30/12/2025
Salata de Boeuf cu pui
🗣️ Ca orice român, mă rog… câți mai suntem deocamdată, iubesc salata de boeuf în ziua de Revelion. E acolo, pe masă, lângă piftie, lângă friptură, lângă șampania scoasă din timp pe balcon. Nu e negociabilă. Dacă lipsește, parcă nu s-a schimbat anul.
Acum, știm deja că salata asta a suferit niște schimbări de-a lungul timpului. Baza o știm cu toții: salata à la russe. Legume fierte – morcovi, țelină, păstârnac, cartofi, mazăre – și obligatoriu gogoșarii și castraveții murați, ca să echilibreze dulcele legumelor. Fără murături, e desert. Fără murături, nu e boeuf.
Maioneza? Făcută în casă. Nu la borcan, nu din supermarket, nu cu gust de nimic. Eu merg pe rețeta sigură: un gălbenuș fiert și două crude sau unul depinde câtă vrei să faci. N-ai cm să dai greș. Ulei de floarea-soarelui, cam apx. 300 ml - 400 ml, depinde câtă vrei, dar trebuie să fie consistentă, să lege legumele ca un liant adevărat, nu supă. Lămâie, muștar clasic – nu dulce, nu cu hrean, nu Dijon, că e prea dur – muștar de-ăla românesc, de Tecuci, dacă se poate. Și să nu uităm albușul de ou fiert, tăiat bucățele, bun de ornament, că salata asta se și mănâncă, dar se și admiră.
Și-acum începe bășcălia. Că ea se cheamă salată de Boeuf. Adică, teoretic, are carne de vită. Rasol, frumos, fiert, tăiat cubulețe. Doar că problema începe de mai de mult, de pe vremea când nu stăteai cu ochii în TikTok, ci cu ochii la galantare. Pe vremea lui nea’ Ceașcă, carnea de vită se găsea greu. Vaca era bună de lapte, nu de tăiat. Așa că românul, inventiv din naștere, a improvizat.
A apărut varianta cu pui. Piept de pui. O găină mai găseai prin curte, mai greu cu vita. Prin București, unde nu creștea găina în fața blocului, s-a trecut la mezeluri. Și cm șunca de Praga era mai rară decât creveții vietnamezi de azi din Lidl, s-a ajuns la… parizer. Da, parizer. Și râdeți voi, dar era fooooooarte bun. Pe bune.
Acum nici parizer ca lumea nu mai găsești, numai ciocuri și gheare de pui în el, dar asta e altă poveste. Cert e că salata asta, devenită tradiție pe mesele noastre, a suferit adaptări serioase în funcție de vremuri. Vremuri grele, care, culmea, par că se întorc: taxe, impozite, inflație și… poola bani pentru toate.
Așa că, sincer, poți băga cam ce vrei în salata asta. Am văzut sfeclă dulce, am văzut pește marinat ca la moldovenii de peste Prut, am văzut de toate. Dacă ești boier, poți pune baby shrimp fierți, bucăți de creveți, chiar somon afumat, niște capere și gata: ai tras o salată de boeuf de fițe, cu somon fumé, de zici că-i din bistrou parizian. 😜
De unde vine, totuși, povestea? Original, salata à la russe apare în secolul XIX, la Moscova, creată de un chef belgian, Lucien Olivier. Era o salată luxoasă, cu carne, raci, icre, sosuri fine. Rețeta s-a pierdut, dar ideea a rămas și a călătorit prin toată Europa. Fiecare popor a adaptat-o după gust, obiceiuri și… buget. Francezii au rafinat-o, est-europenii au popularizat-o, iar românii au românizat-o definitiv.
Noi am pus murături, am pus maioneză serioasă, am pus carne din ce se găsea și am transformat-o din salată de restaurant într-un simbol de sărbătoare. De Revelion, de Crăciun, de mese mari, de familie adunată.
Salata à la Russe, de unde a plecat, poate varia la nesfârșit. Zona, gustul, obiceiurile și portofelul schimbă rețeta. Eu, unul, prefer puiul sau șunca de Praga. Dar, indiferent ce pui în ea, un lucru rămâne sfânt: ornamentul. Salata asta se face ca o felicitare. Cu „La mulți ani” scris din morcov, gogoșar, ou și castraveți murați.
Că până la urmă, nu e despre ce carne pui. E despre cm ne-am adaptat mereu. Și despre cum, chiar și în vremuri grele, românul tot găsește o salată de boeuf pe masă.
La mulți ani! 😘
