Ziarul Națiunea, Bucharest (2025)

16/12/2025

https://ziarulnatiunea.ro/2025/12/16/mihai-vladimir-zamfirescu-intre-material-si-aerian-in-universul-stanescian/
Mihai Vladimir Zamfirescu: Între material și aerian în universul „stănescian” / Data: 16 decembrie 2025, George V. Grigore
Pictorul Mihai Vlad Zamfirescu s-a născut pe 3 mai 1936, la Ploiești și a fost un pictor și desenator român, personalitate marcantă a picturii românești și europene, prieten bun cu marele poet nepereche Nichita Stănescu. A fost cel de al doilea copil (după fratele său Adrian) al Mariei și al inginerului chimist Mihai Zamfirescu. În 1954 absolvă Colegiul Național „I.L. Caragiale” din Ploiești, unde este coleg cu Nichita Stănescu, cu care va lega și o strânsă prietenie artistică. Este respins de câteva ori la concursurile de admitere la facultate și se vede obligat să se angajeze ca muncitor drumar necalificat, apoi ca proiectant la Uzina 1 Mai Ploiești.

În 1958 absolvă școala Tehnică de Arhitectură și Construcția orașelor din București, continuând să repete probele de admitere la Institutul de Arte „Nicolae Grigorescu” unde, în 1960, când persecuțiile politice se mai atenuează, reușește, în sfârșit să treacă examenul de admitere la Institutul de Arte „Nicolae Grigorescu”. În 1966 absolvă Institutul de Arte „Nicolae Grigorescu”, ca șef de promoție pe țară la clasa Maestrului Corneliu Baba, unde i-a mai avut profesori pe Tiberiu Krausz și Aurel Vlad. Acolo marele artist plastic român Corneliu Baba îi apreciază și îndrumă talentul. Tot atunci începe să expună în toate saloanele mari din România. Doi ani mai târziu (1968), devine membru al Uniunii Artiștilor Plastici și se căsătorește cu Maria Ivan, scriitoare, și strănepoata Episcopului Nicolae Ivan al Clujului, cel care a ridicat Catedrala Ortodoxă din Cluj. Tot în 1968 obține atestatul de pictor bisericesc.

În 1991 devine și profesor la Academia de Arte, București. „Cum orice mare artist își creează un tip antropologic propriu, tipul antropologic al picturii lui Vladimir Zamfirescu este chipul întors, chipul care se retrage din primplan; chipul eluziv; chipul răsucit nu înăuntru, ci înspre despicătura prin care toată suferința lumii fie se scurge în afară, fie se revarsă, valuri-valuri, înăuntru. Temele lui sunt parte dintr-o cosmogonie care ar fi completă numai dacă pictorul ar fi nemuritor și ar p**ea picta toată eternitatea. El nu este Dumnezeu, este un interpret al nodurilor creației. Un nod este un prilej de poticnire a vieții, o problemă: lucrul de care te împiedici când mergi întins, bucuros că toate îți merg din plin. În miezul lor care despică lumea, viețile noastre sunt făcute din poticneli, din noduri, din împiedicări: iubirea, moartea, izgonirea, crima, trădarea, tortura, frumusețea. Tablourile lui Vladimir Zamfirescu sunt priviri aruncate acestor noduri ale vieții.

Deși religioase în temă, ele nu aparțin exercițiului religios.” („Vladimir Zamfirescu – Pictor religios în timpuri din urmă”, de Horia Roman Patapievici, în „Ateliere de artiști din București”, p. 179, Ed. Noimediaprint 2008). Puțini sunt pictorii care trăiesc astăzi, cu sinceritate, destinul adevărat al culturii: speranțele și tulburarea ei, patetica ei descumpănire. Vladimir Zamfirescu e din această categorie; arta sa este o liturghie închinată amurgului tuturor zeilor și mai cu seamă sfâșietor de frumosului amurg al zeilor picturii. Una dintre temele picturii sale e – nu întâmplător – tocmai virtuozitatea, virtuozitatea aceea rămasă singură atunci când miturile agonizează.

În numele talentului său supraabundent, Vladimir Zamfirescu poate încerca totul și poate reuși totul cu strălucire. El are un tragic sunet nietzschean. O natură sensibilă la zvonurile Apocalipsei. Ar p**ea vedea cu ușurință în ea un simptom tipic al acelui episod în curgerea timpului căruia Hesiod îi spunea – epoca fierului, Edda scandinava – era lupului, iar metafizica hindusă – kaly-yuga. (…) Talentul e, la el, o formă de disperare, un fastuos ritual care, fatalmente, nu-și mai poate recunoaște zeii. Virtuozitatea pictorului încearcă, de aceea, să-și plămădească, din propria substanță, pantheonul, sau, măcar, să-l reconstituie comemorativ.

