Sunt doar un om...
Sunt doar un om, care incearca sa treaca frumos printre OAMENI…
Am invatat in timp, ca fiecare are o “odaie”secreta, pe care o tine mereu ferecata si pazita cu grija de ochii indiscretilor. Acolo-si ascunde bijuteriile sufletului : amintiri sfinte ale unor evenimente traite, ori doar “visate”, imagini de viata ADEVARATA, doar de el intelese; tristeti si dureri, al caror rost ni
meni nu-l simte..poate nici el insusi…; ierni si veri, amestecand haotic soarele cu viscolul; zambete ori franturi de fericire…
Acolo-si ascunde EUL, de ochii trecatorilor grabiti.. N-am incercat niciodata sa “fortez” lacatele acestor “tainite”, dar de multe ori am fost poftita sa intru, chiar fara sa bat la usa.. Am privit muta de uimire, cand in spatele unor porti ce nu pareau a atrage atentia prin nimic (poate doar prin lacatele uriase), am descoperit franturi de VIATA , pe care eu nici macar n-as fi stiut cm sa le traiesc…
Le-am mangaiat cu sufletul, le-am sarutat cu privirea si le-am pastrat in inima. Uneori….n-as mai fi vrut sa plec de acolo…dar …nu intotdeauna depinde doar de noi luarea unor decizii…
Cu toate astea, la o noua” vizita”, m-am bucurat nespus, cand mi-am recunoscut si semnatura mea in CARTEA DE OASPETI ….
