31/05/2025
Mâine este Ziua internațională a copilului, ziua în care toți ar trebui să ne simțim copii măcar pentru o zi 😊
Pentru că de la copii învățăm multe lucruri bune!
La mulți ani, dragi copii! 🤍☀️
Va las mai jos câteva rânduri, poate ajung la cine trebuie, adică la cei care nu țin cont când rănesc și cm te fac să te simți...
"Nu stiu când o să începem să fim civilizați, când o sâ învățăm să ne vedem de treaba noastră, când o să avem bunul simț să nu ne mai holbăm la persoana sau la copilul cu autism care are o criză isterica...
Mai oameni buni, oare de ce vă simțiți obligați să vă holbați la un copil care urlă și este in criză? Inteleg că atunci când auzi un copil țipând instinctiv te uiți...Dar dacă vedeți că nu-l agresează nimeni, că nu-i accidentat, că este un adult calm în preajma lui de ce vă holbați și continuați să urmăriți cu interes "spectacolul" ? Oare acest "spectacol" vă aduce împlinire, satisfacție sau bucurie ? Si dacă tot vă uitați insistent de ce nu vă abțineți măcar de la comentariile faimoase: "e frumos , așa copil mare si plângi?", "vai ce urât, ești așa urâtă când țipi", "dacă ai fi al meu ce mamă de bătaie ți-aș da", "copii needucați, pe vremea mea nu suflau" etc. sau este luat în vizor adultul însoțitor cu "du-l la Biserică că e posedat", " habar n-ai să iți educi copilul", "a dat Dumnezeu copii la toți tâmpiții", "proastă ce eștii, te-aș călca in picioare că stai ca proasta și te uiți in loc să iei copilul ăla in brațe că sigur îl doare ceva " si preferata "asa iți trebuie, plătești pentru păcatele tale"....mă limitez aici pentru că limbajul devine vulgar. De ce nu puteți trece mai departe discret ? De ce nu vă abțineți să dați sfaturi pe care nu vi le cerute nimeni sau mai rău să aruncati cu noroi in oameni despre care nu stiti nimic ? V-ați gândit vreodată ce este in spatele acestor manifestări? Și aici chiar nu este nici răsfăț, nici proastă creștere, nici posesie demonică, nici nepăsare!
V-ați gândit vreodată ce inseamnă cu adevărat să ai un copil special? Câtă suferință, câtă muncă, câtă epuizare? Sunt părinte al unui copil special, dar și lucrez cu copiii, cu tinerii si familiile lor. Stiu și văd câtă implicare, câtă muncă, cât sacrificiu este in spatele acelei aparențe pe care o vezi tu. Acel om aparent "calm si linistit" pe care tu il vezi ca stă lângă copilul acela este epuizat, stors de puteri și a ales să fie calm ca să nu iși agite mai tare copilul, iar tu cu mintea ta odihnită ce faci? Nimic altceva decât să calci in picioare munca lui și a terapeuților care se străduie sa il ajute!
Știai că un astfel de părinte nu termina niciodată munca, pentru care nu exista pauză sau timp de odihnă? Că trebuie să se lupte, să muncească zi si noapte pentru copilul lui infinit mai mult decât un părinte de copil tipic? Că de multe ori este epuizat fizic și psihic, depășit de situatie și fără sperantă?
Celor care rezistă și luptă in continuare pentru puiuții lor mici sau mari, de multe ori înghițindu-și lacrimile in fața lipsei de toleranță, a răutății și a prostiei celor din jur, mă inclin in fața lor și ii incurajez să nu renunțe.🤗
Dragi părinți, aveți pentru ce lupta!
Iar tu, "binefăcătorule", cel care te uiți la "spectacol" și comentezi...gândește-te bine la toate astea si data viitoare dacă nu poți să ajuți, mai bine vezi-ți de drum! "
Vă doresc multă sănătate și viață frumoasă tuturor, chiar și celor care nu ne suportă, dar rămân în lista de prieteni ca sa vadă ce mai facem, dacă am crăpat 😄
Text: Adi și Claudia Tirigariu