Toată ascensiunea creativă a lui Vladimir Mihai Zamfirescu este rezultatul unor eforturi și ambiții tenace, artistul luptându-se cu viziunile optuze și proletcultiste ale potentaților vremii de dictatură, motiv pentru care, câțiva ani la rând, a refuzat să expună în saloanele oficiale, ca răspuns discret la excluderea lucrărilor sale de pe simeze – de trei ori consecutiv -, acestea fiind acuzate de indecența nudului sau de misticism (pentru ca, în 1968, din iunie până la finele lui septembrie, pictase în frescă, singur, Biserica din Lunca Asăului, jud.Bacau). („Vladimir Zamfirescu, Text „Amurgul zeilor” de Andrei Pleșu, în „Ateliere de artiști din București” p. 179, Ed. Noimediaprint 2008): „(…) Orice cercetare a subtilelor relee spirituale și tematice, care fac posibilă opera acestui mare artist român, trebuie să pornească de la recunoașterea unui adevăr incontestabil: în persoana lui Vladimir Zamfirescu, Biserica Ortodoxă Română a pierdut (poate nu pentru totdeauna!) un iconar de excepție, poate cel mai dăruit dintre toți cei care s-au încumetat, în vremuri recente, să abordeze frontal misterul expresiei teandrice. Cei ce l-au trimis în exil aparțin în exclusivitate eclesiei, fie ca dreptcredincioși, fie ca păstori ai artei liturgice. (…).

Din fericire, harisma iconarului Vladimir a fost repede preluată de mediu prolix al culturii. În consecință, pentru iconarul nostru, teritoriul culturii va simboliza de acum înainte Occidentul; în ambianța acestuia, e drept mai labilă axiologic, dar în schimb propice afirmării persoanei distincte, își va descoperi, încetul cu încetul propriul său Toledo! Cultura imaginii s-a îmbogățit astfel cu timbrul unei creații picturale insolite, bântuită subliminal de duhul inconfundabil al Icoanei. Iată originea tainică a morfologiilor efilate și a nobilelor sfumato-uri cu care, ani în șir ne-a deprins arta lui Vladimir Zamfirescu. („Vladimir Zamfirescu, El Rumano”; Text de Sorin Dumitrescu, în „Album Vladimir Zamfirescu”, Ed. Institutului Cultural Român p. 58). Constatăm în arta maestrului Vladimir Zamfirescu înclinația spre valorile durabile, manifestată în toate opțiunile tematice, în toate aspectele stilului.

Picturile zamfiresciene, cu evidente tente suprarealiste, se caracterizează printr-o compoziție solidă, amintind de rigorile renascentiste și postrenascentiste, cu colorit delicat, fără predominante carnale vituperante, lipsite, deci, de orice stridențe, cu linii ablonge, pline de finețe și bogate în siluete zvelte, ușor contorsinate, care frizează, pe alocuri, stop-cadre cinetice. Astfel, în tabloul – „Alungarea” (din Paradis), Eva iese din cadru, împinsă parcă vindicativ de Adam care înțelege, evident, mai bine decât ea, tragismul irecuperabilei pierderi. În „Sărutul lui Iuda” gestul trădătorului este plin de agresivitate având ceva din mușcătura unui câine slinos, în vreme ce Mântuitorul primește nu atât cu scârbă, cât cu resemnare această îmbrățișare plină de tragi-comic.

Stigmatele, din tabloul cu același nume, ecou probabil al personajelor lui El Greco, accentuează, pentru prima dată într-o pictură românească, amănuntul important că adevăratele răni ale lui Iisus, nu au fost în palme ci la încheietura mâinilor. Tabloul Eva, unul dintre cele mai reprezentative, impune prin puritate, prin perfecțiunea anatomică a nudului și prin inocență – și așa mai departe… Cu o perceptibilă premisă a stabilității, pictorul își potențează seria procedeelor ce ni se expandează spre privirile noastre din șarpanta tablourilor, printr-un sistem dinamic de ecleraje, alternând zonele de întuneric cu zonele semiluminate – și liniile de forță cu cele de slăbiciune și tragism ale personajelor înfățișate. Originalitatea este totdeauna evidentă. (Observatorul Cultural, de Cristian Petru Bălan / Chicago 12/27/2006).

Expoziții personale ale artistului avem, după cm urmează: 1981 – Muzeul Colecțiilor, București; 1993 – Galeria Catacomba, București; 1998 – Galeria Essen, Germania; 2003- Pictează darul său pentru Suveranul Pontif Ioan Paul II, trimis din partea României la Vatican; 2006 – Muzeul Național de Artă al Municipiului Cluj; 2007 – Galeria 49, New York, S.U.A.; 2007 Muzeul Județean de Artă Prahova Ion Ionescu Quintus; 2009 -„Trupul și ființa”- pictură, desen și colaj, Galeria Sala Dalles, București; 2010 – Galeria Eleusis – Iași. Ca expoziții de grup expune la toate saloanele de stat până în 1985. Din anul 1971 expune la expoziții românești și internaționale din: Praga, Paris (Muzeul Marmottan); Stockholom (1980); Londra, Madrid, Barcelona, Palma de Mallorca, Veneția, Monaco, Moscova, Damasc Teheran, New York, Cagnes –Sur – Mer /Franta ; Midelsborough, New Delhi etc.

