlahe din Slovacia sunt considerate de istoricii slovaci și cehi ca rezultatul migrațiilor din zonele balcanice și din Europa de Est, în perioada medievală, când vlahii s-au stabilit în diverse regiuni montane și rurale pentru practici agricole și păstorit, contribuind la păstrarea specificului cultural în acele zone izolate. Există documente ale regilor Ungariei sau ducilor locali în care se arată o colonizare vlahă în arealul montan. Pentru etnologii slovaci comunitățile vlahe au fost influențate de multiple valuri migratorii, atât din Balcani, cât și din estul și centrul Europei. În Slovacia, aceștia și-au menținut limba și tradițiile românești, influențate de contactul cu populațiile slovace, maghiare, cehe și alte comunități locale. Desigur, vlașii folosesc astăzi în limba slovacă vorbită cu circa 500 de cuvinte din trunchiul lingvistic românesc. În Evul Mediu, teritoriile slovace făceau parte din regatele și ducatelor central-europene, unde oscilau influențe latine și slave. În această perioadă, vlahii au avut un rol important în dezvoltarea comunităților rurale, fiind adesea meseriași, păstori sau comercianți. După epoca comunistă și schimbările politice din Europa de Est, populația vlahă a suferit anumite presiuni, însă și-a menținut identitatea în anumite regiuni, precum cele montane din nordul și estul Slovaciei, unde s-au păstrat unele dialecte și tradiții specifice. Cultura vlahilor din Slovacia include elemente unice, păstrate din continuitate, precum tradițiile folclorice, obiceiurile legate de sărbători și practicile agricole. Dansurile tradiționale, muzica populară și costumele specifice sunt parte integrantă a identității lor culturale, care este asemănătoare cu cele ale românilor din Maramureș și Țara Moților.

Aceste elemente etno-folclorice de azi sunt specific românilor de la munte. Un exemplu semnificativ îl reprezintă festivalurile și evenimentele culturale organizate în comunitățile vlahe, unde sunt prezentate cântece, dansuri și meșteșuguri tradiționale, precum țesutul și ceramic a la Horezu. De asemenea, limba vlahă are un rol important astăzi în menținerea identității, fiind vorbită în familie și în comunitate, deși în ultimele decenii s-a înregistrat o diminuare a utilizării acesteia, în contextul schimbărilor sociale și educaționale moderne. Astăzi, din păcate, populația vlahă din Slovacia este relativ mică, fiind estimată la câteva mii de persoane, majoritatea trăind în zone montane și rurale. Deși nu sunt recunoscuți oficial ca minoritate națională în statul slovac șa cm se încearcă acum o recunoaștere cu goralii din Polonia, vlahii continuă să păstreze și să promoveze cultura lor, fiind parte integrantă a diversității etnice a țării. Instituțiile culturale slovace sunt sensibile la acest fenomen etno-folcloric și etnografic, iar ONG-urile și comunitățile locale organizează periodic evenimente pentru conservarea limbii și tradițiilor vlahilor. În același timp, în ultimii ani, s-au înregistrat eforturi de documentare și promovare a patrimoniului cultural vlah, pentru a asigura continuitatea acestei identități în fața proceselor de urbanizare și globalizare. Lingviștii slovaci recunosc timid după 1990 că limba vorbită de vlașii din Slovacia face parte din dialectele românești, având influențe și împrumuturi din limba slovacă și alte limbi slavice, reflecție a contactului lingvistic de-a lungul veacurilor.

Vlahii din Slovacia sunt recunoscuți de politicienii slovaci, că reprezintă o comunitate etnică importantă, cu o istorie și o cultură distinctivă, care contribuie la pluralismul etnic și cultural al țării. Cu un trecut marcat de migrații, adaptare și păstrare a tradițiilor, aceștia continuă să fie un exemplu de reziliență și identitate culturală. Menținerea limbii, obiceiurilor și valorilor vlașilor este esențială pentru conservarea diversității în Slovacia și pentru întărirea legăturilor dintre comunitățile etnice ale țării și o relație bună cu România. Comunitățile vlahe au fost studiate de cercetători, atât slovaci, cât și români sau europeni. În literatura științifică, au fost realizate studii despre tradițiile, obiceiurile, limba și istoria acestora. Limba vorbită de vlahii din Slovacia face parte din grupul dialectelor românești, similar cu cele din sudul României, Moldova, Maramureșului sau Dobrogea. În general din zonele arhetipale românești, cunoscutele „țări”. Deși există diferențe regionale, în general, limba păstrează trăsături ale vechii limbi române. În procesul de păstrare a limbii, vlahii au avut și influențe ale limbii slovace, datorită contactului îndelungat cu populația locală. Astfel, limba vlașilor include anumite împrumuturi lexicale și expresii din limba slovacă sau din alte limbi slave. În comunitățile vlahe, limba română dialectală este în general utilizată în familie și în cadrul comunităților locale. În societate, însă, mulți vorbesc și limba slovacă, mai ales în contextul educației și administrativ. Vlahii din Slovacia vorbesc o formă dialectală a limbii române, adaptată la condițiile și contactele culturale locale. În ciuda asimilării și a influențelor slavice, păstrează un patrimoniu lingvistic specific, ce le menține identitatea culturală. Contribuțiile autorilor principali sunt ale lui Pavel Mišiak și Ľudmila Murgašová, cercetători slovaci care au documentat viața tradițională a comunităților rurale din regiunile montane, inclusiv cele cu prezență vlahă. De asemenea, Vasile Barbu, un etnolog român, a scris despre comunitățile vlahe din Europa Centrală și despre modalitățile de conservare a tradițiilor acestora. Revista „Etnografia Slovaciei” și alte publicații academic fac referire frecventă la vlași.

