Milcofisme

27/08/2025

Imaginea asta imi aduce aminte de septembrie-octombrie 1981.
aveam 16 ani si ascultam cu tata Europa libera, pe N.C. Munteanu, Emil Hurezeanu și ceilalti care vorbeau despre ceva incredibil pentru noi in Romania lui Ceaușescu.
Sindicatul Solidaritatea, primul sindicat liber care se opunea comunismului din Europa răsăriteană sclava URSS(a propos de folosirea aberanta a acestui cuvant)
Daca mi-ar fi spus cineva ca d**a 10 ani URSS se va dezintegra i-as fi spus ca e nebun.
Intre timp URSS s-a dezintegrat si de vreo 10 ani tovarășul Putin încearcă sa reincalzeasca această ciorbă.
Si spre disperarea multor revizioniști inclusiv de pe la noi nu prea ii mai iese.
In schimb sunt astfel de fotografii cat 1000 de cuvinte precum cea din articolul de mai jos unde o Europa ironizată și asediată de tovarășul Putin, minimalizată si ignorată de actualul locatar de la Casa Albă, este o forță de neignorat cu o putere economică de top 3 in lume, iar mesajul comun al celor 3 lideri, pentru moldoveni este același pe care Walesa il dădea oamenilor lui in 1981.
Jos comunismul si luptam pentru libertate si prosperitate!

Cancelarul german Friedrich Merz şi-a exprimat miercuri, la Chişinău, sprijinul pentru aderarea Republicii Moldova la Uniunea Europeană în timpul

27/08/2025

Internetul și societatea par inundate de prostie. Peste tot vezi „proști”: analfabeți funcționali, spălați pe creier, convinși că doar ceilalți sunt proști, niciodată ei sau „ai lor”. Se aruncă etichete – proști sunt și suveraniștii, și woke-iștii; spălați pe creier sunt și tefeliștii, și tradiționaliștii. Rezultatul? Un zgomot continuu, obositor, în care prostia e invocată ca armă, dar prea rar înțeleasă cu adevărat.

De fapt, când vorbim despre prostie, nu vorbim doar despre „ceilalți”. Vorbim, inevitabil, și despre noi.

Prostia. Cuvânt simplu, dar realitate complicată. De obicei îl folosim ca insultă, ca să arătăm cu degetul spre ceilalți. Rar ne gândim că și noi suntem vulnerabili. Totuși, dacă privim atent în ju…

26/08/2025

🔹 Informație importantă pentru toți furnizorii de servicii de divertisment (artiști, fotografi, DJ, videografi, formații etc.) 🔹

Săptămâna trecută, ANAF a anunțat că a început notificarea tuturor restaurantelor, hotelurilor și sălilor de evenimente din țară. Acestea sunt obligate să raporteze, pe lângă meniuri și costuri logistice, și toți furnizorii de servicii contractați pentru evenimente – adică artiști, fotografi, DJ, videografi și alți colaboratori.

⚠️ Asta înseamnă că numele vostru, tipul serviciului și suma plătită apar direct în tabelele trimise către ANAF.

👉 Este foarte important ca fiecare dintre noi să fie în regulă din punct de vedere fiscal:

să avem contracte clare (cu locația sau cu mirii/clienții),

să emitem facturi sau bonuri fiscale pentru toate sumele,

să ne asigurăm că veniturile sunt declarate corect.

📌 În presă au apărut multe știri alarmiste despre „taxarea darului de nuntă”. Este bine de știut: această acțiune a ANAF NU are nicio legătură cu darul sau cu cadourile invitaților. Tot ce se verifică sunt veniturile furnizorilor de servicii și ale locațiilor, nu banii primiți de la invitați.

🔎 Ce urmează?
ANAF strânge acum datele și le va încrucișa cu declarațiile fiscale. Dacă există neconcordanțe, e posibil să apară controale, inclusiv inopinate.

💡 Concluzia e simplă: vrem să continuăm să muncim liniștiți și cu respect față de clienții noștri? Atunci trebuie să fim corecți și transparenți. Contracte, facturi, declarații – asta ne ține în siguranță.

25/08/2025

Mamaia – festivalul care a încăput într-un caiet de sarcini

Două festivaluri, două Românii

Ieri: Mamaia s-a închis. Tot ieri: Enescu s-a deschis. Două festivaluri, două Românii. Una cu ștampile și caiete de sarcini, cealaltă cu recunoaștere internațională. Diferența? Nu de buget. De mentalitate.