De-a lungul carierei sale a primit o serie de premii, ordine și titluri din care menționăm: 1971 – Premiul Trienalei Internaționale de la Sofia; 1980 – Bursa Academiei Regale Suedeze; 1982 – Bursa Academiei Italiene pentru Pictură; 1982 – Medalia Raffael a Academiei Caravaggio, Roma; 1982 Premiul Juriului Uniunii Artiștilor Plastici din România; 2003 – Ordinul Național pentru Serviciul Credincios, în grad de Cavaler; 2006 – Titlul de Doctor Honoris Causa al Universității de Artă din Cluj; Titlul de Profesor Honoris Causa al Universității de Artă din București; Premiul de excelență Nicolae Grigorescu a Uniunii Patronatului Român; 2007 – Titlul de Cetățean de Onoare al Municipiului Ploiești; 2009 – Premiul adio Cultural pentru întreaga activitate; 2009 – Premiul Revistei Flacăra; 2009 – Premiul Revistei Viața Românească. În 2015, a primit diploma „Meritul Academic”, la împlinirea vârstei de 80 de ani, în cadrul decernării Premiilor Academiei Române pentru anul 2013.

Maestrul are tablouri în colecții particulare și în vestite muzee de artă din Franța, Anglia, („Tate Gallery” din Londra); Italia, Germania, Spania, Austria, Elveția, Olanda, Suedia, Norvegia, Portugalia, Grecia, Rusia – (Muzeul Pușkin ), Iran, Turcia, Polonia, S.U.A etc. De asemenea, domnia sa are tablouri în colecții regale, în mari pinacoteci și în colecțiile unor șefi de stat din Norvegia, Danemarca, România, Italia, China, Bulgaria și chiar în Colecția Muzeului de artă al Vaticanului.

În anul 1968, din iunie până la finele lui septembrie, pictase în frescă, singur, Biserica din Lunca Asăului, din jud.Bacău. În anul 1971 crează o „Compoziție în mozaic”, pe fațada Palatului Administrativ din Ploiești. Are lucrări în Colecția de artă a Reginei Sonia a Norvegiei, Colecția de artă a Casei regale Suedeze, Colecția de artă a Reginei Margareta a Danemarcei, Colecția de artă a Regelui Mihai al României. Pictorul Vladimir Zamfirescu a murit la 1 iunie, la vârsta de 84 de ani. „Muzeul Naţional al Literaturii Române” anunţă cu tristeţe trecerea la cele veşnice, în seara zilei de 1 iunie 2020, a pictorului Vladimir Zamfirescu, personalitate marcantă a artei româneşti şi europene contemporane”. Opera sa rămâne spre a completa mesajul artistic unic al acestui trimis special…

16/12/2025

https://ziarulnatiunea.ro/2025/12/16/trovanti-ciupercile-de-la-capul-satului-atractia-turistica-din-odaile-tinutul-buzaului/
Trovanți „Ciupercile de la Capul satului“, atracţia turistică din Odăile, Ţinutul Buzăului / Data: 16 decembrie 2025, Redacția
Dacă inițial credeam că ce era de descoperit s-a și descoperit, iată că cercetătorii ce au bătut cu pasul Ținutul Buzăului au descoperit o nouă zonă interesantă, presărată cu celebrele „Pietre vii” ce se formează în interiorul stratului de sedimente subcarpatice, iar apoi migrează spre suprafață, de parcă ar avea suflet. Comuna Odăile este parte componentă a Ţinutului Buzăului, Geoparc UNESCO, ce a fost creat în vederea conservării, promovării și valorificării elementelor naturale deosebite din zonă, a valorilor de patrimoniu cultural și istoric și pentru susținerea dezvoltării sociale și economice a comunelor, ca teritorii administrative, dar şi în sensul dezvoltării durabile a comunităţilor. Din punct de vedere administrativ, teritoriul acestuia include o zonă rurală care aparține administrativ de 18 comune din zona de deal și munte din nord-vestul județului Buzău, fiind o zonă complet rurală cu circa 45.000 de locuitori. Primarul Cristache Grama şi-a asumat obligaţiile, ca substitut al administraţiei publice locale, ce decurg din calitatea de membru în marea organizaţie „Ţinutul Buzăului” şi pune în aplicare proiecte concep**e fie în colaborare cu reprezentanţii Ţinutului Buzăului, fie dezvoltând idei proprii, la nivel de comunitate. În aceste zile, primarul Grama supraveghează lucrările pentru amenajarea de zone tip belvedere, pe un traseu local ce invită la descoperirea unor trovanţi locali, cunoscuţi sub numele de „Ciupercile de la Capul satului”. Autorităţile locale amenajează zone de parcare, în traseul către Capul satului, la acest moment fiind amenajate deja două astfel de puncte de belvedere. „Intenţia noastră”, spune primarul Grama, „este să atragem şi să direcţionăm turiştii care mai întâi se duc la Bozioru, pentru că trovanţii de acolo sunt mai cunoscuţi, şi către atracţiile noastre locale – „Ciupercile de la Capul satului”.

