24/02/2025
Fără Măști: Povestea Mea despre Anxietate și Căutarea Echilibrului
Povestea mea... e complicată, cu multe nuanțe și cu o încărcătură emoțională pe care am descoperit-o treptat. Uneori îmi spun că nu e ceva neobișnuit, că sunt multe femei sau bărbați care se regăsesc în ce trăiesc, dar și așa, când mă gândesc la ce am trecut și ce încă mai trec, realizez că nu sunt puține momente în care am simțit că sunt pierdută, că nu mai știu de ce anume îmi apasă.
Într-o dimineață, pe când răsfoiam sau revistă pentru a-mi îndrepta gândurile din toată agitația zilnică, am dat peste un articol despre gestionarea stresului. A fost ca un semn. Nu pot să explic de ce, dar am simțit că era exact ce aveam nevoie. Am citit fiecare cuvânt cu o atenție crescândă și am realizat că, de fapt, aveam o neliniște constantă. Că trăim zi de zi cu o tensiune pe care nu o înțelegeam. O stare care nu reușeam să o explic, dar care devenea tot mai puternică.
După acel moment, am început să fiu mai atentă la cm mă simt. Am observat cm fiecare întâlnire la serviciu îmi părea o povară, iar interacțiunile sociale mă epuizau. Era ca și cm tot ce îmi făcea plăcere înaintea devenise o provocare. Am început să am palpitații, tremurături, iar uneori mă simțeam complet epuizată, chiar dacă nu făcusem nimic care să mă obosească fizic.
Cea mai dureroasă realiza a venit într-o seară, când m-am privit în oglindă și mi-am dat seama că zâmbetul meu nu mai era unul sincer. Era doar o mască pe care o puneam ca să ascund ce simțeam cu adevărat. Și a fost atunci când am decis că trebuie să încep să înțeleg ce mi se întâmplă. Am căutat informații, am citit despre anxietate și am înțeles că nu eram singura care se confrunta cu asta. M-am simțit oarecum ușurată să aflu că există explicații pentru ceea ce trăiesc.
A fost un pas mare pentru mine să recunosc că am nevoie de ajutor. Începusem să aplic tehnici de relaxare, să respir conștient și să mă dau mai mult timp pentru mine. Uneori părea imposibil, dar am continuat să lupt pentru liniștea mea. Încet-încet, am învățat să accept vulnerabilitatea și să înțeleg că nu e nimic greșit într-un cere ajutor.
Această călătorie, cu toate dificultățile și lecțiile învățate, ma ajutat să-mi regăsesc echilibrul și să încep să-mi gestionez mai bine emoțiile. Mi-am dat seama că e important să nu ne ascundem în spatele unei maști de "totul e în regulă", că e esențial să recunoaștem ce simțim și să căutăm sprijin atunci când avem nevoie.
Povestea mea nu se termină aici. De fapt, cred că nu va avea un final perfect niciodată, pentru că suntem mereu în proces de învățare și schimbare. Însă sper ca, prin deschiderea mea, poate voi ajuta pe cineva să înțeleagă că nu este singur. Că există soluții, că e ok să ai zile mai grele și că, împreună, putem obține puterea de a trece peste ele.
