05/01/2026
𝗗𝗲 𝗰𝗲 𝗰𝗿𝗲𝗱 𝗺𝗮𝗶 𝗺𝘂𝗹𝘁 𝗶𝗻 𝗮𝗰𝘁𝗶𝘂𝗻𝗲 𝘀𝗶 𝗮 𝘁𝗿𝗲𝗰𝗲 𝗱𝗶𝗿𝗲𝗰𝘁 𝗹𝗮 𝘁𝗿𝗲𝗮𝗯𝗮 𝗱𝗲𝗰𝗮𝘁 𝗶𝗻 𝗺𝗼𝘁𝗶𝘃𝗮𝘁𝗶𝗲?
Pentru că motivația este un „vibe” care vine și pleacă, asemeni unei emoții.
Despre disciplină, în schimb, discutăm abia după ce am trecut de ceva vreme la treabă și ea s-a format.
Ești disciplinat și respecți o rutină atunci când ai trecut demult de gândul: „trebuie să mă simt motivat, pregătit, să am condițiile perfecte ca să fac asta”.
Anul acesta îmi doresc să fac mai multe lucruri pentru mine, lucruri pe care mi le doream și în trecut, dar cărora nu le acordam timpul și atenția necesare pentru a le îndeplini.
Și asta nu doar din lipsă de timp, ci și pentru că pur și simplu nu eram în etapa potrivită.
Prioritățile au fost cu totul altele.
Unele m-au luat pe sus, altele au fost necesare (activitatea pe cont propriu și punerea ei pe picioare necesitand multă muncă, nu de rutina in mare, ci out of the box, si care consuma multa atenție, energie și resurse).
Așa că, revenind la ce îmi doresc anul acesta, am pus mingea de baschet în rucsac și m-am dus direct pe terenul de baschet din parcul de lângă casa mea.
Nu m-am lăsat întoarsă din drum nici măcar atunci când cea mică nu a mai vrut să vină cu mine, deși îmi doream să jucăm împreună.
Am făcut baschet pe toată durata școlii generale și am participat la multe concursuri. Mereu mi-am dorit să văd dacă mai știu, cm m-aș simți.
Ana Maria Padure, Iulia Dancescu, Gloria Ciolachi mi i-am amintit instant pe „doamna Adriana” și pe domnul Lăzărescu, de „bătălia” pe mingile de baschet „bune” :)) și de cât de bine miroseau… mai știți? :))
Revenind, pe scurt: nu am uitat nimic!
Am ratat coșul chiar și de lângă el, am simțit că ies complet din zona de confort, deși știam ce fac.
M-am bucurat de parcul complet gol și am văzut „viața” dintr-un alt unghi - complet singură în parc și înconjurată doar de copaci.
Apoi am început să îmi intru în ritm.
Chiar dacă mâinile îmi înghețaseră, am început să nimeresc coșul de fiecare dată.
M-am obișnuit… dar dacă nu puneam mingea aceea direct în rucsac și nu ieșeam pe ușă? :)
Cam așa este cu orice ne dorim.
Din acest motiv nu prea mai cred în motivație, deși ajuta pe alocuri: tone de materiale, zeci de cărți citite, materiale ascultate, cursuri făcute — toate sunt extraordinare, utile și ne ajută să creștem în multe feluri.
Dar dacă acțiunea lipsește cu desăvârșire atunci când ne dorim sa facem, intreprindem ceva sau măcar un prim pas, sau acea acțiune care uneori seamănă cu aruncarea direct într-o apă rece (atenție: nu adâncă, mai ales dacă nu știi să înoți :)).
As spune că motivația este un soi de efect secundar, uneori o consecință a ceea ce am făcut deja (chiar și un pas mic și vad un rezultat cat de mic) și nu o bază solidă, ceva pe care te poți baza...
Și dacă ai parcurs textul până aici, spune-ne:
𝐜𝐞 𝐭𝐢-𝐚𝐢 𝐩𝐫𝐨𝐩𝐮𝐬 𝐬𝐚 𝐟𝐚𝐜𝐢 𝐚𝐧𝐮𝐥 𝐚𝐜𝐞𝐬𝐭𝐚? 𝐂𝐞𝐯𝐚 𝐧𝐨𝐮, 𝐝𝐢𝐟𝐞𝐫𝐢𝐭, 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐭𝐢𝐧𝐞?
Este perfect în regulă și dacă nu îți dorești nimic.
Și asta presupune să vezi ce poți face sau cum, pentru a nu te mai încărca inutil.
Până și a face nimic uneori, sau tihna, presupun niște pași de urmat. 🙂
