Noise Poetry

Noise Poetry https://linktr.ee/noisepoetry

Diana Geacărpoem din volumul Frumusețea bărbatului căsătoritCasa de Pariuri Literarehttps://cdpl.ro/produs/frumusetea-ba...
06/01/2026

Diana Geacăr
poem din volumul Frumusețea bărbatului căsătorit
Casa de Pariuri Literare
https://cdpl.ro/produs/frumusetea-barbatului-casatorit-diana-geacar/

DIANA Geacăr (născută în 1984) este scriitoare și traducătoare. A debutat în 2005, la editura Vinea, cu volumul "bună, eu sunt diana și sunt colega ta de cameră" (carte care a câștigat Premiul Național Mihai Eminescu).

Petronela Rotarpoem din Efectul perversEditura TreiEfectul pervers este un volum de poezie care propune explorarea exist...
05/01/2026

Petronela Rotar

poem din Efectul pervers
Editura Trei

Efectul pervers este un volum de poezie care propune explorarea existenței și a izolării interioare prin ochii unui personaj feminin puternic, părinte și supraviețuitoare, formată într-un spațiu montan și modelată de numeroase încercări. Este o carte în care Petronela dovedește din nou capacitatea de a surprinde, de a construi și de a demola lumi afective.

Găsiți cartea în librăriil și online https://www.edituratrei.ro/carte/efectul-pervers/13887/

Ideea noastră era ca anul poetic, pe Noise Poetry, să înceapă pe 7 ianuarie, însă un eveniment ca cel de astăzi nu supor...
04/01/2026

Ideea noastră era ca anul poetic, pe Noise Poetry, să înceapă pe 7 ianuarie, însă un eveniment ca cel de astăzi nu suportă amânare. :)

Poeta Nora Iuga împlinește 95 de ani! Îi urăm din toată inima, din partea echipei Noise Poetry, La mulți ani!

Nora Iuga

se bate să scape și mușcă

ce ți-e și cu iubirea asta
o altă farsă a imprevizibilului vine
și pleacă atunci când becul mort se reaprinde
ne bucurăm de pâlpâire sau plecăm
înainte de ora stingerii spun rugăciuni
în vinerea mare tiberiu după un film cu Iisus
luptă din răsputeri să nu creadă momeala
e în cârlig cârligul în gura peștelui
se zbate să scape și mușcă
în același timp inima și creierul se învrăjbesc
nu se înțelege nimic la masa de scris
instrumentarul unei disecții secțiuni de creier
pe tăvița de-argint felii de franzelă unse
cu unt linge degetul ca un melc saliva
duce gustul în zonele erogene din jurul cuvintelor
ţi se face rușine
pata de grăsime pe care o lasă degetul

rămâne mereu o indecență ți se face rușine

de urma trupului tău în actele oficiale
strecurat abuziv pe ușa din dos
la fel cu pariul că ai să escaladezi everestul
ai să treci înot canalul mânecii ai să iei nobelul
și te lași păgubaș n-ai cm să explici
echilibrul instabil când celulele se ciocnesc
ca ouăle de paști ai grijă cm traversezi
la intersecție unii te lasă să treci alții nu
am uitat ce-am vrut să spun cu ouăle de paști

unii cu picioarele alţii cu capul

vizavi e maidanul un loc viran o întoarcere
când îngerul istoriei și-a schimbat brusc
poziția de ieșire din uter coboară cm bine știi
unii cu picioarele alții cu capul sub dud
un car cu coviltir își întinde osiile
în iarbă două pulpe brune subțiri tălpile
femeii goale lângă ceaun profilul zlătarului
urcă fumul țigării laolaltă cu mirosul
de pește prăjit un somn gras nici măcar vis nu e
setea de moarte culcată perfect pe setea de viață
să fie somnul ăsta un or**sm continuu

ne pregăteam de carnaval

în fața dispensarului de tuberculoși alerg
mă țin de nas să nu-mi intre bacilii și văd
carapacea de gips îl văd pe blecher călărit de infirmieră
pe hârtie fojgăie lumea nici un eveniment
nu trăiește nepovestit mi-a spus max frisch
ne trebuie timp de unde atâta timp cu storurile trase
din șapte-n șapte ani celulele parcă ieri
ne pregăteam de carnaval titus fiul arhimandritului
avea 14 ani călugărița 24 noaptea-n dumbravă
teza scrisă când s-a vărsat călimara
cerneala de-atunci a curs
în cerneala de-acum