Sunt formaţiuni stâncoase asemănătoare celor de la Bozioru, sunt de înălţimea unui stat de om, iar forma lor le-a dat numele. De altfel, trovanţii noştri au fost identificaţi şi remarcaţi inclusiv de reprezentanţii Ţinutului Buzăului, cu care colaborăm, dumnealor fiind, spre exemplu, cei care ne-au ajutat cu indicatoarele pentru traseele turistice”. La „Ciupercile de la Capul satului” se ajunge pe drumul comunal DC 182, iar de la cel de-al doilea punct de belvedere în zece minute de mers pe jos se ajunge la trovanţi. Tot în zona „Capul satului”, primarul Grama a dezvoltat o serie de lucrări pentru modernizarea căilor de acces şi facilitarea accesului turiştilor către alte două obiective turistice, care depăşesc interesul local: Biserica de la Capul satului şi Biserica de la Posobeşti. Cele două construcţii au fiecare în parte peste 200 de ani vechime, ele fiind ridicate din lemn şi prezintă pictura originală. În curţile celor două biserici s-au păstrat, din vechime, lespezile de piatră, de forme dreptunghiulare, ovale sau rotunde, pe care era servită masa la sărbătorile de Hram ale lăcaşurilor de cult. Clopotul de la Biserica de la Capul Satului datează din perioada Regalităţii, spun localnicii. Mai mic decât lacul Mocearu, dar şi mai puţin cunoscut, avem „Lacul Odăile” care este prins în planul primarului Grama pentru realizarea unui traseu interzonal, prin intermediul drumului judeţean 203L, care să lege zona Brăeşti-Bozioru, de zona Chilii, iar turiştii să fie orientaţi şi către obiectivele turistice de pe raza comunei Odăile! Puţini ştiu că Lacul Odăile, cu o suprafaţă de aproximativ un hectar, este un depozit de apă dulce, dar este amplasat într-o zonă cu rezerve de sare. De altfel, în partea de nord a lacului este izvorul „Murătoarea”, care era captat pentru saramura ce era scoasă din adâncuri și folosită la procesul de păstrare a legumelor – murători, dar și pentru conservarea cărnii și sărăturarea nutrețurilor folosite în gospodărie. Acum izvorul este astupat de o alunecare de teren, dar va fi reamenajat, spre a îmbutelia saramura natural și a o oferi doritorilor. Trovanții mari și tăcuți vă așteaptă, iar un punct gastronomic cu produse specifice ar mări atracția zonei. (G.V.G.)

16/12/2025

https://ziarulnatiunea.ro/2025/12/16/in-memoriam-si-inca-o-data-moare-tara/
In Memoriam: Și încă o dată moare țara… / Data: 16 decembrie 2025, Redacția
Și încă o dată moare ȚARA, domnule general Radu Theodoru! Căci pentru noi toți cei care v-am cunoscut, v-am respectat și, mai ales, v-am iubit nemărginit, ați fost ȚARA! Acea țară românească, ce nu dorea nicicum să se dea învinsă! Acea ȚARĂ, care în plin marasm sufletesc, prin glasul dumneavoastră, ne ordona să stăm drepți, cu fața spre ETERNITATEA neamului și cu spatele către istoria cinică, ce ne înconjura și ne lovea din toate părțile. Și de aceea, am să vă port mereu în amintire, așa cm erați, aplecat nu de bătrânețe, ci de suferința nedreptăților care i se făcea acestui neam, dar sufletește, eu vă vedeam mereu DREPT, străbătut fiind de fiorul creștin și tragic al demnitații de-a fi român. Așa am să vă port eu în inima mea, domnule general! ICOANA NEAMULUI îmbrăcată în haine de soldat! Și văd cu ochii minții că acum ACOLO unde vă duceți, vă va primi cu dragoste și onoruri militare, nu ȚARA aceasta pe care o lăsați însingurată mai mult ca nicicând, ci cea pe care dumneavoastră ați iubit-o și n-ați părăsit-o nicicând! Furtuni cumplite s-au năpustit asupra sufletului ce-l purtați ca un suspin sub tunica dumneavoastră militară, dar eu v-am văzut neclintit, stând drept, mereu cu fața spre CERUL neînvins al acestei patrii însfințite de atâtea suferințe în care credeați infinit și la care simțeam că vă rugați și atunci când călcați cu pas tremurând prin pustia lumii ce ne înconjoară. Așa v-am văzut eu, domnule general, mereu ca o bucată de ICOANĂ ruptă de vitregia istoriei, dar care își caută neabătut CHIPUL întreg. Ca pe o sfântă LUMÂNARE, mergând de una singură, să lumineze cât poate și cm poate biserica îmbeznată și părăsită a neamului românesc de azi.

