03/10/2026
https://ziarulnatiunea.ro/2026/10/03/noul-testament-relevat-prin-365-de-sonete/
Noul Testament relevat prin 365 de sonete… / Data: 3 octombrie 2026, Stelian Gomboș
„Noul Testament relevat prin 365 de sonete”, de Pașcu Balaci, este o apariție editorială deosebită, care propune o întâlnire originală între textul și mesajul Noului Testament, meditația poetică și forma clasică a sonetului. Construit în jurul celor 365 de sonete, volumul poate fi receptat asemenea unui itinerar spiritual desfășurat pe parcursul unui an întreg: fiecare sonet devine o fereastră deschisă către un episod, un personaj, o învățătură sau o taină a Noului Testament. Numărul 365 dobândește astfel și o valoare simbolică: Cuvântul Evangheliei este chemat să însoțească omul în fiecare zi a anului. Cartea nu urmărește o simplă transpunere versificată a textului biblic. Așa cm observă Părintele Dorel Octavian Rusu, sonetele reprezintă o elaborare poetică atent șlefuită, caracterizată prin limbaj elevat, inspirație și capacitatea de a sintetiza mesaje biblice. În această perspectivă, autorul realizează o formă personală de meditație și interpretare poetică a Scripturii, aducând teme și evenimente biblice într-un limbaj accesibil sensibilității contemporane. Un reper fundamental al volumului este celebra formulare atribuită Fericitului Augustin: „Noul Testament în cel vechi se ascunde. Vechiul Testament în cel nou se descoperă”. Acest principiu exprimă foarte bine perspectiva unificatoare a cărții: Noul Testament nu este desprins de istoria biblică anterioară, ci se află într-o profundă continuitate cu Vechiul Testament, iar Persoana și lucrarea lui Iisus Hristos constituie centrul acestei împliniri.
Un exemplu semnificativ îl constituie sonetul dedicat învierii lui Lazăr. Episodul evanghelic este reconstruit poetic prin dialog, tensiune dramatică și imagini puternice, culminând cu chemarea lui Iisus Hristos: „Lazăre, vino-afară!”. Miracolul este astfel prezentat nu doar ca eveniment biblic, ci ca o meditație asupra morții, credinței, speranței și puterii dumnezeiești de a reda viața. De altfel, această dimensiune dramatică reprezintă una dintre particularitățile interesante ale demersului lui Pașcu Balaci. Autorul nu se limitează la relatarea evenimentelor, ci încearcă să le recreeze poetic, să le redea tensiunea și să le apropie de cititor prin imaginație, dialog și expresivitate. Volumul beneficiază de o Prefață semnată de Părintele Profesor Ioan Chirilă de la Cluj și de un Cuvânt de prețuire al Părintelui Dorel Octavian Rusu din Oradea, ceea ce subliniază interesul teologic și literar al proiectului. Un element simbolic îl constituie și imaginea de pe copertă, reprezentând Evenimentul Schimbării la Față a Domnului – „Transfigurarea lui Hristos” (1860), de Julius Schnorr von Carolsfeld, imagine care trimite către una dintre temele centrale ale Noului Testament: descoperirea slavei lui Iisus Hristos pe Muntele Tabor și transfigurarea omului prin întâlnirea cu Dumnezeu. Dincolo de dimensiunea sa literară, volumul poate fi citit ca o carte despre condiția omului în fața lui Dumnezeu. În acest sens, sonetul devine mai mult decât o formă literară: devine un mic spațiu de meditație. Fiecare dintre cele 365 de texte poate fi privit ca o invitație la oprire, reflecție și întoarcere către textul evanghelic.