Vlahii din Slovacia mai locuiesc azi, în principal în zonele montane și rurale din următoarele localități și regiuni: Regiunea Spiš, în localități precum Spišská Nová Ves și în zonele învecinate, unde s-au stabilit comunități vlahice în special în sate din zona munților Tatra Pișană și în zonele învecinate; în general aproape de Polonia și Zakopane, capitala valahilor gorali. Amintim regiunea Šariš, cu orașele și satele din partea de nord-est a Slovaciei, precum Bardejov și în localități din împrejurimi, unde trăiesc comunități vlahe ce păstrează tradițiile și limba. Totodată Regiunea Čadca și Orava tot la granite cu Polonia și cu valahii gorali. În zonele montane ale regiunii Orava, în satele din jurul orașului Čadca, vlahii au avut o prezență semnificativă. Iar în regiunea orașului Poprad vlașii sunt majoritari. În localități precum Huncovce, la poalele munților Tatra, comunitățile vlahe au menținut tradițiile și limba română mult mai puternic față de alte zone geografice vlașe. Este important de menționat că, deși aceste comunități păstrează diferențe culturale și lingvistice în anumite localități, numărul lor și prezența exactă pot varia în timp, fiind influențate de migrație, urbanizare și asimilare culturală. În plus, nu toate localitățile din aceste regiuni au populație vlahică activă. Sviť este satul cu o comunitate vlahă foarte activă, ce organizează periodic evenimente culturale recunoscute pe plan național. Această regiune are o istorie complexă, fiind influențată de prezența românilor/vlahilor din vechime, care au migrat sau s-au stabilit aici pentru activități agricole și comerciale, conform etnologilor slovaci. Aici, în pitoreștile sate de munte, vlahii au avut întotdeauna un rol important în păstrarea tradițiilor legate de agricultura, paza turmelor și meșteșuguri tradiționale. În aceste zone, elementele culturii vlahe sunt păstrate în iurte, costume și în obiceiurile legate de sărbători.

Populația vlahilor din Slovacia este relativ mică și nu există cifre oficiale precise, deoarece aceștia nu sunt recunoscuți oficial ca minoritate națională în stat. Estimările variază, dar se crede că numărul lor se situează între câteva sute și câteva mii de persoane. În general, se estimează că în Slovacia trăiesc în jur de 3.000 până la 5.000 de vlahii, majoritatea fiind localizați în zonele montane și rurale din regiunea Spiš, Šariš, Orava și Tatra. Această comunitate etnică păstrează tradițiile și limba , deși în multe locuri numărul lor a scăzut semnificativ în ultimul secol, din cauza urbanizării și asimilării. Majoritatea vlahilor din Slovacia sunt personaje religioase și, în mod tradițional, practică biserica ortodoxă sau biserica catolică, în funcție de regiune și de influențele istorice din zona în care trăiesc. Ortodoxia este o parte importantă a comunităților vlahice, în special în regiunea Spiš și în zonele montane din nord-est, urmează credința ortodoxă. Episcopia ortodoxă slovacă depinde de Patriarhia Moscovei și azi. Totuși specificul religios al vlașilor a fost influențat de tradițiile religioase românești, care sunt predominant ortodoxe venite pe filiera Maramureșului istoric. În alte zone geografice, în special în regiunile cu influențe mai mari ale bisericii catolice slovace, unii vlahii practică religia catolică, în special în sate unde influența religiei românești și slovace s-a amestecat.

