29/05/2026
https://ziarulnatiunea.ro/2026/05/29/contractele-militare-conditia-pacilor-de-maine-cezar-adonis-mihalache/
Când contractele militare scriu condițiile păcilor de mâine…
Data: 29 mai 2026, Cezar Adonis Mihalache
În mod cert, dacă era vorba despre constructori din China, s-ar fi anulat licitația… Probabil, și dacă erau din Turcia… Și nu neapărat pentru că ar „merge” la ei banii Europei pentru „înzestrarea” militară a statelor membre, dar nu prea dau para îndărătul… Dar Europa nu mai are nici o problemă când este vorba despre companii (deja, „consorții”) din Ucraina… Dimpotrivă! Și care câștigă licitațiile de construcții de autostrăzi din România pe bandă rulantă… Bani de lucrări (deh′, strategice!) care ar fi trebuit să constituie un balon de oxigen pentru firmele noastre… Pentru că este vorba de bani dați pentru industria militară… Inclusiv, pentru infrastructura rutieră, care se suprapune, ca regim de drumuri, tuneluri, poduri, viaducte, aproape pe de-a întregul (tot, strategic!), cu necesitățile de drumuri civile… Și da, luăm acești bani pentru a construi ceva pentru noi! Dar, și mai important, trebuie să fie prin noi! Nu să repetăm „greșelile” de la negocierile din „pnrr” -urile ce ne vor sufoca bugetele (prin restituiri, plăți, penalități, sancțiuni) pentru multe generații de acum încolo… Dar chiar dacă este vorba despre un program destinat industriei și infrastructurii (militar-civile, iată!) a României, pentru care vom plăti înrobitor, și prin resurse, și prin alte cedări și acceptări, chiar dacă principalul câștigător al realizării unei autostrăzi cu regim de „dezvoltare strategică militară” ar trebui să fie „suis-generis” o firmă românească, nimeni nu comentează. Că nu e „political correctness”… Acum, pe sensibilitățile și, mai ales, temele de interes (politic, economic) ale Ucrainei… Că așa ne e firea; tăcuți, supuși, umili… Că noi singuri am pus ditamai covorul de umilință pe țambalul trădărilor care au dus la pierderea Insulei Șerpilor… Noi am dat uitării problema canalului Bîstroe, a riscurilor de mediu, dar și economice, prin adâncirile abuzive făcute de ucrainieni, pentru a mări șenalul pentru nave cu pescaj tot mai mare… Să treacă de Gurile Dunării pe un canal fluvial transformat, nu în fluvial-maritim, ci de-a dreptul maritim… Totul pentru satisfacerea punctelor lor strategice, militare și economice (prezentate, evident, ca „probleme sensibile” – din cauza nefericirii lor cu războiul lor)… Și am dat și fabrici, și centre de depozitare, de logistică, de vânzare din industria alimentară… Am predat infrastructuri feroviare și portuare… Or, mai trebuie să schimbăm și numele țării… Și cam asta a fost… Iar până atunci, să „rotim” cea de a cincea veșnică roată la coviltirul guvernărilor din România… Să-i scoatem pe maghiari, cu tot cu înjurăturile împotriva interesului românesc, și să punem acolo agenții de influență, nici măcar sub acoperire, deținători ai cetățeniei ucrainiene… În fond, deja, cu atâția apatrizi și venetici în funcțiile din stat, și nu doar în posturi-sinecuri „pe viață”, ci strategice în afectarea securității naționale, cu duble și chiar triple cetățenii, nici nu mai avem de ce să reacționăm dacă trece și un semidoct pe cetățenie ucraineană în zona de conducere a țării.. Că a fost atâta vreme în parlament și nu ne-am impacientat… Și nu atât noi, ăștia mai simpli în cunoașterea detaliilor de anti-lobby la adresa României, țară deșirată pe țintarul grupurilor de influență, ci serviciile secrete…
Structura antreprenorială a țării, pe partea național-autohtonă, se schimbă radical… Nu mai avem aproape nici un român pe nicăieri… Iar dacă mai sunt, îi aleargă fiscul, anpc -ul, până se vor fi istovit de atâta luptă cu morile de vânt… Iar tristețea e și mai mare, pentru că, nu doar că morile de vânt scârție jalnic a dezinteres de țară, dar și „apele” (politice și de guvernare) curg doar în direcția boicotării interesului național… Vorba ministrului defunct în bunu-i simț, chiar și actoricesc, chiar și doar mimat: „Pentru că el e ungur”. Așa și la ăștiălalți: pentru că unul a fost neamț, iar unul, pe acte chiar, ucrainean… („Fugiți, Vin rușii”, nu-i așa?!). Iar antreprenoriatul autohton este deznaționalizat, desfigurat în tot ceea ce (mai) este românesc (și trebuie, la ordin de străini, să piară!), ajunând a (ce)da fabricile de ulei, combinatele, centrele de depozitare și de logistică…
Și da!, România chiar poate rata alte mari oportunități din programul „Safe”… Va fi ajutată, dirijată, șantajată să o facă… Să piardă tot ce poate aduce bani europeni pentru o investiție dacă nu sunt alocați, încasați, de cine trebuie… Și nu doar noi! La noi se vede mai repede, că la câte petice avem, imediat sare în ochi când damele politicii își schimbă jartierele, de pe verde pe galben-albastru… Dar și alte țări europene ar putea fi „vălurite” de acest dintâi program (un)„Safe”… Dacă nu vor accepta în programele lor naționale executori contractați din Ucraina. Să ajungă banii „Safe” (și ăștia!) tot în fatidica, pentru destinul Europei, Ucraină… Căci, programele vor „curge”. Dar „ca lapte și miere” doar pentru Kiev… Ca datorii, sarcini, obligații, pentru țările contractoare… Altminteri, se va repeta acest „Safe” cât va fi nevoie… Că modelul există: de la anularea și reluarea alegerilor sub presiunea bruxeleză (bruxelez-ucrainizată, chiar!) până la obținerea rezultatului dorit… Așa și cu actualul „Safe”. Va avea părți anulate și regândite, până la nimerirea „loturilor” potrivite; cele ale acceptului guvernelor în „înțelegerea” rostului și principalului beneficiar și ai acestor bani! Cu un următor „Safe 2” care va începe chiar înainte de a se fi uscat cerneala pe contractele din primul… Pentru că, dacă tușul cernelilor de război se va fi zvântat pe paginile nepotrivite, armele nu vor tăcea… Iar de nu se va fi uscat, cel puțin nu pe „contractele” dictate de aceste războaie pentru false păci, armele vor „vorbi” pe mai departe…
