Milcofisme

09/07/2025

Știați că Bulgaria se pregătește să treacă la EURO? 🇪🇺 Important: tranziția oficială nu este azi, ci va avea loc la 1 ianuarie 2026! Este un pas uriaș pentru vecinii noștri, cu plusuri și minusuri. Iată la ce să ne așteptăm:

✅ AVANTAJE MARI:

Călătorii și afaceri mai simple: Adio costuri de schimb valutar! Un plus pentru turiști și companiile care fac comerț în UE.

Credite mai ieftine: Dobânzi mai mici la împrumuturi pentru oameni și firme, ceea ce poate stimula investițiile.

Economie mai stabilă: Eliminarea riscului valutar face Bulgaria mai atractivă pentru investitorii străini.

❌ PROVOCĂRI ȘI RISCURI:

Teama de scumpiri: Cea mai mare îngrijorare a populației este rotunjirea prețurilor în sus. Va fi nevoie de o monitorizare atentă!

Pierderea controlului: Banca Națională a Bulgariei nu va mai putea stabili propriile dobânzi. Toate deciziile monetare vor veni de la Banca Centrală Europeană.

Vulnerabilitate în crize: Fără pârghii monetare proprii, șocurile economice specifice țării ar putea fi mai greu de gestionat.

Pe scurt, Bulgaria pariază pe stabilitate și integrare, renunțând la o parte din suveranitatea economică. Credeți că beneficiile vor depăși provocările? Aștept părerile voastre în comentarii! 👇

EU ministers gave the final green light on Tuesday for Bulgaria to adopt the euro on January 1, 2026, making it the single currency area's 21st member.

07/07/2025

În urmă cu o ora și jumătate premierul Ilie Bolojan a anunțat primul pachet de măsuri pentru scăderea deficitului bugetar.
Am ascultat cu atenție discursul dumnealui si am înțeles din mai multe surse, mai multe opinii și mai ales mai multe îngrijorări.
Ce s-a făcut in ultimii ani si cm s-a făcut nu mai poate fi schimbat. Au fost o serie de măsuri făcute târziu, cu priorități diferite față de putințele reale ale bugetului, unele necesare altele făcute iresponsabil sub presiunea perioadei electorale. Nu există mecanisme de responsabilizare legala sau administrativă a actului guvernării în România si din acest motiv orice discuție despre asta este inutilă. Cu alte cuvinte este inutil, târziu si ineficient să dezbatem cine și de ce e de vină.
În al doilea rând masurile concrete de risipa a banului public, de reglare a tuturor abuzurilor facute în atâta amar de vreme, a decalajelor și nedreptăților din sistemul bugetar se pot face doar prin reglementari legale care trebuiesc adoptate prin legi pornite de la guvern si adoptate de parlament, respectiv de președinte. Acest mecanism democratic si legal durează. Dar pe de alta parte opinia publică nu mai are nici încredere și nici răbdare. Suplimentar agenda partenerilor externi, comisia europeană, agentiile de rating, creditorii statului român, nu prea mai țin cont de nevoile noastre pentru că de mai multă vreme i-am tot amânat și nu ne-am tinut de cuvânt. Drept urmare nici aici nu există prea mare spațiu de negociere pentru că nu mai poți amâna ceea ce ai mai amânat de câteva ori din diferite motive.
În al treilea rând majoritatea populației are de pierdut și nimeni nu e mulțumit cu asta. Bașca neîncrederea și nerăbdarea. Bașca rezistența sistemului la schimbare sau mișcările de protest și manifestările populiste care vor înflori în această perioadă fără ca ele să aducă concret o alternativă mai bună la rezolvarea problemelor.
Urmează un an și jumătate greu și depinde,cred, de noi toți cm vom fi la finalul acestei perioade. Învingători sau învinși. Colectiv vorbind. Vom vedea.