Deci, nu există o singură afiliere religioasă pentru toți vlahii, dar majoritatea lor păstrează tradiția creștină ortodoxă sau romano-catolică. Tradițiile religioase joacă un rol important în menținerea identității lor culturale și spirituale, fiind uneori un element de coeziune în comunitățile vlahe din Slovacia. Există legături între vlahii din Slovacia și România și în prezent, deși acestea sunt mai mult legate de patrimoniu cultural, identitate și inițiative de păstrare a tradițiilor decât de legături oficiale sau administrative. Vlahii din Slovacia păstrează limba română, în special dialectele lor locale, ceea ce consolidează sentimentul de apartenență la patrimoniul românesc. În anumite situații, aceștia se consideră parte din diaspora românească sau a comunității românești din Europa. Există organizații și asociații românești, precum și grupuri culturale, care organizează evenimente, festivaluri și proiecte de documentare pentru a conserva și promova cultura vlahilor din Slovacia. De exemplu, unele ONG-uri din România și Slovacia colaborează pentru promovarea patrimoniului comun. Prea puțin însă pentru conservarea patrimoniului local. Dar legăturile reciproce sunt totuși firave deoarece situația vlașilor nu este cunoscută în România, iar autoritățile statului român nu fac nimic pentru încurajarea identității vlașilor din Slovacia. Totuși, trăim în era digital și astfel vlahii păstrează legături cu România prin intermediul internetului, social-media și al mijloacelor de comunicare moderne, participând la proiecte culturale, expoziții sau evenimente online. În ultimele decenii, s-au manifestat inițiative pentru recunoașterea și promovarea acestei comunități ca parte a patrimoniului românesc în străinătate, precum și eforturi de a include aceste comunități în proiecte culturale transnaționale. Deși nu există legături formale sau oficiale constante între vlahii din Slovacia și România, diferite proiecte transnaționale și inițiative de păstrare a tradiției contribuie la menținerea acestor legături. În plus, comunitățile vlahe se simt adesea parte integrantă a patrimoniului cultural românesc și sunt susținute în eforturile de păstrare a identității lor.

Nu există ca în Polonia goralilor – vezi Zakopane – o capitală oficială sau un oraș specific considerat „capitala” vlahilor din Slovacia. Comunitățile vlahe sunt răspândite și isolate, în diferite zone montane și rurale, iar în aceste regiuni nu există o localitate oficial recunoscută ca centru sau capitală a vlahilor. Însă, în unele zone, localități precum Huncovce sau Žakovce din regiunea Spiš au fost importante pentru comunitățile vlahe, fiind considerate centre culturale sau de tradiție pentru aceste comunități, datorită păstrării tradițiilor și limbii lor. În prezent, din păcate, nu sunt cunoscute nume remarcabile de scriitori sau personalități vlahe din Slovacia care să fie foarte cunoscute pe plan internațional sau național. Comunitatea vlahă din Slovacia este, în general, o comunitate mică, păstrătoare de tradiții și cultură populară, dar nu a avut în mod tradițional personalități literare sau publice recunoscute pe scară largă. Totuși, în ultimii ani, unii cercetători, etnografi și antropologi s-au dedicat studiului și documentării patrimoniului lor cultural, iar în rândurile comunității vlahe există persoane care s-au implicat în promovarea și conservarea identității lor.

Trebuie să rămânem recunoscători celor câțiva cercetători, etnografi și autori care s-au ocupat de istoria, cultura și tradițiile vlahilor din Slovacia: Vasile Barbu, Pavel Mišiak, Peter Zajac, Ľudmila Murgašová. De apreciat sunt și încercările Institutului de Etnografie și Etnologie din Slovacia care a publicat cercetări și studii despre tradițiile, obiceiurile și istoria comunităților rural, inclusiv cele ale vlahilor, în diverse publicații și expoziții. Majoritatea acestor cercetări sunt parte din studiile etnografice generale ale regiunilor montane și rurale ale Slovaciei. Comunitățile vlahe din Slovacia rămân în general mai puțin studiate comparativ cu alte comunități etnice, dar cercetătorii din Slovacia și din țările în care trăiesc vlahii (România, Serbia, Ucraina) au realizat studii valoroase despre aceste comunități. De amintit este și studiul „The Cultural Heritage of the Vlachs in Central Europe” din revista „Etnografia Slovaciei” și Journal of Ethnology and Folklore. Aceste articole explorează obiceiurile, limba și urmele istorice ale comunităților vlahe din regiuni precum Slovacia, Ucraina, Serbia, precum studiul „Vlach Communities in Slovakia: Traditions and Language”, „The Role of Oral Tradition in Preserving Vlach Identity” – studii realizate de cercetătorii slovaci, disponibile în publicațiile institutelor de etnografie din Slovacia. Aceste articole analizează tradițiile orale și muzicale ale vlahilor. Vlahii din Slovacia doresc să cunoască trecutul lor românesc și să păstreze legătura cu limba, cultura și tradițiile românești. Aceasta dorință de conectare cu rădăcinile lor românești este motivată de dorința de a-și conserva identitatea culturală, de a transmite tradițiile mai departe și de a menține legături cu România și comunitățile românești din alte țări. Din partea autorităților române reacțiile și dorința de colaborare sunt la un nivel aproape de zero. Din păcate.