Cronica dedicată volumului Arthur și Maya de Daniela Luca este ultima postare Noise Poetry până pe 7 ianuarie.Luăm o pau...
24/12/2025

Cronica dedicată volumului Arthur și Maya de Daniela Luca este ultima postare Noise Poetry până pe 7 ianuarie.
Luăm o pauză scurtă, cât să ne aerisim mințile, să mai citim pe sub pătură, să ne certăm cu timpul parcă din ce în ce tot mai puțin, și să revenim cu bateriile încărcate (și cu alte obsesii literare proaspete).
Ne revedem după 7 ianuarie. Cu texte noi, cronici, traduceri și aceeași pasiune față de poezie.
Sărbători liniștite, cu sens (și cu sublinieri pe marginea cărților). 🎄📖 📕📚

"Poeta Daniela Luca, cunoscută și ca psihanalistă și autoare de volume teoretice importante (Cuvinte în negativ, Estetica Inconștientului, Ruşinea, TATĂL), reușește în Arthur și Maya o sinteză rară între rigoarea conceptuală și forța vizionară. Poezia ei nu este confesivă, ci arhetipală; nu este decorativă, ci necesară. Este o poezie care își asumă frontal violența lumii și fragilitatea ființei, fără a căuta consolare facilă."

Puteți citi întreaga cronică a cărții accesând contul nostru de Substack:

https://open.substack.com/pub/noisepoetry777/p/nastere-trauma-disparitie-o-mitologie-d16?utm_source=share&utm_medium=android&r=1vdhzm

Cartea a apărut de puțin timp la Casa de Editură Max Blecher. O găsiți în librării și online https://www.maxblecher.ro/arthur_si_maya.php

Muncitori adormiți pe polistiren, iubiri care persistă ca mirosul pe piele, lăutari împinși la marginea istoriei. Hotel ...
23/12/2025

Muncitori adormiți pe polistiren, iubiri care persistă ca mirosul pe piele, lăutari împinși la marginea istoriei. Hotel Universal surprinde intimitatea ca formă de rezistență și precaritatea ca stare permanență, între dragoste, muncă, clasă și epuizarea resurselor.
Mihail Lucian Florescu scrie o poezie directă, senzorială, politică fără slogan, în care tandrețea se ciocnește de realitatea dură a exploatării, iar promisiunea unui „mâine mai bine” rămâne un cântec fragil, transmis din corp în corp. O carte despre ce rămâne atunci când nu mai putem visa împreună, dar încă ne mai agățăm strâns unii de alții.

Hotel Universal a apărut la Editura Dezarticulat. Găsiți cartea în librării și online
https://carturesti.ro/carte/hotel-universal-4818976664

Mihail Lucian Florescu s-a născut pe 1 februarie 1998 în București. Lucrează în poezie, fotografie și performance art. Face parte din Cenaclul Visceral. Locuiește în Paris.

Gheorghe Cîrstian (pseudonim G. Coltzi) s-a născut în localitatea Colți, județul Buzău. Locuiește în Suceava și este pr...
22/12/2025

Gheorghe Cîrstian (pseudonim G. Coltzi) s-a născut în localitatea Colți, județul Buzău. Locuiește în Suceava și este profesor de limba și literatura română la Colegiul Național „Petru Rareș”.
Este coordonator al Casei de Poezie Light of Ink, organizator al Serilor de Poezie L.ink și coordonator al Revistei de Poezie L.ink.

De curând, Gheorghe Cîrstian a debutat cu volumul de poezie Falsul pescar, la Editura Vinea. Din acest volum, echipa noastră a ales pentru publicare două poeme care conturează o poetică a dispariției lente, în care lumea exterioară și spațiul interior se golesc simultan de sens, afect și comunitate. Timpul, memoria, trupul și locuirea se erodează până la stadiul de reziduu, iar existența nu se încheie printr-un eveniment dramatic, ci prin acumularea tăcerii și a absenței.