05/07/2025

Explorăm azi o idee interesantă, aș zice, propusă și de Leonard Bernstein. Cea legată de distincția între muzică exactă și muzică populară.
Granițele astea nu sunt chiar așa bătute în cuie. Deloc. Sunt destul de fluide, de fapt.
Să vedem cm stau lucrurile cu valoarea, popularitatea, interpretarea, tot pachetul ăsta. Apropo de muzică exactă, Bernstein o vedea ca o alternativă la muzică clasică, nu? Un termen poate prea rigid.
Termenul de clasică poate părea un pic încorsetant, iar muzica exactă, în viziunea lui se referă la ce? La muzica aia, cm să spun, fixată. Prin notație, prin partitură, foarte detaliat.
Intenția compozitorului e teoretic clara acolo înscrisă și piesa, în esență, nu se schimbă. O interpretare bună tinde să o respecte cât mai fidel.
Adică fidelitatea față de text e cheia. Cam asta e ideea centrală. Pe când muzica populară, aici e altă poveste, așa cm reise și din analize.
Mult mai multă flexibilitate, nu? Păi da. Trăiește prin reinterpretări, prin aranjamente diferite. Rolul celui care cântă, știi, interpretul, devine... Mult mai mare.
Poate chiar definitoriu pentru piesă. Adesea da. Și chiar dacă termenul ăsta, muzică exactă, nu e unul, hai să zicem, academic standard... E util? E util, exact.
Ne oferă o lentilă bună să înțelegem diferența asta fundamentală de abordare, de proces creativ între cele două lumi. Ok, și dacă muzica populară e așa flexibilă, asta îi ridică o întrebare. Poate avea clasici?
Adică vorbim de piese care pur și simplu dăinuie, transcend timpul, modele.
Gândește-te la Chuck Berry, la ce impact a avut, sau la Queen cu arhitectura lor sonoră. Sau forța Arethei Franklin. Sunt repere clare. Incontestabile. Dar și aici e interesant, spre deosebire de clasicii din zona exactă, ăștia populari, chiar iconici fiind... Rămân deschiși.
Invitația la reinterpretare parcă e permanentă. Și poate tocmai asta le dă longevitate. Foarte posibil.
Intersecțiile fac totul și mai nuanțat. Ai elemente populare, folclorice preluate în muzică exactă și nu doar citate.
Enescu, Bartók.
Au integrat structural esența folclorului. Apoi ai inversul, piese exacte care au devenit megapopulare.
Fur Elise o știe oricine. Sau diverse arii de operă.
Nessun Dorma, coruri din Carmina Burana, au intrat în cultura populară.
Și mai e ceva. Muzica aia, complexă, dar din zona populară. Pink Floyd, de exemplu. Sau Emerson, Lake & Palmer.
Nu era doar muzică, erau... Albume conceptuale, construcții sonore elaborate. Au împrumutat tehnici, ambiții, uneori, din zona cultă.
Deci, complexitatea nu e monopolul unui singur gen. Și toate exemplele astea ne duc direct la o problemă cam spinoasă.
Relația dintre popularitate și valoare. Dacă o piesă fie ea arie de operă sau hit-pop, e pe toate gardurile, se vinde bine, domină topurile, înseamnă automat că e și valoroasă? Păi, nu neapărat. Aici trebuie să fim atenți.
De ce? Pentru că popularitatea, cm arată și analizele, e un cocktail. Un amestec de... Melodie care prinde. Ritm bun, producție, marketing, contextul social, uneori și pur noroc.
Pe când valoarea artistică. Aia parcă o judecăm altfel. După alte criterii.
Originalitate, poate. Complexitate. Da.
Originalitate, complexitate tehnică sau structurală, profunzime emoțională, inovație. Capacitatea de a rezista în timp, de a genera noi interpretări. Chiar și muzica exactă poate avea succes comercial, nu? Sigur.
Înregistrări, concerte, licențe. Dar succesul ăsta comercial nu e, în logica interna a lumii aleia, principalul etalon al valorii. Valoarea artistică pare să fie mai degrabă dată de un dialog. Un dialog între operă și cine? Critici, public. Între operă, istoria recepției ei, critici. Se construiește în timp.
De fapt, până la urmă ultimul „gardian” al valorii este timpul.
Mai sunt și alte dileme. E muzica de distracție (entertainment-ul) cultură? Sunt oameni de cultură cei care cântă de exemplu pentru distracție? Sau reversul. În ce măsură cultura este distracție și cât poate ea fi distracție?
E mult de scris pe temele astea.

04/07/2025

Visul American: Povestea zilei de 4 Iulie 1776

Înainte ca artificiile să lumineze cerul în fiecare an pe 4 iulie, a fost un vis. Visul a 13 colonii îndepărtate, prinse între loialitatea față de un rege de peste mări și o dorință arzătoare de libertate.

Totul a început cu o scânteie: taxele. După un război costisitor, Imperiul Britanic a privit spre America și a văzut o sursă de venit. Au apărut taxe pe ceai, pe timbre, pe viața de zi cu zi. Pentru coloniști, nu era vorba de bani, ci de demnitate. Strigătul lor, „Nicio taxare fără reprezentare!”, a răsunat pe străzi. Cum putea un Parlament de la Londra, unde ei nu aveau nici o voce, să le decidă soarta?