https://ziarulnatiunea.ro/2025/07/14/lichidarea-companiilor-nationale-infruptarea-din-resursele-noastre-cezar-adonis-mih...
14/07/2025

https://ziarulnatiunea.ro/2025/07/14/lichidarea-companiilor-nationale-infruptarea-din-resursele-noastre-cezar-adonis-mihalache/
Lichidarea companiilor naționale: înfruptarea altora din resursele noastre… / Data: 14 iulie 2025, Cezar Adonis Mihalache
Nu, nu este vorba despre deficitul țării, despre bugetele naționale, cheltuielile „fataliste” și neîncadrările în țintele de alții decise… Sau este vorba și despre acestea, dar nu în termenii în care ne sunt nouă prezentate, ca o continuă învinovățire pentru răul făcut de alții… Pentru tocarea banilor, inclusiv ai celor din rezervele naționale, ai banilor pentru situații de urgență, dezastre naturale, războaie, și a căror „mutare” bugetară din pix, spre fel și fel de capitole de fonduri necesare guvernelor (dar nu pentru țară, nu pentru nevoile ei, ci pentru sinecurile de partid și mecanismele de impunere a unui supracontrol asupra populației) au constituit atunci, și sunt încă și astăzi neprescrise ca încadrări penale, nefiind doar deturnări și devalizări ai banilor țării, ci atacuri grosolane la adresa securității naționale. A celei financiar-economice, a riscului tot mai accentuat de pauperizare a populației și periclitare a unei minime securității agro-alimentare a țării, a celei energetice, a celei vizând feluritele resurse și bogății naturale ale României. De altfel, despre resursele țării este vorba în acest „pogrom” în pași fiscali de măcinare a oricărei suveranități economice: despre relocarea resurselor materiale, energetice… Despre golirea statului, ca instituții, de orice conținut autohton, și a României de drepturile noastre de nativi și chiar de îndepărtarea și alungarea populației autohtone. Marginalizată, sărăcită, înfometată, pentru a accepta docilă înstrăinarea țării, a resurselor ei, a ultimelor motoare economice… Și a înstrăinări de aceste locuri a însăși populației… Totul sub ochii indiferenți ai unei generații ce nu va mai ține nici măcar de margini de tivul acelui „Tot ce este românesc nu piere!”…. Al acelui „Nu ne vindem țara!” transformat într-un soi de „Oricum nu ne pasă și de o pierdem”… Pentru că este o generație pe care noi am format-o așa, pentru care valorile, altădată de neatins, nu mai contează, fiind înlocuite de „modelele” și obiceiurile de consum (aproape deja „cutume”) al acelui comportament strict consumerist (de turmă, de generație).

Asistăm, în pași rapizi, la destructurarea, decapitalizarea, denaționalizarea României… Pentru că tot acest program de reforme, sub motivul austerității necesare, vizează, de fapt, acapararea ultimelor zone și sfere strategice ale țării: resursele…. Iar „reformarea” este o distrugere fățișă… Nu o reorganizare a companiilor naționale… O decapitare a ființei românești de resursele ei existențiale, decise de acei alții ca fiind necesare pentru viitorul altora… O decizie guvernamentală prin care, la nivelul țării, vor trebui să se mai numere 200 de companii, nicidecum cele oricum sub 1500 de astăzi, practic, prin scoaterea din portofoliul Agenției pentru Monitorizarea și Evaluarea Performanțelor Întreprinderilor Publice (AMEPIP) a sute de companii… Să rămână „sub 200” (și nu doar în sfera de monitorizare, ci și ca existență), ambalate, în citatele în cuie în sicriul țării al „ferparistului” Bolojan, drept „cele mai importante dintre companiile statului”. Iar planul guvernamental de lichidare este atât de violent încât ar trebui să implice o intervenție imediată, juridică și executiv punitivă… Dar dinspre care instituții? Acelea care, dacă mai au în ele procurori și judecători drepți, se vor debarasa de orice tentativă de acțiune, imediat taxată ca fiind „naționalistă”, „suveranistă” și, curând, „șovină” la adresa acelora care astăzi sunt aduși pentru a ne înlocui?… Termenii de lucru sunt clari, prin desființarea companiilor naționale înlăturându-se, a priori, orice protecție autohtonă a resurselor țării, nu doar vizate, nu doar dorite, ci deja programate ca utilizare de către alții… Pentru că, distrugând companiile naționale, bogățiile țării vor fi mult mai ușor de luat… Un simplu luat, nu o acaparare violent-legislativă, nu o preluare agresiv constituțional-instituțională „ceceristă”…

