18/02/2026
Ceea ce nu se spune în știrile de azi, dar e esențial de înțeles, e că modelul economic pe care România l-a folosit în ultimii 15 ani s-a încheiat.
Fără ocolişuri: am trăit din consum intern, din împrumuturi și din banii trimiși de românii plecați în străinătate. Acum, acest model nu mai funcționează. De ce? Pentru că treaba asta merge până dobânzile o iau razna și creșterea economică dispare .
Merge până când diaspora, care a fost mult timp un fel de “bancomat” pentru economia românească, a început să își schimbe rolul. Părinții pentru care se trimiteau bani se duc încet, iar copiii sunt deja stabiliți în țările de adopție și nu mai au de ce să trimită constant bani acasă. În traducere liberă: nu ne mai putem baza pe cei plecați pentru a susține consumul intern.
În plus, România produce mult prea puțin în comparație cu cât consumă. Avem nevoie disperată de producție reală, de industrie modernă, de investiții în sectoare de viitor, nu doar de a pune presiune pe mediul privat cu taxe și controale. În loc să dezvoltăm domenii ca tehnologia ( viitorului), cercetarea sau energia, ne-am complăcut într-un model bazat pe importuri, pe servicii și pe o economie de consum care nu construiește nimic durabil.
Mai mult, România a ajuns o țară care funcționează practic pe datorie permanentă. Statul se împrumută nu pentru a investi strategic, ci pentru a acoperi cheltuieli curente, salarii, pensii, funcționarea de zi cu zi.
Așa se conduce o țară? Nu e o întrebare retorică: modelul ăsta mergea doar cât timp dobânzile erau mici și economia creștea cât de cât. Acum, când creșterea încetinește, iar costurile împrumuturilor cresc, acest model pur și simplu nu mai ține.
În ce a investit strategic România? Inteligență artificială ? Minimal. Tehnologie avansată? Fragmetar. Industrie serioasă? Puțin. Energie nouă? Prea lent. Cercetare? Aproape zero. Cât mai putea să ne meargă doar cu mall-uri, restaurante si cafenele ?
Suntem în stagnare, cădere , recesiune, spuneți-i cm vreți, și din cauza falimentului politic. Ultimii ani au fost marcați de populism bugetar, de creșteri fără acoperire și de lipsa oricărui proiect național serios. Clasa politică a preferat câștigul electoral rapid în loc să construiască o direcție economică sănătoasă. Acum ne aflăm în fața unei realități simple: intrăm într-o eră de stagnare. Nu vom vedea neapărat un colaps , ci o lungă perioadă de creștere slabă, presiuni fiscale și o clasă de mijloc tot mai tensionată.
Concluzia e brutal de simplă: modelul vechi s-a terminat. România nu mai poate trăi din consum pe datorie și din banii diasporei. Avem nevoie de producție, de investiții inteligente, de curaj politic real. Fără asta, economia țării va fi doar supraviețuire.
Vreți să ajungem ca grecii in perioada 2013-2015 ? Nu realizați ce drame au fost acolo . Iar ei aveau în spate o industrie majoră navală ( 20 la sută din piața mondială a navelor comerciale de mare tonaj) și turismul care le p***a cam 30 de miliarde de dolari anual . Le-a luat 10 ani să își revină cât de cât …
Problema e următoarea . Pe cine vedeți capabil să creeze modelul nou ?
