27/05/2026
În 11 ani de fotografie de nou-născuți, am învățat că fiecare bebe vine pe lume cu ritmul lui, cu felul lui unic de a simți lumea.
Și tot în acești ani, aproape de fiecare dată, răbdarea, căldura și liniștea au adormit micii mei modele.
Dar există și momente altfe, în care un pui atât de mic decide că vrea să privească lumea, nu să o viseze.
Iar atunci, oricâtă experiență ai avea, oricât suflet ai pune, nu poți controla un nou-născut.
Pentru că fotografia de newborn nu înseamnă perfecțiune regizată.
Înseamnă răbdare. Înseamnă adaptare. Înseamnă să iubești și haosul dintre cadre, și plânsul, și brațele obosite ale părinților, și momentele în care bebe refuză somnul, dar îți oferă în schimb priviri care topesc inimi.
La această ședință, bebe nu a dormit.
Și, sincer, pentru prima dată în toți acești ani, am simțit că lucrurile nu merg așa cm mi-am imaginat. Nu am obținut fiecare cadru pe care îl visam. Nu am avut liniștea aceea perfectă pe care o vezi uneori în fotografii.
Dar am avut autenticitate, emoție reală, am avut părinți care și-au ținut puiul în brațe exact așa cm era el: curios, prezent, viu.
Și am avut imagini minunate care vor rămâne peste ani și vor spune adevărul despre începuturile lor.
Mi-aș dori ca părinții să știe un lucru important: atunci când un nou-născut nu doarme la ședință, nu este vina lor și nici a fotografului. Bebelușii nu citesc planuri, nu urmează scenarii și nu înțeleg programări. Ei doar simt. Iar noi, fotografii de newborn, facem tot ce putem cu răbdare, experiență și enorm de mult suflet.
