https://chefbogatudan.wordpress.com/

Chef Dan Bogatu, Bucharest (2025)

12/12/2025

Chocolate Ripple Cheesecake

🗣️ What happens when silky cream cheese meets a hypnotic spiral of melted chocolate?
You get this: a Chocolate Ripple Cheesecake that looks like a galaxy and tastes like pure happiness.

This dessert is all about contrasts — bold chocolate, delicate texture, and a ripple technique that turns a simple cheesecake into a showpiece. No baking, no drama, just a smooth, luxurious slice that melts on the tongue.

🍫 Ingredients

Crust:

Chocolate sandwich cookies

4 tbsp unsalted butter, melted (≈ 55 g)

Filling:

32 oz cream cheese (4 packs = 900 g)

¾ cup sugar (150 g)

1 tsp vanilla extract

4 cups heavy cream (960 ml)

1½ tbsp gelatin powder (≈ 15 g)

2 cups melted semi-sweet chocolate, divided (≈ 340 g)

🔪 Preparation

1. Prepare the crust
Place the cookies in a ziplock bag and crush them with a rolling pin until you get fine, sandy crumbs. Mix with melted butter until fully combined.
Press the mixture into a 23 cm (9-inch) springform pan using the bottom of a measuring cup. Chill for at least 20 minutes.

2. Make the cheesecake base
Whisk together the cream cheese, sugar, and vanilla until smooth and glossy.
Heat the heavy cream until hot, then whisk in the gelatin and let it rest for one minute.
Slowly pour the warm cream into the cream cheese mixture and whisk until completely smooth.

3. Create the ripple effect
Divide the batter:

Bowl 1: 3 cups (720 ml) – plain

Bowl 2: 2 cups (480 ml) – add 1 tbsp melted chocolate

Bowl 3: 2.5 cups (600 ml) – add 3 tbsp melted chocolate

Bowl 4: 1 cup (240 ml) – add 2 tbsp melted chocolate
Each bowl should show a progressively deeper shade of chocolate.

4. Assemble
Pour Bowl 1 into the center of the pan. Let it spread naturally.
Then pour Bowl 2 into the center.
Then Bowl 3.
Then Bowl 4.
A beautiful ripple will form on its own.

(If the batters thicken, microwave for 20–30 seconds before pouring.)

5. Chill
Cover tightly and refrigerate for at least 4 hours or overnight for best texture.

🍰 Serving Suggestions

Fresh berries

Bitter cocoa dust

A warm chocolate drizzle

Candied orange peel

Espresso on the side (chef’s kiss)

🇷🇴 Cheesecake cu ciocolată

🗣️ Ce obții când crema de brânză se combină cu un vortex de ciocolată topită?
Un cheesecake cu spirale spectaculoase cremos, decadent și imposibil de ignorat.

Desertul acesta e despre echilibru: aromă intensă, textură fină și un efect vizual care îl transformă în piesa centrală a oricărei mese.

🍫 Ingrediente

Blat:

Biscuiți sandwich cu ciocolată

55 g unt topit (≈ 4 linguri)

Umplutură:

900 g cream cheese (4 pachete)

150 g zahăr

1 linguriță extract de vanilie

960 ml smântână lichidă pentru frișcă

15 g gelatină

340 g ciocolată semi-amară topită (împărțită)

🔪 Mod de preparare

1. Blatul
Zdrobește biscuiții într-un ziplock până devin pulbere. Amestecă cu untul topit.
Pune amestecul într-o formă rotundă de 23 cm și presează uniform.
Lasă la rece 20 de minute.

2. Crema
Bate cream cheese-ul cu zahărul și vanilia până devine cremos.
Încălzește smântâna, adaugă gelatina și las-o un minut.
Încorporează treptat smântâna în crema de brânză.

3. Jocul de culori
Împarte compoziția:

Bol 1: 720 ml – simplu

Bol 2: 480 ml – + 1 lingură ciocolată topită

Bol 3: 600 ml – + 3 linguri ciocolată

Bol 4: 240 ml – + 2 linguri ciocolată
Trebuie să obții patru nuanțe, de la deschis la închis.