Festivalul Mamaia ar fi trebuit să fie povestea de succes a muzicii ușoare românești. Creat în 1963, a lansat artiști, a dat hituri și a creat emoții. Dar ce s-a ales din el? Un festival care supraviețuiește mai degrabă pe SEAP, la rubrica „achiziții publice”, decât pe scenă.

Marca uitată o jumătate de secol

Până în 2020, marca „Festivalul Mamaia” nu a aparținut nimănui. O jumătate de secol în care un nume cu valoare uriașă a fost lăsat de izbeliște. Abia atunci Consiliul Județean Constanța a înregistrat-o la OSIM și a încredințat-o Centrului Cultural Județean „Teodor T. Burada”. În loc să devină un brand național, Mamaia a fost retrogradată la nivel județean, prinsă între hârtii și ștampile.

Cultura la SEAP

Astăzi, Mamaia se organizează ca o licitație de servicii. Centrul Cultural face un caiet de sarcini: scenă, lumini, sunet, cazare, styling, after-movie. În 2025, bugetul a fost de peste cinci milioane de lei. O singură firmă, Media Group Services International SRL, s-a înscris și a câștigat. Firma și-a făcut treaba. Dar aici e problema: Mamaia nu mai e un festival, e un contract.

Dirijorul cu orchestra „la pachet”

Și mai grav, înțeleg că dirijorului Andrei Tudor i s-a impus orchestra de către centrul cultural. O mare bazaconie. Cum să reduci decizia artistică a unui dirijor la o bifă într-un caiet de sarcini? Asta nu mai e cultură, e contabilitate.

Pălăria mult prea mare

Centrul Cultural „Teodor T. Burada” e o instituție respectabilă, dar rolul său firesc e să organizeze ansambluri folclorice, spectacole educative și cursuri de arte. Acolo e locul lui. Dar să gestioneze Mamaia, festivalul unei țări întregi, e o pălărie mult prea mare. Legal poate, profesional nu poate. Și se vede.

Lecția de la Sanremo

În Italia, Sanremo aparține televiziunii publice RAI. Festivalul e tratat ca brand de țară: director artistic cu prestigiu, buget serios, finanțare mixtă, difuzare internațională, impact social. Sanremo e trending pe TikTok și Instagram, creează meme-uri și lansează artiști globali. Mamaia, în schimb, e trending doar la licitații.

Concluzia amară

Între un festival județean și un brand național nu e o prăpastie imposibilă. Avem tradiția, avem numele, avem nostalgia publicului. Ce ne lipsește e curajul să recunoaștem că Mamaia nu are ce căuta în mâinile unui consiliu județean. Locul lui e sub Ministerul Culturii și TVR, unde poate fi tratat ca produs strategic, nu ca achiziție de servicii.

Și nici nu mai am așteptări: nici de la politicieni, nici de la administrație, nici de la breasla muzicienilor și cu atât mai puțin de la societatea civilă. Mai degrabă România se scandalizează la „copchii” de la Beach Please sau la Babasha cântând cu Coldplay decât la execuțiile culturale făcute de stat prin niște funcționari care nu-și cunosc lungul nasului și confundă Metaloglobus cu Ajax sau Chelsea, dacă e să dau un exemplu fotbalistic.

Ăsta e nivelul. Aici s-a ajuns. Și tocmai de aceea Mamaia rămâne victima indiferenței și imposturii birocratice: un festival care ar fi trebuit să fie brand de țară și care a fost redus la un caiet de sarcini.

Aveți aici link-ul postării de la deschiderea festivalului:
https://www.facebook.com/Milcofisme/posts/pfbid02V4jtqNMeaGKM2QKmvbJtqQCvXtZ7fzyAF5oCsBeFtgyfAiHWFWWpGXnvxtfehn8xl

