Milcofisme

20/10/2025

Valabil pentru Nicușor și Ilie, dar și pentru Olguța și Sorin, sau Călin și George. Băieți și fete, luați de-aci.

Povestea celui mai mare fond al unei națiuni. Lecția Norvegiei
În 1969, Norvegia a găsit petrol în Marea Nordului, la Ekofisk. Liderii au spus clar: resursele sunt ale oamenilor. Bogăția trece, responsabilitatea rămâne.

În 1990, Parlamentul a creat fondul ca să economisească veniturile din petrol. În 1996 au intrat primii bani. Din 2006, numele oficial este Government Pension Fund Global. Ministerul de Finanțe dă mandatul. Norges Bank Investment Management administrează zilnic. Roluri separate. Regulă clară.
Încrederea vine din lege, din transparență și din separarea politicului de administrare. Există ghiduri etice și un Consiliu de Etică ce poate recomanda excluderi de companii. Rezultatul este credibilitate, nu PR.
Astăzi, fondul valorează aproximativ 1,9 trilioane USD. Profitul se reinvestește. Guvernul poate lua anual în jur de 3% pentru buget. Banii merg în pensii, sănătate, educație, infrastructură. Mai exact, în jur de 57 de miliarde de euro anual. Capitalul rămâne pentru viitor.

Ce înveți tu de aici:

Spui în lege că resursele sunt ale cetățenilor.
Limitezi cheltuiala la randamentul așteptat.
Administrezi cu profesioniști, nu cu prieteni.
Publici rapoarte periodice și le explici pe înțeles.
Ai reguli etice clare și le aplici.
Investiți în oameni, nu în capricii de moment.

Ce s-ar putea face cu 57 de miliarde de dolari anual în Rpmânia:
În 5 ani finalizarea tuturor autostrăzilor și drumurilor rapide de pe întreg teritoriu țării sau 4000 de km de cale ferată la standarde actuale plus garnituri noi de tren. Și exemplele pot continua.

17/10/2025

Cineva a rupt sigiliul…
Nu ne trebuie dușmani și nici stăpâni…

12/10/2025

Pe 4 octombrie 2015 am început această pagină. Au trecut 10 ani. Scriu independent și benevol. Fără sponsori, fără afiliere, fără reclame. Opinii personale, argumentate și verificate. Muzică, societate, politică. Am continuat în ciuda criticilor acide, a jignirilor și a etichetărilor greșite. Corectez când greșesc. Citez surse când e cazul. Țin linia pe fapte, nu pe etichete. Mulțumesc celor care au citit, au întrebat și au contrazis. Dialogul rămâne deschis aici.

08/10/2025

Vă așteptăm cu drag!

Ce veți asculta: Invitați speciali & Othello Trio – piese de pe albumul Piano Blues Made in Romania & Trupa Othello – dance band. Jam session și final cu Taraful Othello. Muzică live, prieteni, energie și emoție autentică

01/10/2025

V-ați gândit cm ar fi lumea din jurul vostru dacă n-ar mai exista muzică pe pământ?
Bucurați-vă de muzică și muzicieni, de oricare ar fi aceștia.

29/09/2025

Alegerile din Republica Moldova au arătat din nou că direcția Vestului atrage prin promisiunea de prosperitate și libertate. Am scris pe site câteva gânduri despre Est, Vest și ce înseamnă asta pentru noi. Tu cm vezi această alegere?

Războiul celor mari De mai bine de opt decenii, Estul și Vestul se confruntă pentru influență, resurse, ideologii și bani. Nu este o competiție de azi, ci una care durează de trei generații. Războa…

17/09/2025

Autodenunț

Subsemnatul Milcof Florentin, cu domiciliul în București, România, declar următoarele:
În urma vizionării a 2 minute de știri în care un domn respectabil, de treabă, de încredere, patriot și neaservit decât lui Dumnezeu a avut un magistral discurs, în ciuda hienelor jurnalistice care îl întrerupeau.