Originalitatea proiectului constă tocmai în această îmbinare dintre rigoarea formei poetice și profunzimea tematicii biblice. Sonetul, formă consacrată a poeziei europene, este pus în slujba unei teme care depășește literatura propriu-zisă: Cuvântul lui Dumnezeu și actualitatea mesajului Evangheliei. Prin această construcție, Pașcu Balaci propune cititorului nu o lectură grăbită, ci una contemplativă. Noul Testament este privit prin sensibilitatea poetului, iar poezia devine, la rândul ei, un instrument de apropiere de Scriptură. „Noul Testament relevat prin 365 de sonete” poate fi, prin urmare, considerat un proiect literar de anvergură și, totodată, o încercare de popularizare meditativă și poetică a mesajului evanghelic. Este o carte care poate interesa deopotrivă iubitorul de poezie, cititorul de literatură religioasă și pe cel preocupat de relația dintre credință, cultură și expresia artistică. În cele din urmă, cele 365 de sonete sugerează o idee simplă și profundă: Evanghelia nu aparține numai trecutului, ci poate deveni o prezență vie în fiecare zi a omului. Iar atunci când Sfânta Scriptură este trecută prin filtrul poeziei, fiecare episod biblic poate redobândi prospețimea unei întâlniri personale. Astfel, volumul lui Pașcu Balaci se așază la confluența dintre Scriptură și poezie, dintre memorie și actualitate, dintre cuvântul biblic și cuvântul poetic, propunând cititorului un parcurs de 365 de trepte către universul Noului Testament. Cartea se situează astfel la întâlnirea dintre Scriptură, poezie, meditație și mărturisire creștină. Nu avem de-a face cu o simplă versificare a unor episoade biblice, ci cu o încercare de a regândi și retransmite, într-un limbaj poetic contemporan, marile teme ale Noului Testament. Un asemenea demers presupune, înainte de toate, o relație profundă cu textul sacru. Poetul nu se așază în fața Evangheliei asemenea unui simplu spectator, ci asemenea unui om care dorește să intre în miezul evenimentului biblic, să-l contemple și să-l facă inteligibil și sensibil pentru cititorul de astăzi. Titlul însuși conține cheia de lectură a volumului. Cele 365 de sonete sugerează o adevărată „calendarizare” poetică a Noului Testament: câte un sonet pentru fiecare zi a anului. Este o alegere simbolică și profund sugestivă. Evanghelia nu este prezentată ca un text care trebuie parcurs o singură dată, ci ca un izvor la care omul este chemat să revină permanent. Astfel, lectura poate deveni exercițiu cotidian de reflecție, iar poezia – o formă de apropiere de textul biblic. În acest sens, cele 365 de sonete alcătuiesc nu doar o carte de poezie, ci și un posibil itinerar spiritual, în care cititorul este invitat să parcurgă, zi după zi, principalele momente, personaje, parabole și evenimente ale Noului Testament.
Una dintre principalele calități ale volumului este tocmai evitarea unei transpuneri mecanice a textului biblic. Așa, după cm am mai remarcat, Părintele Dorel Octavian Rusu observă că sonetele nu reprezintă „o simplă versificare și transpunere facilă a textelor”, ci o realizare elaborată, în care limbajul poetic și sinteza mesajului biblic se întâlnesc într-o formă originală. El vorbește chiar despre o veritabilă exegeză scripturistică realizată prin intermediul poeziei. Această observație este importantă pentru înțelegerea cărții. Pașcu Balaci nu își propune să înlocuiască textul Scripturii, ci să-l reinterpreteze poetic, să-i descopere accentele dramatice și existențiale și să le redea într-o formă accesibilă sensibilității contemporane. Este, într-un anumit sens, o traducere din limbajul narativ al Evangheliei în limbajul concentrat și simbolic al sonetului.
Alegerea sonetului nu este întâmplătoare. Sonetul este una dintre formele poetice cele mai exigente: presupune disciplină, concentrare, economie de expresie și o atentă construcție a imaginii poetice. Or, Noul Testament conține o extraordinară densitate de personaje, evenimente, dialoguri și momente dramatice. Pașcu Balaci încearcă să comprime această bogăție într-o formă poetică riguros controlată. Rezultatul este o poezie care se hrănește din tensiunea dintre forma fixă și infinitatea sensurilor Scripturii. În sonetul dedicat învierii lui Lazăr, de pildă, scena este construită dramatic, aproape cinematografic: moartea, mirosul mormântului, neputința omenească, plânsul lui Iisus Hristos, porunca „Lazăre, vino-afară!”, tăcerea și, în cele din urmă, apariția celui înviat. Fragmentul publicat în prezentarea volumului demonstrează capacitatea autorului de a transforma o narațiune evanghelică într-o scenă poetică intens vizualizată. Aici se află una dintre forțele cărții: cititorul nu primește doar o idee despre episodul biblic, ci este invitat să-l contemple.
De altfel, lectura volumului nu trebuie redusă la dimensiunea sa strict literară. În spatele exercițiului poetic se află o întrebare mult mai profundă: ce mai poate spune Evanghelia omului contemporan? Răspunsul autorului este limpede: poate spune totul, cu condiția ca omul să accepte să o asculte din nou. Un alt merit al volumului este acela că nu tratează Noul Testament ca pe un document aparținând exclusiv trecutului. Evenimentele evanghelice sunt readuse în actualitate prin imaginație poetică. Personajele biblice devin, prin intermediul versului, prezențe vii; situațiile lor pot fi recunoscute în experiența omului contemporan. Această actualizare este cu atât mai importantă într-o epocă în care lectura profundă a textelor fundamentale este concurată permanent de viteza informației. Pașcu Balaci răspunde acestei superficialități printr-un procedeu aparent paradoxal: încetinește lectura. Un sonet nu se consumă asemenea unei știri. El cere revenire, recitire, meditație. Iar Scriptura însăși cere, în tradiția creștină, nu doar citire, ci și interiorizare.