23/08/2025

23 august 1944. Sunt 81 de ani de atunci.
La cât am citit eu despre acest eveniment, am inteles urmatoarele:
1. Regele Mihai a fost sfătuit dar a și constatat situația mai mult decât complicată în care era România începând cu vara lui 1944
2. Mareșalul Antonescu în primul rând a avut grijă de onoarea lui de militar în fața lui Hi**er și mai apoi a făcut demersuri de armistițiu, oricum fără sorți de izbândă
3. Regele a preferat pierderea războiului decât pierderea de vieți omenești, mai ales că războiul era deja pierdut
4. Maresalul Antonescu nu ar fi ramas arestat daca armata si mai ales comandanții ei l-ar fi respectat ca pe un lider autentic. Se pare ca acesta era mai aproape de disciplina decat de oameni
5. Regele a greșit dându-le prea mult concursul comuniștilor
6. Maresalul Antonescu a greșit enorm manifestând aroganță fata de partide si de palat
7. Dintre toate soluțiile, toate foarte proaste, aceasta a fost cea mai bună
Era si un film de propagandă comunistă. Un august în flăcări .

22/08/2025

Din gloria de altădată, doar o umbră: unde a ajuns Festivalul Mamaia?
Un milion de euro din bani publici, dar fără presă, fără tineri și fără relevanță. De ce?

Azi începe ediția 2025 a Festivalului de la Mamaia. O ediție cumva similară cu cele din ultimii ani: nebăgată în seamă de presa mainstream, fără interes real din partea muzicienilor și a talentelor tinere, dar cu un buget de peste 1 milion de euro din bani publici. Pentru că, în lipsa credibilității, nici mediul economic privat nu e interesat să bage bani aici.

Nu vi se pare și vouă că, din ce era festivalul, Mamaia a ajuns doar o ambiție locală a autorităților din Constanța? Cu toate astea, nu se învață din greșeli și nici din modelele de succes. Organizatorii au apelat la o companie privată de producție, cu experiență, dar în loc să aplicăm rețete precum Untold sau Electric Castle, festivalul pare blocat între nostalgie și inerție. De ce? Greu de răspuns. Poate aveți voi idei.

Am trecut în revistă mai jos câteva mari probleme istorice ale acestui festival, dar și soluții:

🕰️ Cronologia suspiciunilor
– Anii ’60–’80: trofee „decise de sus”, artiști promovați politic.
– Anii ’90: suspiciuni de premii cu dedicație, aranjamente de culise, conflicte de interese.
– Anii 2000: apar show-urile TV, Mamaia devine „festivalul unde totul e decis înainte”.
– După 2010: declin, pauză lungă, povești despre bani cheltuiți netransparent.
– După 2023: relansare cu promisiuni de transparență, dar suspiciunile rămân.

📌 Ce lipsește pentru renaștere?
👉 Transparență totală la jurizare.
👉 Campanii digitale moderne, influenceri, social media real.
👉 Recitaluri mixte: veterani + tineri, reinterpretări moderne ale șlagărelor.
👉 Deschidere internațională, artiști și jurați străini.
👉 Experiențe pentru public – ateliere, expoziții, interacțiune.
👉 Un branding modern, recognoscibil, actual.

⚖️ Concluzie
Mamaia are un trecut uriaș, dar un prezent confuz. Nu e pierdută, dar nici relevantă nu mai e. Cred că cei care hotărăsc direcția nu vor nici mai mult, nici mai puțin – adică nu e neputință sau neștiință, ci pur și simplu îl vor așa. Un eveniment pentru pensionari? Ar fi un titlu dur sau doar exagerat?

Nu pot să nu fac comparația cu San Remo. La un moment dat, Mamaia putea fi ceva similar. De ce San Remo? Pentru că acolo s-a reușit contopirea generațiilor, coexistența nostalgiei cu renașterea, iar festivalul fiind întotdeauna un succes financiar.

👉 Poate fi Mamaia un festival care unește generațiile? Poate răspundeți voi la această întrebare.

Update:
Aveți mai jos link-ul postării de la finalul festivaluluiȘ
https://www.facebook.com/Milcofisme/posts/pfbid02NzKT68BptHqn7aU7PKwFyvLrTJnEin2LgQssQVMp7wyWZ6WGhELPwEgRUYtELpJDl

21/08/2025

Scrisoare deschisă a unui muzician independent

Nume: Florentin Milcof
Nume de scenă: Othello
Profesie: Pianist, Muzician, Compozitor, Producător

