17/08/2024
La cererea publicului, din viitorul
🤩😁😁
”Joi, 10 august 2017
Legenda Personală spune că, la capătul unui triplu salt în gol – cm pot defini viața mea de până acum, alcătuită din atâtea episoade de încercări sufletești – te așteaptă un harem de minuni fără pereche. Cunoașteți dorința aceea disperată de a fi femeie, de a te arunca cu totul în viață până nu se face prea târziu? Eee, tocmai asta mă îmboldește și am să accept firesc nevoia de a mă preda acestei nestăvilite dorințe de a simți totul, de a gusta totul, de a explora și mai mult. In fine, mă găsesc pregătită să fac istorie.
Toate cele recent întâmplate la Orhideea Gardens m-au luat tare pe nepregătite și au convins demonii adânci să iasă la liberă exprimare. Dar am făcut față cu brio zilele trecute și am ieșit triumfătoare.
Acum că Mia a vărsat câteva lacrimi adevărate, la despărțirea de iubitul ei, survenită la poarta de îmbarcare numărul 13 a Aeroportului Otopeni, dar totuși a plecat acasă, la Stuttgart, mi-am confirmat că “from now on sky is the limit”. Pot orice în relația asta, din moment ce am simțit, adânc în mine, că am înfruntat falnică primejdia. Am doborât balaurul amenințător, căruia mai demult îi tăiam un cap, dar între timp îi mai creșteau încă două. Pe Balaurul din schemele mele mentale repetitive îl chema Frica de abandon. Da, îl chema — la trecut — fiindcă și-a dat obștescul sfârșit și nu mai pot vorbi la prezent despre `mnealui. Mai rămâne să calculez distanța precisă și să construiesc o spațială cu care să și ajung la obiectivul meu, mai-nainte definit „sky is the limit”. Floare la ureche, cm ar veni. Mie oricum nu mi-a plăcut matematica, deci cu cât e mai dificil de rezolvat ceva, cu atât mă încred mai cu sârg în intuiție și în miracol. Ele fac calcule de rezonanță vibrațională mai precise decât m-aș angaja eu vreodată cu logica mea feminină. Și îi comandă subconștientului materializarea, la miime de secundă. Un fleac, zău așa, mereu am biruit!
Bine, după cm deja observasem, în cele câteva luni de la inițierea relației noastre, în minunata zi a Copilului, Claudiu este, în genere, un tip foarte sociabil, el se adresează cu „iubirea mea”, „viața mea” până și colegelor de serviciu mai bunoace, cu care ar vrea să aibă o aventură, dar nu știe cm să facă, căci nu prea-l doresc ele.
Comportarea asta a lui reprezintă, pentru mine, un test psihologic și, dacă-l trec, voi ști că am aruncat gelozia pentru totdeauna la coșul de gunoi al istoriei. Așadar, nu-mi rămâne decât să mă obișnuiesc în noua postură, de iubită oficială, răsfățată cu buchete imense de trandafiri roșii, plecări intempestive de-o zi, două, oriunde ne duce mașina și un simț al umorului exacerbat. Ca atunci când și-a servit vinul de seară cu chiloții mei de dantelă roz, pe post de tichie de noapte și eu l-am fotografiat râzând.
Când ai de-a face cu tipare identice, trebuie să-ți recunoști saturația, să-ți convoci curajul la o discuție prietenească și să te arunci în brațele unei noi paradigme, îmi stabilisem când se întrezărea dumneai, paradigma cea nouă.”
P.S. pentru ofticoși 😁🤣
Poza nu e furată de pe net, ci îmi aparține, fiind din perioada mea de glorie. Cei care ați citit mai știți una alta. Cei care n-ați citit, luați de vă informați și pe gânduri nu mai stați. 🤣🤣🤣