Și de aceea, văd dincolo de timpul ăsta, domnule general, văd în lumea de ACOLO, spre care ați plecat, cm batalioane întregi de CRUCI sfinte vă vor da onorul! Sunt soldații, domnule general! Lacrimi neșterse de pe obrazul țării! Cei care încă luptă și acum la Mărăști, Mărășești, Oituz, strigând în fața morții: „Pe aici nu se trece!”. Și cei ce au trecut Prutul, făcând din trupurile lor punți către Dumnezeu, ca să pășească Sfânta Basarabie către patria mamă. Așa au murit ei, domnule general, rând pe rând, ca țara aceasta să ÎNVIE și să rămână neatârnată decât de CER! Și poate de aceea, știu de ce ați ales pământul sfânt de la Comana ca să vă fie așternut în ETERNITATE, căci doar acolo și nicăieri în lume, țăranul român a făcut din cămașa de obuz al tunului inamic, CANDELĂ sfântă de biserică! Căci din inima morții a țâșnit mereu ÎNVIEREA din crucea acestui neam răstignit!

Și știu și văd cu ochii minții, domnule general, cm prin fața dumneavoastră vor defila regimente și divizii întregi de LUMÂNĂRI veșnic aprinse, pe care nimeni și nimic nu le va p**ea stinge vreodată! Sunt ei, MARTIRII, domnule general! Sfinții Martiri ai închisorilor comuniste! Ei trec tăcuți, privindu-vă în ochi ca pe o ICOANĂ a recunoștinței lor. E Sfânta Liturghie nesfârșită a neamului, domnule general, ce acum vă dă onorul! Și aud prin zgomotul cumplit al lumii de azi, ceva ce îl sfărâmă, aud cm bate clopotul din Putna, domnule general, ca să vă vadă Sfinții Voievozi ai neamului și să se bucure că ȚARA n-a murit!

Și știu că nu e pământ și nici țărână care să vă acopere trupul însfințit de suferințe, domnule general! Căci ETERNITATEA își aruncă departe de ea năframa neagră a UITĂRII în fața celui iubit de Dumnezeu și neam!

Și-acum, în ceasul marii despărțiri, vă rog cu inima cutremurată de durere, lăsați lumina lumânării sufletești aprinsă, domnule general, ca să vă pot urma cu neamul după mine!

Un portret de Dan Puric

15/12/2025

https://ziarulnatiunea.ro/2025/12/15/nato-sua-europa-fascistoid-razboinica-cezar-adonis-mihalache/
Europa fascistoid războinică: persistența în ură față de propriile națiuni… / Data: 15 decembrie 2025, Cezar Adonis Mihalache
O eventuală retragere a Statelor Unite din NATO ar p**ea împinge Europa într-un război cu sfârșit predictibil… Sigur, pentru Trump, ca președinte pacifist, ar fi o uriașă și finală bilă neagră în orice tentativă viitoare de a se (!) nominaliza la „premiul Nobel” pentru pace. Dar, până la urmă, vorbim despre un spirit competitiv. Iar dacă retragerea SUA din Tratatul NATO ar asigura colapsul (economic) al UE pe harta lumii, mișcarea ar p**ea fi asumată. Și, în cele din urmă, nici nu ar p**ea fi făcut președintele american vinovat pentru debandada ce ar cuprinde UE după o eventuală retragere a Statelor Unite. Pentru că, oricum, Europa se găsește deja într-un haos de guvernare din cauza clicii războinice de la Bruxelles. Da, dacă „unchiul Sam” va lăsa pe mâna acestei clici fascistoide o structură militară pe care Bruxelles -ul să o folosească pentru a aduce războiul în Europa, vinovăția Americii va exista; dar va fi una morală… Pentru că, decizia, acțiunea, aruncarea în război, uciderea, măcelărirea, sfârtecarea populației europene va fi strict din vina actualilor demenți ce conduc UE. O UE care jubilează la ideea plecării Statelor Unite din Europa. Pentru că liderii, nu „câini ai războiului”, ci năpârci ce-și vor trimite popoarele la moarte, abia așteaptă să aibă pe mâini o alianță cu forță de decizie. Nu va conta că, fără America, aceasta nu va mai avea și forța militară minim necesară. Deja acești actuali nebuni ce ne conduc și-au făcut planurile. De înavuțire a clicilor, de eradicare a unor națiuni și state europene, de curățarea a actualei UE pe segmente de populație pentru aceia care i-au pus la conducerea Europei pentru a asigura Europa de mâine, nu europenilor, ci altora… Nici măcar altor națiuni, popoare, ci seminții și etnii inundând Europa…