În atenția colegilor mei, a publicului, a OGC-urilor și a Ministerului Culturii,

Mă adresez astăzi în dublă calitate: aceea de muzician independent, activ de peste patru decenii pe scena din România, și aceea de fost consilier în cadrul Ministerului Culturii, o poziție din care am putut observa, din interior, mecanismele adesea opace care guvernează sectorul nostru.
Privesc cu maximă îngrijorare Proiectul de Ordonanță pentru modificarea Legii nr. 8/1996, publicat de Minister pe 14 august 2025. Vreau să fiu foarte clar: mă opun ferm acestui proiect în forma sa actuală. O fac nu din loialitate față de actualele organisme de gestiune colectivă (OGC), ci din loialitate față de principiul fundamental că munca unui creator trebuie respectată și remunerată corect.
Nu am nevoie să îmi explice nimeni că sistemul actual de gestiune colectivă este profund viciat. Am criticat public și în privat, de nenumărate ori, lipsa de transparență, ineficiența și sentimentul persistent că s-a format o castă care administrează în interes propriu banii cuveniți tuturor autorilor. Frustrarea pe care o simt mulți dintre colegii mei este și frustrarea mea.
Însă soluția la un sistem defect nu este demolarea lui cu buldozerul pentru a face loc intereselor comerciale ale marilor utilizatori de muzică – radiouri, televiziuni, lanțuri hoteliere și de retail. Soluția propusă de Minister, sub pretextul unei reforme, este o capcană. Ea nu vine să dea putere autorului, ci dimpotrivă, îi anihilează și ultima fărâmă de putere de negociere colectivă, înlocuind un sistem reformabil cu unul construit de la bun început împotriva noastră.
Poziția mea nu este una de conjunctură. Ea este rezultatul unei lupte pe care o duc de ani de zile pe mai multe fronturi. În diverse etape ale vieții mele, am militat activ și am încercat să coagulez o mișcare pentru crearea unui sindicat al muzicienilor, în special al celor independenți. Am crezut și cred în continuare că problema noastră centrală este absența unei voci unitare, a unei structuri sindicale sau asociative autentice, care să ne apere în mod real interesele, atât în fața statului, cât și în fața OGC-urilor. O astfel de structură ar fi fost astăzi o contrapondere esențială la derapajele pe care le vedem.
Angajamentul meu față de breaslă nu este doar declarativ. Am fost unul dintre cei care au contribuit la crearea unui mecanism de sprijin care a dus la acordarea unei indemnizații pentru artiștii independenți, un colac de salvare de care au beneficiat câteva mii de colegi, vreme de mai bine de doi ani. Am făcut-o pentru că înțeleg precaritatea statutului nostru și pentru că știu că protecția socială și economică a creatorilor este o condiție esențială pentru existența unui act de cultură sănătos.
Ce au făcut OGC-urile în pandemie pentru muzicieni?
Ce a făcut ministerul culturii în pandemie pentru muzicieni?
Proiectul de ordonanță de astăzi face exact opusul. Nu protejează, ci expune. Nu întărește, ci vulnerabilizează.
Prin urmare, resping categoric falsa alegere în care suntem puși: „mafia” OGC-urilor sau interesele corporatiste. Alegerea mea este a treia cale: lupta pentru un sistem cu adevărat echitabil.
Primul pas în această luptă este unul defensiv: trebuie să oprim această ordonanță toxică. Fac apel la toți colegii mei, în special la cei independenți, scârbiți pe bună dreptate de sistemul actual: trimiteți un punct de vedere la Minister! Protestul nostru de acum nu este un vot de încredere pentru nimeni, ci un act de autoapărare. Este acțiunea prin care ne salvăm terenul de joc.
După ce vom fi respins acest atac, lupta reală trebuie să înceapă: aceea pentru reforma din temelii a gestiunii colective și, mai ales, aceea pentru construirea sindicatului de care avem atâta nevoie. Este singura cale prin care ne vom putea, în sfârșit, lua soarta în propriile mâini.