Spiritul rebeliunii a crescut. Oamenii au boicotat produsele britanice, iar în portul Boston, ceaiul a fost aruncat în mare într-un gest de sfidare legendar. Răspunsul Londrei a fost dur, dar în loc să-i sperie, i-a unit pe coloniști. Au înțeles că trebuie să lupte împreună pentru un viitor comun.

Apoi, pe 4 iulie 1776, la Philadelphia, s-a întâmplat un act de un curaj extraordinar. Câțiva bărbați vizionari, inspirați de ideile de libertate care pluteau în aer și uniți în idealuri în loji discrete, au semnat Declarația de Independență. Redactată de Thomas Jefferson, nu era doar un document politic. Era o poezie a libertății, afirmând pentru prima dată că toți oamenii au dreptul la „Viață, Libertate și căutarea Fericirii”. Era certificatul de naștere al unui vis.

Dar un vis trebuie apărat. Războiul de Independență a fost lung și greu. Însă americanii nu au luptat singuri. Franța, vechea rivală a Angliei, le-a întins o mână de ajutor, trimițând soldați și corăbii. Împreună, la Yorktown, au obținut victoria care a îngenuncheat un imperiu și a confirmat nașterea Statelor Unite ale Americii.

Consecințele acelui act de curaj au schimbat lumea. Tânăra națiune a crescut, a inovat și, după furtunile istoriei și două războaie mondiale, a devenit cea mai mare putere a lumii. Dar totul a început acolo, cu o idee simplă și frumoasă: că oamenii pot fi stăpânii propriului destin.

Povestea zilei de 4 iulie nu este doar despre istorie. Este despre curajul de a visa și de a lupta pentru acel vis. La mulți ani, America!

03/07/2025

RĂSPUNDEREA PATRIMONIALĂ A GUVERNANȚILOR
În teorie, Parlamentul ar putea adopta:
O lege de răspundere patrimonială a demnitarilor, care să prevadă sancțiuni civile pentru decizii cu efecte dezastruoase și previzibile.
O lege prin care Curtea de Conturi să aibă atribuții extinse.
Eventual, o comisie de responsabilitate economică, cu competența de a evalua și sesiza justiția.
Dar acestea ar ridica probleme de separație a puterilor și democrație: cine stabilește că o politică e proastă și nu doar nepopulară?
În prezent există legea nr. 115 din 28 iunie 1999 privind răspunderea ministerială

O analiză argumentată a cadrului legal actual, a exemplelor internaționale, a avantajelor și riscurilor instituirii unui mecanism de răspundere civilă reală a membrilor Guvernului, cu propuneri con…

02/07/2025

Pe scurt:
Nu există o astfel de legislație (nu e doar o lege, trebuie un mecanism) cam nicăieri in lume. A fost o tentativă la un moment dat in Islanda.
Se poate crea o bază juridică în care iresponsabilitatea si reaua intenție directă sau indirectă să devină infracțiune la nivelul exercitării functiei publice?
Am sa revin cu un articol mai amplu pe acest subiect.

30/06/2025

„INDEPENDENȚA” și „SUVERANITATEA” ROMÂNIEI
„Vă doresc succese în întreagă activitate! Unitate şi acţiune fermă împotrivă tuturor acelora care vor să distrugă independenţa şi socialismul în România! Această este obligaţia noastră, a tuturor! Organizaţi în toate întreprinderile, peste tot, grupe de ordine, grupe de apărare a socialismului, a tot ceea ce am realizat, a independenţei ţării. Cu toţi să acţionăm în slujba poporului, a independenţei, a socialismului!”
(Urale şi aplauze prelungite; se scandează îndelung „Ceauşescu şi poporul!”, „Vom munci şi vom lupta, ţara o vom apăra!”, „Ceauşescu-RSR!”). - Ultimul discurs al lui Ceaușescu

28/06/2025

Ia uitati-va fratiorii mei!
Marian Cristea Virgil Radulescu Iulian Dedu
Zeci de mii zice Le monde (bine si cu francejii astia)
Ori fii toti gay? S-or duce toti peste Orban să-l violeze?
Sau te pomenesti c-or veni toti spre Romania?!?
Ba da multi bani le-o fi dat Soros!
La noi platea mai prost, va spun sincer. Nu era treaba!
Va pup si va sustin traditional!!!

Budapest Pride began under heavy police surveillance and international scrutiny, as organizers expect a record turnout of over 35,000 despite a ban imposed by Orban's nationalist government.