4. Mo***re
Toarnă compoziția din Bolul 1 în centru. Las-o să se întindă natural.
Continuă în ordine cu Bolul 2, Bolul 3 și Bolul 4.
Spirala se formează singură.

(Dacă s-a întărit compoziția, încălzește 20–30 sec.)

5. Răcire
Acoperă bine și lasă la frigider minimum 4 ore sau ideal peste noapte.

🍰 Sugestii de servire

Fructe de pădure

Pudră de cacao

Sos cald de ciocolată

Coajă de portocală confiată

O ceașcă de espresso alături

11/12/2025

😂😂😂

09/12/2025

🗣️ Beurre Manié literally translates to "kneaded butter." It is a foundational thickening agent in French cuisine, composed of equal parts (by weight) of soft butter and flour, kneaded together to form a smooth, pale paste.
Unlike a Roux (which is cooked first), Beurre Manié is added cold, directly into a simmering sauce, soup, or stock that needs last-minute thickening.
The principle is simple yet ingenious: when the paste hits the hot liquid, the flour particles are dispersed within the melting butter, preventing them from clumping. The flour then rapidly absorbs the liquid, thickening the sauce almost instantly without altering the flavor or adding a raw taste, provided it is cooked gently for a few minutes afterwards.
Beurre Manié is the chef's secret weapon for rescuing a slightly thin sauce right before service, adding gloss and body swiftly and elegantly. It is precision and speed combined in one small, powerful lump.

🇷🇴 🗣️ Beurre Manié: Nodul de Unt. Agentul Rapid de Îngroșare al Bucătăriei Franceze.
Beurre Manié se traduce literal ca "unt frământat". Este un agent fundamental de îngroșare în bucătăria franceză, compus din părți egale (ca greutate) de unt moale și făină, frământate împreună pentru a forma o pastă netedă și palidă.
Spre deosebire de un Roux (care este gătit în prealabil), Beurre Manié se adaugă rece, direct într-un sos, supă sau fond care fierbe încet și care necesită îngroșare în ultimul moment.
Principiul este simplu, dar ingenios: când pasta ajunge în lichidul fierbinte, particulele de făină sunt dispersate în untul care se topește, împiedicându-le să formeze cocoloașe. Făina absoarbe apoi rapid lichidul, îngroșând sosul aproape instantaneu, fără a altera aroma sau a adăuga un gust crud, cu condiția să fie gătit ușor pentru câteva minute ulterior.
Beurre Manié este arma secretă a bucătarului pentru a salva un sos ușor subțire chiar înainte de servire, adăugând luciu și corp rapid și elegant. Este precizie și viteză combinate într-un singur "nod" mic și puternic.

05/12/2025

COZONACUL CARE NE LEAGĂ DE BUNICĂ, DE CRĂCIUN ȘI DE TOATĂ EUROPA

🗣️ Hai să vă spun ce știu eu despre cozonac, de unde vine… Dar cel mai grozav rămâne cel al bunicii, acela cu rahat pe care îl ciuguleam de bucățile de rahat ieșite prin coaja aia lucioasă de la zahăr, aurie spre brună… Vai, iubeam să rup din el când era cald și rahatul ăla luat de la cofetărie – nu era el cel mai premium, precum cel turcesc… Dar era ăla vărsat plin cu zahăr pudră, în punga aia de hârtie de la alimentară. Nucile alea sparte pe covor cu ciocanul, de te nimereai în unghie și țopăiai prin sufragerie ca un haiduc rănit… 😂

Nu mai zic că nu eram lăsat să mă uit prin geamul de la cuptor să văd cozonacii cm cresc. Nu, nu! „Deochi cozonacii, maică!” – și hop, venea și o cruce din mâna bunicii, plus un „Ptiu! Ptiu!” să fie treaba treabă. Iar căldura aia din bucătărie, Doamne… mai că stăteai în chiloți. Și pofta aia nebună de o cană de lapte caldă, cu un colț de cozonac aburind pe la nări… Asta e pofta mea de Crăciun. Offf, tare dor îmi e de mamaia mea cea dragă..🥹

Și uite-așa ajungem la întrebarea eternă:
Cum a ajuns cozonacul să fie inima Crăciunului românesc?

