Bucuresti Realist

Bucuresti Realist Despre jumătatea realistă a oraşului. [email protected] Tot timpul trebuie să fim ancorați în realitatea propriului oraș.

Problemele și preocupările cotidiene ne fac să parcurgem orașul de multe ori privind în jos, foarte grăbiți, adeseori în mașină. Nu mai remarcăm aproape nimic important (în afară de cearșafuri publicitare) și chiar și atunci când încercăm să mergem la pas ne este dificil să intrăm într-un ritm normal. Această pagină încearcă să ia orașul București la picior, într-un ritm acceptabil. Încercăm să-l

vedem așa cm este, cu bune și cu rele. Așa cm fac toți cei care sunt interesați de ceea ce se întâmplă sub ochii lor, pe banii lor. Trebuie să începem să ne uitam din ce în ce mai mult peste tot, cu atenție sporită, să vedem detalii pe care nu le văzuserăm până acum sau care erau ascunse.
Încercăm să ne depărtăm cât putem de mult de abordările idilice și fanteziste și încercăm să nu ne pierdem în mirajul spoielii de suprafață, luând spontan decizia de a sancționa ce nu e bine. Am hotărât să documentăm foto plimbarile noastre și să încercăm să aducem în discuție Bucureștiul realist, așa cm se prezintă el, fără menajamente și fără exagerari. Dacă vă place București Realist și vreți să știe cât mai mulți latura adevărată a orașului, promovați această pagină. IMPORTANT: Toate fotografiile având ca sursă "București Realist" intră sub incidența drepturilor de autor și nu pot fi reproduse în altă parte fără acordul autorilor.

Ce era înainte de Podul Eroilor?
23/09/2025

Ce era înainte de Podul Eroilor?

Bucureștiul nu e celebru pentru memoria afectivă urbană, așa că Podul Ferdinand e aproape uitat. Unde era această traversare pe albia Dâmboviței?

BACKGROUND. Urmare a corectării cursului inițial ultrasinuos al Dâmboviței (cu meandre, coturi abrupte și albie puțin adâncă) între Grozăvești și Vitan în anii 1880-1890 (autor arh./ing. Grigore Cerkez), la final de secol 19 și început de secol 20 apar noi poduri peste râu. Fundul albiei care se vede în ambele poze e căptușit cu podină din stejar așezată pe grinzi şi piloți de lemn, malurile sunt taluzate la partea inferioară și acoperite cu iarbă la partea superioară. Podul vizibil (foto sus, c. 1930, vedere în amonte, în dreapta pe malul opus ar fi Casa Radio acum), din piatră și cu 4 piloni ornamentali eleganți, se numea Ferdinand, în onoarea principelui moștenitor al României de la acea dată, care locuia în apropiere, la Palatul Cotroceni.

EVOLUȚII. Regimul comunist schimbă numele podului în Știrbei-Vodă după 1948 (foto jos, 1961, vedere în amonte, în stânga pe malul opus ar fi Spitalul Universitar acum), în cadrul acțiunii de ștergere a numelor legate de fostul regim monarhic. Numele postbelic al podului se datorează străzii Știrbei-Vodă, care pornește de aici (în dreapta ambelor cadre). Această structură e demolată la mijlocul anilor '70, în cadrul lucrărilor pentru construcția primei magistrale a metroului bucureștean (M1), ce au necesitat săpături la suprafață, lânga albia râului. În 1978, lângă pod e inaugurat Spitalul Clinic al Municipiului București, azi Spitalul Universitar, la intersecția Splaiului Independenței cu b-dul Eroilor.

Anii '80 aduc și mai multe schimbări. Dâmbovița e recanalizată, ceea ce presupune acoperirea la suprafață cu o cuvă de beton (albia vizibilă), cu nivelul apei din cuvă controlat de acumularea creată la Lacul Morii (Lacul Dâmbovița). În subteran, apare caseta colectoare a apelor uzate (caseta Dâmboviței). Podul Știrbei-Vodă e refăcut la modul utilitar abia în 1989 sub numele Podul Eroilor, de la artera adiacentă. În paralel, lângă pod, la intersecția Splaiului Independenței cu str. Știrbei-Vodă, se lucrează la Muzeul Național al Republicii Socialiste România, structura-mamut nefinalizată cunoscută acum drept Casa Radio.

PREZENT. Podul Eroilor e prins între două construcții masive din perioada comunistă (Spitalul Universitar și Casa Radio), în contrast total cu aerul regal inițial al vechiului pod Ferdinand, probabil cel mai frumos de pe Dâmbovița pre-anii '70. Transformarea râului și evoluția infrastructurii adiacente sunt fascinante.

Mai multe poze, în comentarii.

📸 1961: arhiva Agerpres

Se-ntâmplă lucruri la fostul sediu Bancorex de pe Calea Victoriei
18/09/2025

Se-ntâmplă lucruri la fostul sediu Bancorex de pe Calea Victoriei

Da, știu, te-ai bucurat ca mine când ai văzut ceva demolare la fostul sediu Bancorex de pe Calea Victoriei și-ai crezut că scăpăm în sfârșit de el. Mnu. Spoiler alert: e vorba doar despre o reconfigurare și o cosmetizare a fațadelor, nici vorbă să dispară clădirea imensă plasată agresiv între monumente istorice relevante ale Bucureștiului: Palatul CEC (stânga) și Magazinul Victoria (dreapta), pe una dintre cele mai vechi străzi ale capitalei.