Iar guvernanții și-au afișat, prin pachetele legislative din pogromul austerității românilor și României, toate aceste intenții… Ba, fără a aștepta să se mai stingă măcar o parte din temerile cetățenilor generate de primul pachet de austeritate, ei au lovit iară, dând, înainte de a ne fi revenit din primul șoc, o a doua și deja trasatele următoare lovituri… Pachete ale austerității în care, dând la o parte textele, insinuările, interpretările, amenințările consultanților și consilierilor din camarila de guvernare, rămân tocmai companiile naționale ca ținte… Dar nu ca direcții de reformare, ci doar decapitalizare și decapitare… Căci, avem un guvern care vrea doar să lichideze… Direct. Fără analize, fără încercări de relansare, de reorganizare, de eficientizare… Fără nici o legătură cu posibilitățile reale ale companiilor, ci doar cu planurile ipochimenilor aflați în slujba acestei trădări generale…

Și chiar dacă, simplul fapt că aceste companii gestionează resursele țării, bogățiile inestimabile ale zilei de mâine, ar fi trebuit să nu permită nici o minimă posibilitate de închidere, de dizolvare, de lichidare, guvernanții acționează, desființându-le, pentru a le lăsa altora accesul la acestea. Ba, să facem un exercițiu de imaginație… Ce s-ar fi întâmplat dacă licitările de perimetre de sare din ultimele luni ar fi fost făcute după îngenuncherea regiei de sare?… Or, cm ar fi intervenit ungurii, după ce și-au asigurat, prin interpuși, exploatări de sare, după inundarea minei de la Praid?… Nu cumva este cât se poate de credibil ca totul să fie, de fapt, un scenariu scris cu ură și înverșunare la adresa a tot ceea ce este (încă) românesc?!… În fond, orice este posibil atâta timp cât nici o procuratură nu investighează felul în care a fost gestionată salina de la Praid, cu lucrări ce au accelerat posibilitatea inundării acesteia la o ploaie mai zdravănă, creându-se motivele de a analiza orice altceva în locul ancorei care ar fi trebuit să țină o astfel de companie legată strict de dreptul inviolabil al românilor asupra bogățiilor și resurselor țării. Și nu lichidarea într-un termen de analiză a activității unor astfel de companii de sub trei ani, mai ales că, în nici o clipă, nu a fost vorba despre reorganizare și eficientizare, acestea nefiind în scripte nici măcar când au apărut accidental ca opțiuni în intențiile guvernului… Se vrea doar lichidarea companiilor și înstrăinarea (mai facilă, astfel) a resurselor… Nu salvarea, nu prezervarea pentru generațiile de mâine… Căci, dacă ar fi fost vorba despre o reevaluare și eficientizare a companiilor de stat, guvernanții aveau deja, prin instrumentul statului în stat, CCR, mijloacele de a decide cât va tăia din veniturile marilor „nababi” din companiile de stat… Pentru că, așa cm decizia CCR acordă statului dreptul de a hotărî, unilateral, tăierea sporurilor și veniturilor simplilor salariați bugetari, la fel ea poate „ajusta” veniturile oricărui manager cu statut de „nabab”. Dar nu despre aceștia este vorba. Ei sunt utili ca masă de fluturare inclusiv a steagului fals al austerității, iar cine se va alinia instrucțiunilor guvernamentale va beneficia poate de prime de concediere, și auto… concediere, totul pentru a face inactive conducerile decizionale ale acestor companii naționale. Iar, în final, pentru a le declara falimentare, chiar dacă resursele și rolul lor în economie (mai ales în cea a viitorului) nu ar fi trebuit să lase loc posibilității de decapitare pentru a le fragiliza și permite preluarea resurselor țării de alții…

Address


Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Ziarul Națiunea posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Contact The Business

Send a message to Ziarul Națiunea:

Shortcuts

  • Address
  • Telephone
  • Alerts
  • Contact The Business
  • Claim ownership or report listing
  • Want your business to be the top-listed Media Company?

Share