Cu respect și solidaritate,
Florentin Milcof
Muzician independent

19/08/2025

A călcat Putin pe pământ american și n-a pățit nimic, ba chiar a fost primit cu covorul roșu și cu aplauze. Legea aia internațională din cateva zeci de state, condamnarea aia care a rezultat dintr-un proces a fost aruncată la coș ca și izolarea lui Putin. De-acum trebuie considerate, de buna seamă, hotararile tribunalului internațional ca niște glume proaste.
Pe de altă parte fără acest demers era imposibilă șansa de a se face pace, chiar dacă după câte se vede armata rusă e cam la capătul puterilor, nu că ucrainenii ar duce-o mai bine.
La Moscova sunt urale de victorie și de apreciere față de gloriosul conducător iubit și stimat.
În cancelariile europene sunt aplauze reciproce și voința comună a depășit deocamdată interesele unilaterale.
Locatarul de la Casa Albă deja e sigur pe premiul Nobel pentru pace, că ne place sau nu, fără el nu s-ar fi întâmplat toate acestea.
Iar domnul Zelensky după ce a fost certat a primit în același loc o bombonică a speranței pentru el și poporul lui greu încercat, cu zâmbete si glume protocolare.
Pe la noi sorosistii sunt in extaz iar georgistii mârâie pe la colțuri îmbufnați.
Parca vad ca PSD nu mai vrea cu AUR cu toate că în inima lor...vezi Ghiță Pristanda
Se sufera groaznic de faptul ca România noastră nu e la nu știu ce masă si mereu uităm că istoria de cele mai multe ori ne-a pus nu la masă ci pe masă, în meniu adică.
Președintele nostru își etaleaza calitatile de tată de familie și credincios practicant, nu zic că nu contează, dar nu de-asta l-am ales, cel puțin eu.
Se întârzie cu pachetul 2. Domnului Bolojan se pare că ii e greu. La toți ni-i greu...
Având în vedere toate acestea, ce vreau să zic e să avem
Putin-tica răbdare. s-o fi câștigat o bătălie nu zic nu dar mai e mult până departe.
America e radicalizată, Europa e radicalizată, Rusia e radicalizată, noi între noi suntem radicalizați iar asta nu e bine, ba chiar e cel mai rău din ultimii 80 de ani.
Speranța ca si Iliescu erau veșnice pana mai ieri. A rămas slavă Domnului doar speranța căruia ii dorim însănătoșire grabnică ✌🏾

18/08/2025

🧠 Războiul pentru minți

Nu mai trăim vremuri în care războaiele se poartă doar cu arme. Azi, bătălia principală e pentru mintea și încrederea noastră. Rusia folosește propaganda ca armă, nu ca să ne convingă de ceva anume, ci ca să ne obosească, să ne bage în ceață, să ne facă să nu mai avem încredere în nimic și în nimeni.

📌 Metoda nu e nouă. Țarii și apoi sovieticii au folosit falsuri, conspirații și „organizații de pace” inventate ca să manipuleze. Azi, Kremlinul face același lucru cu ajutorul internetului: trolli, boți, știri false, deepfake-uri. Totul pus în scenă ca să ne divizeze și să ne facă să ne certăm între noi.

În contrast, Occidentul își exercită influența altfel: prin cultură, educație, schimburi între oameni, burse, festivaluri. Asta se numește „soft power”: puterea de a atrage prin idei și valori, nu prin minciuni și manipulare.

🎯 Cum acționează Rusia azi?

Inventă narațiuni („Occidentul e decadent”, „România e colonie”)

Le propagă prin televiziuni, influenceri, rețele ascunse

Le amplifică online prin armate de trolli și boți

Măsoară impactul și ajustează mesajul

🇷🇴 România e un caz aparte. În anii ’90, unionismul era pro-european și suveraniștii erau marginali. Astăzi, vedem cm lideri care erau cândva pro-UE au ajuns să promoveze discursuri anti-occidentale. Propaganda rusă speculează nemulțumirile noastre interne – corupție, frustrare, lipsa de încredere în politică – pentru a le întoarce împotriva democrației.

👉 Adevărata miză nu e cine are dreptate, ci dacă mai avem încredere unii în alții. Pentru că acolo se câștigă sau se pierde războiul pentru minți.

📖 Articolul complet e aici:
https://milcof.com/2025/08/18/razboiul-pentru-minti/

⚠️ Atenție: e mai lung decât o postare pe Facebook, dar promit că merită fiecare paragraf. (Luați-vă și o cafea, că ajută 😅)

O analiză comparativă a „Sharp Power”-ului rusesc și a diplomației publice occidentale în Europa de Est Cauzele radicalizării regimului de la Kremlin și greșelile Occidentului Analiză de caz & #8211…

15/08/2025

Întâlnirea a fost într-o atmosferă caldă, prietenească. S-au evocat bunele relații dintre cele două țări
(Telejurnal 1982)