Iar UE bruxelez doar așteaptă ca America să își ia „catrafusele” de pe aici… Deja, se simte în extazul schizoid al unor lideri trecând orice măsură, de la cei ai Germaniei ajungând să invite ei Statele Unite să ia parte, „ca observatori” (!), la negocierile pe care ei le-au adus la acest nivel, cu alți lideri, la fel de paranoici, jubilând la libera dispunere față de banii Rusiei, dar, în realitate, neputând să se atingă de aceste active, prin obligații contractuale impuse tot statelor membre pentru a finanța fel și fel de cheltuieli pentru infrastructura de război (de la „zidul de drone” la „banca de bombe la Varșovia”), cu un șef NATO, sperând pesemne să rămână colo și în următoarea formulă a Alianței, personaj ce și-a schimbat radical discursul, trecând de la faza în care, cu numai două luni, nu vedea „ceva posibil” („NATO nu ar trebui să-i ia prea în serios pe ruși”) la un inevitabil conflict prin „atacarea Europei de către Rusia”. Pentru că, justifică acesta, „Rusia a adus războiul în Europa” (deși Ucraina nu este în Europa!), și trebuie să ne pregătim „pentru un război de amploarea celui pe care l-au îndurat bunicii și străbunicii noștri” (al acelui război pe care Germania l-a adus în Europa bunicilor noștri, să nu uităm!)… Și vorbim și despre o Germanie care ar jubila în cazul retragerii Satelor Unite și predarea Alianței în mâna Bruxelles-ului, pentru că i-ar deschide larg toate posibilitățile de reînarmare, impunerile de limitare militară de la finalul celui de al doilea Război Mondial devenind caduce, dar vorbim și despre o Franță condusă de așa-ziși napoleonieni strigând în numele sângelui francez (!) „Allahu Akbar”…

UE bruxelez jubilează că îi va rămâne „în teren” o minge de foc pe care să o azvârle printr-unul dintre statele membre supuse… Inclusiv, România, ca declarație directă, tranșantă, la adresa Moscovei… Iar dacă ruși nu vor răspunde la teribilismele unor frustrați politici, va fi pusă în mișcare artileria de lungă distanță (sub steag fals) a Ucrainei, care va p**ea livra „mesagerii” în numele oricărui stat european (din nou predictibil, în numele cui, înainte de toate, căci nu mai avem nici o voce, nici o urmă de demnitate, de coloană vertebrală)… Doar că această Europă fascistoid războinică ignoră un posibil scenariu de după „exit” -ul SUA din NATO… Structura ce ar rămâne după plecarea „unchiului Sam” ar fi la fel de p**ernică, de eficientă și de rapid angajabilă într-un conflict după cm este actuala forță de intervenție militară a UE!… Iar, Statele Unite oricum nu vor pleca „de tot”… Doar se vor grupa pentru a da timp unor state europene să-și reevalueze singure pozițiile, capacitățile, posibilitățile… Pentru a le da o șansă să-și afirme ele, ori ba, dorința de a fi parteneri ai „unchiului Sam”… Iar dacă taxele vamale au pregătit terenul pentru o asemenea decizie punctuală, „unchiul Sam” pregătește și o coaliție a refacerii Europei, măcar în parte. Un consiliu „C5” structurat sub deviza „Make Europe Great Again”, ce se regăsește și într-o notă a recentei Strategii Naționale de Securitate a Statelor Unite, din care analiștii s-au înfruptat doar cu senzaționalul morții civilizaționale a bătrânei Europe, și, în care, Ungaria, Italia, dar și Polonia și Austria (!), au fost identificate drept state pe care Statele Unite s-ar p**ea baza… Evident, colaborând „pentru a le îndepărta” de UE… De aceea formă deja putregai a UE…

15/12/2025

https://ziarulnatiunea.ro/2025/12/15/cloaca-din-justitia-romaniei-crapa-si-p**e/
Cloaca din Justiția României crapă și p**e! / Data: 15 decembrie 2025, Viorel Patrichi
Degeaba încearcă unii și alții să comute atenția publică de la ancheta realizată de Recorder despre magistrații noștri. Corupția este pandemică în mediul juridic. Am urmărit atent conferința de la Curtea de Apel București. Niște tovarășe de rit nou (majoritatea sunt femei în Justiție…) s-au cuibărit confortabil pe umerii colegilor lor, au constituit adevărate rețele mafiote cu politicieni și ofițeri, iar românii se duc spre ele cu speranța că vor găsi dreptate. Mai ales că sunt femei, sunt niște doamne miloase. Lăsați orice speranță! Eram la Național TV și, împreună cu alți 12 colegi, am acceptat să lucrăm pentru un cârnățar din Grecia, care voia să deschidă o televiziune de știri la București. Am semnat un contract cu directoarea televiziunii, dar nu am primit nicio copie. „Eu merg la patron și el le semnează, iar apoi primiți fiecare câte o copie”. Am crezut, normal. Ne-am continuat lucrul în afara programului fiindcă omul pierdea licența. Am editat, am montat, tot. La sfârșitul lunii, grecul a zis că nu mai are nevoie de noi. Își atinsese scopul. Majoritatea colegilor s-au resemnat și nu au mai primit bani. Unul singur a mers pe cont propriu și a fugărit-o pe directoare prin televiziune până s-a ascuns în toaletă, unde a și avortat de frică. Ea, nu el.