Pe proprie răspundere și în totalitatea facultăților mele mintale:

Recunosc că sunt un laș.
Recunosc că sunt un vânzător de țară și de Dumnezeu, un urmaș al lui Iuda.
Recunosc că sunt parte a milioanelor de slugoi sorosisto-globaliști care au furat această țară și am atentat la demnitatea poporului român, îngenunchindu-l, împreună cu aceștia.
Recunosc că nu mă voi dezice niciodată de principiile mele declasate și demne de oprobiul public.
Nu în ultimul rând, recunosc că toată viața mea am fost în acest întuneric social-politic și sunt un caz pierdut.

Stau la dispoziția tuturor patrioților, a tuturor iubitorilor de țară și de popor, a tuturor celor care îl iubesc pe Dumnezeu, întocmai și la fel ca acest admirabil domn pe care l-am auzit astăzi, pentru a-mi adresa cele mai josnice înjurături și pentru o eventuală bătaie cu pietre la stâlpul infamiei.

În nemernicia mea nu pot și nu vreau să urmez lumina mesianică, fiorul profund patriotic și profundele învățături ale iluminatului domn, un adevărat păstrător al cheilor celei mai prețioase moșteniri a întâi-stătătorilor acestui neam primordial.

Las mai jos hâda-mi mutră pentru a mă recunoaște și identifica cu celeritate.

16/09/2025

Sunt trist pentru că ieri am uitat de Sabin. Pe 15 septembrie s-au împlinit patru ani de la dispariția lui, din 2021. La moartea lui nu s-au scris mii de elogii, ca la artiștii cu popularitate. A trăit și a murit nedrept de necunoscut publicului, deși a avut un talent uriaș.
Vai dar ce bun și ce valoros era! Vai dar era un om deosebit!
Mereu spunem așa doar când moare cineva. niciodată înainte...
Sunt convins că Sabin a murit, de fapt, de inimă rea. În tinerețe a fost un basist excelent de jazz-funk și un muzician foarte valoros de cârciumă, cm se spune la noi. În alte locuri, mai civilizate și mai respectuoase, i s-ar fi spus working musician. L-a învins sistemul, la propriu. A trăit perioada în care, în cârciumi, se făcea muzică de calitate, adesea mai bună decât cea de la radio și televiziune. Acolo se regăseau mulți muzicieni de mare valoare, dar fără acces la holurile puterii și ale mafiei muzicale de atunci. Sabin a prins și acea „perioadă de aur”, dar și destrămarea ei, odată cu vremurile de după Revoluție. Asta l-a zdrobit.
Un teatru l-a ținut colaborator zece ani, apoi l-a dat pur și simplu afară. Și asta l-a zdrobit, poate și mai tare. A încercat multe, dar nu și-a găsit locul nicăieri. În timp, pe nevăzute și nesimțite, a început să se stingă, să se transforme într-o ființă care murise de mult, dar care încă respira și se învârtea haotic printr-o societate ce îi interzicea existența.
Vorbim despre un om cu două facultăți. A absolvit Arhitectura înainte de ’89, și asta nu e puțin lucru. După Revoluție a făcut și o facultate de muzică, totul pe bune. Avea o cultură muzicală peste medie și era, în adevăratul sens al cuvântului, un intelectual muzician.
Din păcate, soarta multor muzicieni în România a fost, este și probabil va rămâne asemănătoare. Nu vorbesc aici despre dorința de popularitate sau validare. Vorbesc despre alienare. Despre a trăi cronic în nedreptate, pentru că, deși ești conștient de propria valoare, de munca și de arderea ta, nu îți găsești locul, fiind respins aproape permanent. În timp, ceea ce îți dă sens — vocația, talentul, munca ta — se transformă în dușmani care te sapă zi de zi. Până la un 15 septembrie.
E greu de spus și de acceptat, dar pentru el moartea a fost o salvare.
Dumnezeu să-l odihnească și să aibă grijă de toți cei tăcuți, de toți neînsemnații, de toți necunoscuții. Dumnezeu ar trebui să promită asta.

Vă anunțăm cu profundă tristețe că fostul nostru coleg Sabin Nicu Taranu s-a stins din viață.
Dumnezeu să-l odihnească.