_BACKGROUND. Parcela se definește odată cu prelungirea străzii Lipscani până jos în Dâmbovița, la final de secol 19 (tronson cunoscut ca Lipscanii Noi). Așa apare în 1881 Grand Hotel (alternativ Hotelul Francez/Lafayette), edificiu în stil eclectic francez. Naționalizat în 1948, intră în proprietatea statului, ulterior reinventat ca Hotel Victoria. Se prăbușește parțial la cutremurul din 4 martie 1977 și ce mai rămâne e demolat ulterior. Astfel, terenul revine la situația de la final de secol 19. Scuarul generat de demolarea hotelului avariat rezistă până la mijlocul anilor '90, când pe acest amplasament se ridică sediul Bancorex, finalizat în 1997. O clădire controversată, apărută la limita legii, în zonă protejată (Calea Victoriei) și în proximitatea unor monumente istorice importante (Palatul CEC, Magazinul Victoria).

_EVOLUȚII. Bancorex dă faliment și e dizolvată în 1999, iar clădirea e cumpărată de BCR, devine Bucharest Financial Plaza. Până în 2020, BCR se mută de aici și imobilul își schimbă iar proprietarul. În prezent denumit AFI Victoriei Tower, va fi reamenajat, deși toți cei care iubesc Bucureștiul vechi și înțeleg ce înseamnă aria de proximitate dimprejurul monumentelor istorice vor spune că cea mai bună renovare ar fi demolarea, în acest caz și revenirea la un scuar - un spațiu verde absolut necesar pe Calea Victoriei, arteră intens circulată atât auto cât și pietonal.

Ce părere ai despre proiectul de reconfigurare?

Mai multe poze, în comentarii.

📸 instagram.com/raidenbucharest

Dâmbovița, apă dulce?
18/09/2025

Dâmbovița, apă dulce?

Dâmbovița, acest râu care străbate Bucureștiul și pe care iubim să-l urâm. Și pe bună dreptate, că malurile, albia și podurile lui sunt neprietenoase, nu invită la petrecut timp pe acolo. Uite o comparație între 1971 și prezent, același punct de stație și aceeași perspectivă: vedere de pe Podul Operei către Podul Hașdeu, în aval. Maluri de pământ cu vegetație abundentă vs. canal cu albie de beton. Cum am ajuns așa?

Ce vedem acum e cea mai recentă etapă a unui proces de controlare a cursului râului, ce durează de două secole. Dâmbovița a trecut prin două intervenții majore: canalizare și recanalizare:

- canalizarea, în anii 1880-1890, implică lucrări între Grozăvești și Vitan, după planurile arhitectului Grigore Cerchez. Sunt eliminate meandrele șerpuitoare, iar albia nouă e adâncită cu până la 6 metri în amonte, se amenajează două căderi de apă: Grozăvești (în dreptul actualului CET) și Vitan. Fundul albiei e căptușit cu podină din stejar așezată pe grinzi şi piloți de lemn, malurile sunt taluzate la partea inferioară și acoperite cu iarbă la partea superioară. Apar mai multe poduri, de exemplu Podul Grozăvești, Podul Ferdinand (ulterior Podul Știrbei-Vodă, înlocuit acum de Podul Eroilor), Podul Mihai-Vodă (demolat în anii '70), Podul Halelor din Piața Unirii (acoperit de celebrul planșeu în anii '30), Podul Radu-Vodă (ulterior Mărășești) etc.

În perioada postbelică, malurile verzi sunt neglijate și vegetația devine sălbatică pe alocuri. Senzația neplăcută la plimbarea pe malurile Dâmboviței e sporită de apele menajere deversate prin țevi din clădirile de pe maluri direct în albia râului. Apa mâloasă, maronie și mirosurile insuportabile determină administrația orașului să ia măsuri.

- recanalizarea, în anii '80, implică acoperirea la suprafață cu o cuvă de beton (albia vizibilă), nivelul apei din cuvă controlat de acumularea creată în acei ani, Lacul Morii (alternativ Lacul Dâmbovița). În subteran, apare caseta colectoare a apelor uzate (caseta Dâmboviței). Podurile sunt refăcute în majoritate, cu câteva excepții (ex. Podul Cotroceni, reapărut în forma actuală după 1989 și Podul Operei, extins la dimensiunile actuale tot după 1989).

Canalizarea și recanalizarea Dâmboviței reprezintă printre cele mai mari lucrări edilitar-urbanistice din istoria Bucureștiului, care au implicat schimbări profunde în subteran, dar mai ales la suprafață, cu modificarea a însăși geografiei orașului. Prea puțin se discută despre ce a fost și ce a ajuns Dâmbovița.

📸 prezent: instagram.com/raidenbucharest

Address

Bucharest
7000

Website

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Bucuresti Realist posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Contact The Business

Send a message to Bucuresti Realist:

Share