Eu n-am vrut s-o mai fugăresc pe biata femeie și am preferat să-l dau în judecată pe grec la Judecătoria Sectorului 4. Plătesc taxa de timbru – destul de pipărată. Și pierd procesul. Fac apel la Curtea de Apel de la Tribunalul București. Plătesc taxa de timbru – mai consistentă. Și mă prezint la proces, fără avocat. În țara mea, cu dreptatea în mână și eu să?… Erau în prezidiu trei măcuci la vreo 40 de ani. Fiecare. M-au ascultat cu aparentă înțelegere, ceea ce mi-a dat curaj. Eram indignat, știam că acum se înregistrează procesul. Apoi au început să pună câte un dosar la mufă și discutau între ele. Ca să nu le citesc pe buze, mai știi păcatul. Una chiar merita citită… Și zice prezidenta: „Trebuie să traduceți dosarul în greacă și să-l trimiteți în Grecia pentru că domnul (care nu s-a prezentat niciodată) este grec.” „Bine, dar înșelăciunea s-a produs aici, în București, afacerea lui este aici. Ce să caut eu la Atena?”, îndrăznesc eu, fără să-mi pun dosarul cu șină în dreptul botului. Îmi bubuiau urechile de indignare. Asta era sentința. Evident că am renunțat: traducerea dosarului depășea ca valoare chiar și taxele de timbru. Le-am transmis niște salutări de mamă și am plecat din Tribunalul București. În gând!

Este doar un exemplu și am multe dovezi privind împărțirea dreptății prin tribunalele patriei. Mai ales din perioada când făceam anchete de presă după 1990. Am văzut oameni disperați, călcați în picioare de procurori și de judecători. După distrugerea fabricilor, jaful din lumea satului este MAI sinistru. Inamovibilii au avut un rol nemernic în aplicarea legilor funciare și ar merita studii întregi, filme de Oscar. Au dat câte două-trei titluri de proprietate pe același teren. Un amărât de la Gruiu l-a omorât pe mafiotul care-i luase pământul: a intrat în mașina lui și i-a băgat puțin o șurubelniță în ureche. Până dincolo. Dădeau procurorii NUP pe linie.

De aceea, eu acord credit total anchetei realizate de Recorder. Nu-mi spuneți că erau ofițeri din servicii pentru că eu chiar știu. Foarte bine! Nu contează cm iese puroiul din cloaca Justiției, cu aportul cui, cu acordul cui, dar trebuie să iasă. Au trecut 36 de ani și ei au devenit stat în stat, pe banii noștri, pe disperarea noastră. Judecătoarea Raluca Moroșanu s-a ridicat contra mafiei din Justiție, vorbind despre corupție și teroare în sistem. Ce cuvânt dulce! Dar slova „noi judecăm cu celeritate” cm vi se pare? Toate trucurile de grefieră le exersează pe spinarea noastră. Cine nu mă crede să verifice pe propria piele. România arată așa de rău și din cauza lor, iar noi le plătim salarii speciale, pensii speciale. Ei răspund la comenzi politice, la fel ca pe vremea comuniștilor. Dacă ar avea un miliard pe lună, tot așa s-ar comporta. De frică și din interes meschin. În același timp, devin inflexibili când e vorba de simple delicte de opinie. Urmăriți cazul Călin Georgescu…

„Fiat iustitia, et pereat mundus!”… Sau invers…

15/12/2025

https://ziarulnatiunea.ro/2025/12/15/restauratia-din-nou-pe-o-carare-gresita/
„Restaurația” – din nou pe o cărare greșită?!… / Data: 15 decembrie 2025, Gheorghe Piperea
România se află la un moment de răscruce și riscă să pășească din nou pe o cărare greșită. Guvernul este infestat de politruci și impostori, care nu ezită să își falsifice propriului trecut profesional sau academic. Politicienii și administratorii „salvatori” aduc populația țării zi de zi mai aproape de dezastru ecologic și umanitar. Eșecurile și incompetența lor ucid, rănesc sau falimentează omul de rând. Fiscalitatea este din ce în ce mai aspră, inflația și recesiunea economică determină din ce în ce mai multă sărăcie. În timp ce se depășesc recorduri de supra-îndatorare statală, iar foametea și privarea de energie câștigă teren, banii publici se irosesc în achiziții publice contractate mereu cu aceiași privilegiați (care, din bogați, devin hiper-îmbogățiți) sau sunt azvârliți irațional în gaura neagră a regimului corupt de la Kiev. Poporul îți pierde încrederea în democrație și în justiție, ceea ce este mai periculos decât sărăcirea și segregarea socială. Deciziile greșite sau ultragiante ale justiției au fost de natură a face cu totul impopular acest serviciu statal fundamental pentru democrație și statul de drept. Sunt imposibil de trecut cu vederea anularea alegerilor din noiembrie 2024, redarea privilegiilor de fost șef de stat pentru Băsescu, dovedit de justiție drept colaborator al securității comuniste, tergiversarea unor evidente cazuri de corupție (dosarul vaccinurilor, dosarul Coldea, dosarul Apa Nova) sau aberațiile de dosare penale pentru așa-zise fapte periculoase pentru ordinea de drept (cazul stegarului dac, cazul generalului rezervist de 103 ani).