28/06/2025

🎯 28 IUNIE 1940 – FALIMENTUL NAȚIONAL AL ROMÂNIEI

Astăzi se împlinesc 85 de ani de la una dintre cele mai dureroase zile din istoria României moderne – ziua în care trupele sovietice au ocupat Basarabia, nordul Bucovinei și Ținutul Herța, un episod care a rămas în memoria colectivă drept “falimentul național din 1940”.

📌 De ce se vorbește despre “faliment”?

Pentru că nu a fost doar o pierdere de teritorii, ci prăbușirea completă a capacității statului român de a se apăra, de a negocia sau de a mobiliza încrederea populației.
Pe scurt: România a fost obligată să cedeze fără să tragă un foc de armă, într-o atmosferă de panică, neputință și haos.

⚠️ Contextul internațional

În august 1939, Germania nazistă și URSS au semnat Pactul Ribbentrop-Molotov, împărțind Europa de Est în sfere de influență.

Basarabia a fost trecută în zona sovietică.

În iunie 1940, Franța s-a prăbușit sub blitzkrieg-ul german, Anglia era izolată, Germania colabora cu URSS.

România era singură, fără niciun sprijin real.

📜 Cum s-a petrecut ocupația

Pe 26 iunie 1940, URSS a dat ultimatum: cedarea Basarabiei și nordului Bucovinei în 4 zile.

Regele Carol al II-lea și guvernul au cerut ajutor Germaniei și Italiei, dar li s-a recomandat să accepte.

Pe 28 iunie, Armata Roșie a intrat în Basarabia și Bucovina de Nord.

În haosul retragerii, s-au produs jafuri, arestări și sute de mii de refugiați au trecut Prutul.

Abuziv, sovieticii au ocupat și Ținutul Herța, care NU era menționat în ultimatum.

📌 De ce a fost considerat un faliment al statului român?
Chiar dacă forța militară a URSS era copleșitoare, greșelile interne au cântărit enorm:
✅ Dependența totală de garanțiile Franței și Angliei, fără alternative realiste.
✅ Lipsa de pregătire militară modernă și planuri de apărare coerente.
✅ Politica externă oscilantă și confuză a regelui Carol al II-lea, care a încercat să împace pe toată lumea și a pierdut sprijinul tuturor.
✅ Distrugerea partidelor istorice și centralizarea puterii într-un regim autoritar slab.
✅ Incapacitatea de a organiza o retragere ordonată și de a salva populația civilă.

👉 Rezultatul a fost o cedare în condiții de umilință totală, percepută de români ca un colaps național.

📍 Ce s-a întâmplat cu teritoriile cedate?

Basarabia și o parte din Transnistria au format RSS Moldovenească – nucleul Republicii Moldova de azi.

Nordul Bucovinei și Ținutul Herța au intrat în Ucraina sovietică.

România a recucerit aceste teritorii în 1941, alături de Germania, dar le-a pierdut din nou definitiv în 1944.

💬 Concluzie
28 iunie 1940 rămâne simbolul unei perioade în care România:
🔻 A pierdut controlul asupra destinului său.
🔻 A plătit prețul unor decenii de iluzii diplomatice și pregătiri superficiale.
🔻 S-a afundat într-o criză politică internă care a dus rapid la sfârșitul regimului Carol al II-lea.

📢 Falimentul național din 1940 ne amintește că independența și unitatea unui stat nu pot fi apărate decât cu viziune clară, conducători responsabili și o pregătire serioasă – nu doar cu declarații și alianțe de fațadă.

💡 Dacă ai găsit utilă această lecție de istorie, distribuie postarea să știe și alții ce a însemnat 28 iunie 1940 pentru România.