🍞 De unde pisicii mei vine cozonacul, de fapt?

Adevărul e că aluaturile îmbogățite – cu ouă, lapte, unt, drojdie – sunt mai bătrâne decât harta Europei. Strămoșii lor se găsesc în Roma Antică, unde se făceau pâini dulci în cinstea zeilor.

Pe firul istoriei:

Romanii duceau pâine dulce în temple.

Evrei aveau challah și babka, împletituri sacre și dulci.

Grecii & turcii făceau tsoureki și çörek, aromate cu portocală, mastic, kardamon.

Italienii au panettone – vărul „șmecher”, crescut la 1 metru înălțime, plin de unt și stafide.

Bulgarii au kozunak, evident.

Rușii și ucrainenii au kulich, înalt și glazurat, mândria Paștelui slav.

Și noi?
Noi am luat câte un pic din toate, ca orice popor care a stat la o răscruce între imperii, drumuri comerciale și bătălii.

Dar cozonacul românesc NU seamănă perfect cu niciunul dintre verii lui. Și asta spune tot.

🍞 Cum am românizat noi cozonacul până a devenit „sunetul Crăciunului”

Românii au făcut ceea ce știu cel mai bine:
au luat o rețetă străină și au transformat-o în emoție pură.

Ce am adăugat noi?

Rahatul – turcesc la origine, dar ridicat la rang de tradiție la noi.

Nuca – „aurul” săracilor, dar regina cozonacului românesc.

Cacaoa – colonială, decadentă, dar adoptată rapid.

Coaja de lămâie – influență mediteraneană.

Stafidele – aduse pe filieră otomană și apoi prin comerțul grecesc.

Ritualul – asta e partea românească pură: liniște în casă, soba caldă, fereastra închisă, „nu lăsa ușa deschisă, că nu-mi mai cresc cozonacii!”

În niciun alt popor cozonacul nu e legat atât de mult de prosperitate, liniștea casei, femeia care duce tradiția înainte și… „să-ți iasă cozonacul frumos, că altfel nu ești gospodină!”.

La noi nu e doar desert.
E test. E examen. E onoare. E magie.

🍞 Cozonacul: de ce se leagă de Crăciun

Cozonacul românesc are două origini sacrale:

Ritualul colacilor – pâinea împletită folosită la botez, nuntă, moarte.

Sărbătorile de iarnă – perioada în care casa trebuie să miroasă a bine, a cald, a abundență.

În comunism, cozonacul a devenit simbol de rezistență gastronomică:

Nu aveai unt? Puneai margarină.

Nu aveai ouă? Le luai „pe sub mână”.

Nu aveai nucă? Puneai mac cu cacao.
Dar cozonac tot aveai, că altfel „Crăciunul nu venea”.

Iar la final, momentul acela când mamaia îl scotea din cuptor…
…și casa se umplea de un miros care îți spăla tot anul din suflet.

🍞 De ce iubesc românii cozonacul?

Pentru că nu e doar mâncare.
E copilărie.
E casă.
E bunica.
E sărbătoare.
E liniște.
E ultimul lucru pe care îl mai facem „cu mâna, cu sufletul, cu răbdare”.

Și pentru că oricât panettone, pandoro, stollen sau babka ai mânca în târgurile de Crăciun…
nimic nu bate un cozonac rupt cu mâna, aburind, primit de la cineva care te iubește. ♥️

Asta e adevărata tradiție. 🇷🇴

03/12/2025

🍲 Nu românii au creat sarmalele, dar sigur le-au perfecționat

Cum au ajuns românii să creadă că sarmalele sunt „ale lor”?

🗣️ Hai să pornim cu adevărul pe masă, direct, fără foi de varză:
Sarmalele nu sunt românești!
Nu s-au născut la noi în curte, nu s-au rostogolit din cer peste Carpați și nici nu le-a inventat vreo babă din vreo vatră dacică.

Originea lor e veche, orientală — turcească, grecească, balcanică, otomană, pe scurt: tot imperiul ăla care a trecut peste noi de mai multe ori decât trenul personal prin Gara de Nord.