Nivelul redus de încredere în justiție este extrem de periculos. Fără încrederea în justiție, omul de rând rămâne fără speranța obținerii drepturilor și libertăților lui legitime. Peste toate acestea se suprapune, parazitar, un discurs public care, în mod unilateral și parțial, atrage atenția asupra unor cazuri de corupție și disfuncționalități ale justiției, omițând toate celelalte probleme (reale) ale justiției. Discursul parazitar confiscă agenda publică, oprind de la dezbatere (cel puțin parțial) problemele reale, concrete, ale cetățeanului, inclusiv cele cu justiția. Discursul parazitar este, categoric, motivat politic și ideologic. Participarea USR la protestele declanșate la comandă este clară, pe față, iar acuzele care se aduc au ca țintă aceleași tabere (cândva, adverse, azi, partenere docile de guvernare) din PSD. Chiar și vocabularul sloganelor de la protestele din stradă îl repetă pe cel utilizat în urmă cu 7-8 ani – PSD este din nou „ciuma roșie”.

Sunt readuse în prim-planul „dezbaterii” figuri vechi, de tristă amintire, exponenți ai unui regim reacționar, care a utilizat sistemul judiciar ca armă politică și de șantaj, mai ales prin protocoalele de colaborare dintre DNA și SRI, protocoale desființate de CCR, ca anti-constituționale. Cel mai grav este că se cere revenirea la „perioada de glorie” a Mecanismului de Verificare și Colaborare (MCV) , derulat de Comisia Europeană timp de 13 ani în România (cu 10 ani mai mult decât prevedea Tratatul de Aderare). Acest MCV a fost o formă ilegală de control al justiției, exercitat de centrul birocratic de la Bruxelles, iar nu o formă de independență. Din menținerea ilegală a acestui mecanism au rezultat „gloria” și îmbogățirea fără just temei a ONG – urilor care se preocupau, de fațadă, cu anti-corupția, dar care au reușit, treptat, să preia controlul informal asupra justiției. Rapoartele anuale MCV, oficial redactate de Comisia Europeană, erau efectuate în țară, de aceste ONG – uri anticorupție, mereu orientate partizan, mereu ținând asupra României blamul de țară coruptă, mereu interesate de menținerea statutului de rudă săracă a UE, pentru a p**ea menține deschise robinetele de bani pentru finanțarea activităților și a „experților” lor. Cei implicați în controlul justiției în perioada 2014 – 2022, control exercitat cu ajutorul MCV, nu s-au mulțumit niciodată cu situația în care au fost puși, aceea de alungați din actul de justiție. Judecătorii, pe baza legilor justiției adoptate în 2022, și-au recăpătat un dram de independență și au rejectat ferm colaborarea cu serviciile secrete.

Emoția publică declanșată în mod regizat prin documentarul celor de la Recorder este șansa pe care „societatea civilă” și serviciile secrete, care au preluat controlul asupra justiției în anii 2014-2018, să revină la butoane și la noi surse de finanțare. Nu p**em permite așa ceva. Ar fi o ingerință în actul de justiție care ar destabiliza democrația. Trebuie spus apăsat și ferm: independența justiției trebuie apărată nu numai în raport de politicienii din anumite partide, ci și de partidele – salvator, precum și de ONG – uri militante, și, mai ales, de birocrația UE. Ingerința, mai ales în acest caz, trebuie respinsă, indiferent că este externă sau internă. Nu p**em permite ca justiția să fie din nou capturată, pentru a fi re-utilizată ca armă politică și instrument de șantaj. Președintele Dan Daniel – Nicușor, cel care, în campania electorală din aprilie-mai 2025, a declarat că intenționează influențarea justiției, trebuie să dea dovadă de echilibru și viziune și să pună în discuția CSAȚ acest pericol. Altfel, riscăm înlocuirea judecăților făcute de judecători independenți cu judecățile determinate de ONG – uri, serviciile secrete, protestatarii din stradă, tele-justiția, părerologia din social media. O justiție dependentă de „experți” anti-corupție sau fact checkers este o injustiție, este un regres democratic major.

Ziarul Națiunea

16/12/2025

16/12/2025

16/12/2025

15/12/2025

15/12/2025

15/12/2025

Address

Telephone

Website

Alerts

Contact The Business

Shortcuts

Share

Category