26/06/2025

Toți politicienii din garnitura generată de Nicușor Dan, Ilie Bolojan, partide și parlament sunt „fierți” pe cultură. Sunt cu toții foarte interesați de aceasta și se uită la cultură și la oamenii care fac cultură în țara asta cu maximum interes. Da!
Evident că glumesc! Sunt chiar sarcastic!
De 35 de ani aud aceiași placă! Sunt lucruri mai importante decât cultura. Sunt presiuni legate de finanțe, economie, sănătate, infrastructură, etc. Întotdeauna au fost! Întotdeauna a existat o îngrozitoare moștenire, iar țara a fost pe marginea prăpastiei.
În aceste condiții cultura trebuie să rămână pe planul doi. Dar ce zic eu aici! Pe planul de după ce ai tras linia!
„Auleo, stai că mai e și cultura! Hai ia-o tu repede să terminăm lista că nu mai avem timp!”
Partidul care primește cultura este cel mai slab reprezentat. În mintea tuturor politicienilor, indiferent de la care partide provin, portofoliul culturii este ca o glumă, ca un ceva de fațadă, neserios și de care mai degrabă ți-e rușine, politic vorbind.
Am asistat mai mulți ani la discuții sterile, lipsite de fond, la programe și proiecte nefinalizate, la o crasă stare de dezinteres și ipocrizie, la zâmbete ipocrite și enervante de genul „A! Tu cânți! Vaaai ce frumos! Am cântat și eu la chitară când aveam 8 ani!” după care trec la lucruri serioase.
Pentru politicienii din România, fie că sunt minți strălucite, fie că sunt reformatori cu bune intenții, fie că sunt hoți sau combinatori, fie că sunt melteni, mârlani sau de-a dreptul ticăloși sau vânduți, când vine vorba despre cultură au aceiași mentalitate, cei mai mulți dintre ei. Zâmbesc și trec mai departe, fie politicos, fie cu o glumă de autobază.
Cultura și civilizația se clădesc în zeci și sute de ani. Unii, mai de la vest, sunt atenți la asta dintr-un motiv foarte simplu. Cultura și arta fac parte din activitățile lor normale de zi cu zi. Sunt ca apa, aerul sau lumina.
Consumă cultură și artă în mod natural.
La noi sunt convins că m-aș distra copios punând întrebări, prin parlament sau guvern, repet la toate partidele, de genul „Care și când a fost ultima carte citită?” sau „Care și când a fost ultimul album muzical ascultat?” sau la care spectacol de teatru te-ai dus ultima oară...„fir-ar să fie nu am timp...!”
La celălalt capăt, am mai spus de mai multe ori, despre reportajul de la televizor pe care l-am văzut la o televiziune germană, în perioada când stăteam mai mult pe acolo, în care 4 miniștri ai guvernului german au format un cvartet întâlnindu-se în week-end și distrându-se astfel...m-aș bucura măcar dacă majoritatea politicienilor din parlament măcar ar ști ce e ăla un cvartet.
Vă plângeți stimați politicieni de rezultatele votului popular? Constatați că manipularea informatică cauzată în primul rând de neinformare a ajuns la cote greu de controlat?
Și multe alte consecințe din același pachet?
Este doar rezultatul aruncării la coș a culturii în numele tuturor „incendiilor” pe care vreți să le stingeți dintotdeauna. Este doar rezultatul faptului că nu aveți „timp” de un lucru așa de neserios precum cultura.
Despre faptul că tot timpul aveți de salvat pensii și salarii, trebuie să faceți străzi și să scoateți buzile din fundul curților șamd.
Între timp alții...

24/06/2025

Oana Toiu, Diana Buzoianu și Dragoș Pîslaru mi-au fost colegi la PLUS. Pe Dragoș il cunosc din diverse întâlniri, cu Diana am lucrat fiind colegi încă de la început, iar cu Oana am lucrat cel mai mult, fiindu-mi șefă, dar și instituțional, câtă vreme am fost la ministerul culturii(ea era la parlament pe probleme de muncă). Și datorită Oanei, noi muzicanții și alți artiști am beneficiat încă vreun an și jumătate de indemnizația kurzarbeit post indemnizație cauzată pandemiei. Toți trei sunt niște oameni care în mod natural pun nevoile colective în fața nevoilor personale sau de grup. Toți trei sunt oameni buni cu intenții bune. Nu se pune la niciunul problema integrității. Sunt oameni cu școli autentice și cu bagaje culturale.
Așa îi cunosc eu și din aceste motive scriu. Din aceste motive îi felicit și le doresc succes și putere.

23/06/2025

Aici s-a creat planul. Logistica, implementarea, flow-ul, absolut tot. După părerea mea trebuie făcută o delimitare între ce a avut de făcut Pentagonul și ce a făcut Casa Albă legat de intervenția din Iran.
Pentagonul a avut o uriașa oportunitate în a aplica acest plan și astfel în a vedea in ce măsură astfel de intervenții sunt posibile și pot avea succes. Au lucrat ireproșabil. Le-a ieșit foarte bine.
Cu ocazia asta s-a dovedit foarte clar cine e șeful planetei din punct de vedere militar. Bașca financiar.
Casa Albă evident că a dat ordinul, Trump a mai spus niște bazaconii în stilul lui caracteristic și au urmărit spectacolul.
În afara de jalea dinspre Teheran(a politicienilor nu a populației) și vreo 3-4 declarații formale, Moscova si Beijing-ul au dovada clară că trebuie să stea cuminți in bănci cu mâinile la spate.
În rest, detalii.