Dar românul, ca românul: nu inventează tot timpul, dar adoptă, adaptează și apoi declară cu mândrie: „ALE NOASTRE SUNT!”.
Și de data asta… a făcut-o bine!

🍲 Cum am transformat o rețetă importată într-un cult național

Când sarmaua a ajuns la noi — ce era?
O frunză umplută cu orez.
Atât. Simplu, dietetic, chiar de post.
Ce am făcut noi?
Am băgat porcul în ea. 🐷 Normal, ce altceva?

Am luat rețeta, am scos tot ce era dietetic, am băgat grăsime, amestec, ceapă prăjită, șunculiță, boia, piper, cimbru, afumătură și gata, i-am făcut upgrade: SARMALE-ROMÂNIA-EDITION.

Apoi am mai venit cu ceva absolut al nostru:
varza murată.
Bine, nici asta nu e originală, dar noi am dus-o la rang de artă.
O varză murată bună e ca un vin: are terroir-ul ei, are anotimp, are tradiție, are poveste.

Așa s-au legat lucrurile: țara cu munții, iernile grele și poporul "suveran" au decretat:
„Sarmaua se face cu porc și varză murată, altfel nu e sarma românească!” 🇷🇴

Și uite-așa am ajuns să credem cu toții că suntem nația-mamă a sarmalei. 😎

🍲Fiecare zonă cu sarmaua ei, ca un festival culinar de concerte diferite, dar același cap de afiș

– Ardeal & Banat: mari, late, cu afumătură cât să lungească viața sau să o scurteze, depinde de cardiolog.
– Moldova: mici, dese, muncite, un fel de „să fie multe, că vin musafirii și pleacă cu oala”.
– Dobrogea: combinații cu viță de vie, orez mai mult, influențe grecești și turcești, deh, aproape de mare.
– Oltenia: sănătoase, cu carne serioasă, să te țină până la următorul scandal din piață.
– Muntenia: echilibrate, clasice, „cum a făcut mama și bunica”.

Și să nu uităm:
sarmale în viță, ștevie, hrean, brusture, iederă, tei, via Domnului!
Românul pune sarma în orice frunză care stă nemișcată mai mult de două minute. 🫣

🎄Dar de ce le mâncăm mai ales iarna?

Aici e frumusețea. Nu e doar că e frig.
Nu e doar că porcul se taie în decembrie.
Nu e doar că varza murată e gata atunci.

E ritual.
E identitate.
E psihologie.
Și, mai ales… e marketing emoțional transmis din "moși-tik-tok-și-strămoși".🇷🇴

Românul, când simte gerul, își activează modul de supraviețuire:
„Dă-mi grăsime, neică, că altfel intru în depresie!”

Și atunci apare sarmaua: mâncarea care te încălzește pe interior și îți calmează anxietatea colectivă.
E comforting food înainte să inventeze americanii termenul.

În plus, Crăciunul e singura perioadă din an în care românii mănâncă fără vinovăție.
În rest, se plâng:
„Vai, iar am pus un kil...”.
De Crăciun:
„Bă, măcar să merite kilul!”.

🍲 Și uite-așa sarmaua a devenit românească

Nu prin origine.
Nu prin documente.
Nu prin istorie.
Ci prin iubire.
Prin tradiție adoptată.
Prin adaptare.
Prin faptul că am făcut-o „a noastră”, la fel cm am făcut și cu fotbalul, cu muzica pop, cu expresiile americane și cu tot ce prindem la ofertă culturală.

E românească pentru că nicio altă nație nu stă o zi întreagă în jurul oalei.
Pentru că niciun popor nu se ceartă pe „cum se face corect”.
Pentru că sarmaua e motiv de reuniune, ceartă, pace, împăcare și rămas fără aer când mănânci cu poftă.
Pentru că e parte din ADN-ul sărbătorilor noastre de iarnă.

Și, sincer… chiar dacă nu e originală, e perfectă.

🐷 Așa că da, sarmalele sunt „ale noastre”.
Nu pentru că le-am inventat, ci pentru că le-am iubit mai tare decât oricine.
Am pus porcul, varza murată, cimbrul și sufletul românesc în ele — și le-am făcut legendă.

Și până la urmă, tradițiile nu sunt neapărat despre adevăr, ci despre ceea ce pun oamenii în inimă.
Chiar dacă uneori… și aici… tot porcul decide.

Bogatu Dan Marian – spune poveștile adevărate ale „tradițiilor” care ne fac oameni.

01/12/2025

La mulți ani, România! 🇷🇴

Să avem cu toții un 1 Decembrie ca la carte: cu respect pentru meserie, cu drag pentru oameni și cu dorința aceea nebună de a face lucrurile mai bine decât ieri.
Noi, ăștia din HoReCa, am fost mereu în prima linie: la muncă, la greutăți, la nopți nedormite, la bucuria clienților și la tot haosul care vine la pachet cu meseria asta.

Astăzi, să ridicăm un pahar pentru toți cei care țin industria în picioare – bucătari, ospătari, barmani ,manageri, furnizori, patroni și nu în ultimul rând clienții .
Suntem o armată. Una cu șorț în loc de platoșă și tigăi în loc de scuturi, dar o armată care face România să miroasă bine și să trăiască frumos.

Să fim sănătoși, uniți și mai puternici ca oricând.
Și să vină un an mai bun, că merităm cu vârf și îndesat.

La mulți ani, România! La mulți ani, HoReCa! 🇷🇴
Semnat,
Dan Bogatu

Chefs Work

29/11/2025

😆

24/11/2025

Anthony Bourdain – Brunch, Shame, and the Anatomy of a Cook

🔥 The CHEFS WORK Code | Anthony Bourdain – Brunch, Shame, and the Anatomy of a Cook

"I hated brunch. No matter how badly I screwed up in my life or how unemployable I was, I could always get a job as a brunch cook because nobody wants to do brunch. Few people are good at it. I would find myself cooking these massive brunches on weekends, often for cash off the books, often under another name. So for me the smell of eggs cooking and French toast and home fries in the oven was always the smell of shame and defeat and humiliation."
— Anthony Bourdain

There are chefs who inspire through elegance.
There are chefs who inspire through innovation.
And then there's Bourdain — a man who inspired by telling the truth with a knife between his teeth.

Brunch wasn’t food for him.
It was a battlefield of broken hopes, burnt eggs, hungover cooks, and customers who wanted “just a little modification” on something that was already a crime against gastronomy.

But that’s exactly why this quote matters.
Because every real chef knows that the road to mastery isn’t paved with Michelin stars — it’s paved with humiliation.
With double shifts.
With grease-soaked shoes.
With cooking under someone else's name because rent doesn't care about your artistic vision.

Bourdain’s brilliance wasn’t in technique — it was in honesty.
He made every young cook feel seen.
He gave dignity to the shadows of this industry: the prep cooks, the dishwashers, the brunch mercenaries, the line cooks who didn’t quit even when life punched them in the throat.

Brunch was his shame.
But it was also his origin story.
Because only someone who has cooked at rock bottom can speak with the authority of someone who climbed out.

🔥 This is “The CHEFS WORK Code” — not perfection, not glamour, but the raw truth behind the jacket.

RESPECT THE STRUGGLE. HONOR THE GRIND. NEVER LIE ABOUT THE HEAT.

15/11/2025

Noiembrie, sâmbătă. Aer rece, chef mare de zeamă de varză.
În magazine e deja Crăciunul — luminițe, promoții și presiune să consumăm ca nebunii.

Dar viața nu e despre opulență.
E despre bucuriile simple. Despre liniște. Despre familie.
Despre ce simți, nu ce cumperi.

Și azi… am împlinit minus 10 kg.
Glumesc, mă pregătesc pentru sărbători! 😁🫣

Să fim oameni, nu consumatori.

Chef Dan Bogatu

12/12/2025

11/12/2025

09/12/2025

05/12/2025

03/12/2025

01/12/2025

29/11/2025

24/11/2025

15/11/2025

Address

Website

Alerts

Contact The Business

Shortcuts

Share

Category