Un poem de Gabriela Alexandru și Leonard Ancuțaarest cardiactu faci icoane pe femur cu privireafracturi pe memorie, ce s...
21/12/2025

Un poem de Gabriela Alexandru și Leonard Ancuța

arest cardiac

tu faci icoane pe femur cu privirea
fracturi pe memorie,
ce stă în tine nu se poate atîrna de cer
tocmai îmi fac piercing pe inima
am zis de dragoste cînd lumea e un elefant
care își știe drumul
îmi fuge realitatea din față ca skateboardul
de sub picioare

îți sună secsi decesul sau măcar alunecarea
ca frumusețea care rămîne stabilă într-o fotografie
sau o mască mortuară
ce stă în mine se poate atîrna de gâtul beznei
cel mai fragil globuleț agăța de holograma unui brad
amintirile oamenilor înecate în vinul cu mirodenii
moș crăciun, criminal în serie pentru fericirile copilăriei
și traumele următoare
fiecare bucata de turta dulce e stropită cu sânge

lăsați-vă memoria la intrare iar la ieșire nu uitați
cine sunteți

ce stă în mine se poate atîrna de gîtul beznei
dansez cu lumina stinsă
de parcă dansul a fost înaintea muzicii
înaintea mersului
înaintea rugii
și cu siguranță iubirea
a fost înaintea ritmurilor cardiace

haos în liniștea mea, tobe browniene, o prăjitură
cu toate aromele sîngelui
am gustat mersul unui bărbat cînd am spălat șosete
în toate vitrinele sunt eu și bărbații mă dezbracă
eu sunt restul lumii
eu și dumnezeu formăm majoritatea
cum îmi spunea un prieten decedat

stau în arest cardiac pînă umbra ta trece prin mine
și te pot vedea într-o vitrină, în brațele unui manechin
în bălțile de pe trotuar se îneacă rîsul tău
neonul unei reclame
o bătrănă dezbracă pensia cu o prăjitură pe victoriei
pe pielea ei se vede iubirea cusută
cu un furtun de pompieri

pe pielea mea se văd drumurile din pompeii
un strat gros de iubire s-a depus peste inimile carbonizate
ca atunci cînd a erupt vezuviul de ziua mea, pe 24 august
nu știu dacă a fost vis

desenezi icoane din partea ta întunecată
eu le pun mustăți de pisică și rîd, în tîrgurile de crăciun
se vinde vin fiert si în fiecare pahar
e chipul tău și oamenii pleacă fără amintiri acasă
la intrarea în piramidă nu scrie să vă lasati sufletul
la iesire nu spune să nu uitați să vi-l luați
cam așa ești tu

sunt o balerină care face piruete în întuneric
o lebădă neagră care rîde isteric
trecutul și-a făcut tatuaj cu viitorul meu
la fel și viitorul se întrece în desene suprarealiste
sunt o pîine de la cuptorul cu păine și circ
am sînii numai miez
sfîrcurile sunt din coajă arsă intrată în transă
uitată pe lume
vinul să curgă prin vene
transfuzia de sînge a fost efectuată cu succes
am gustul fructelor din altă lume
iubesc din mers fără vreun interes

am lăsat realitatea în scaunul ei cu rotile și am alergat beat
să-mi fac ochelari din urmele tălpilor tale, mereu mă gîndesc
că pielea ta e amestec de turtă dulce si piersică, nu știu
poate mi-au decedat degetele

dar trăiesc asemenea lui jean valjean
fac ocnă pe viață pentru un sîn ca o pîine
sunt un fluturre care iși abandonează zborul și viata pe un bec
în timp ce adevăratul valjean nu mai hraneste foamea
ci iubirea

din mizerabilitatea ta scriu, mă hrănesc
ai aripi pline de cărbune și cînd zbori se face noapte
ca într-un dans regesc
sunt morți care se dezgroapă singuri să îți spună noapte bună,
eu stau, fumez și suflu fumul înspre lună,
îmi văd în el scheletul meu de șarpe, om fără mîini, fără îmbrățișare,
ca un stop cardiac fără inimă

Daniela Vizireanunu va ajunge aici disparițiaCasa de Editură Max Blecherhttps://www.maxblecher.ro/nu_va_ajunge.phpDebut...
21/12/2025



Daniela Vizireanu
nu va ajunge aici dispariția
Casa de Editură Max Blecher
https://www.maxblecher.ro/nu_va_ajunge.php

Debutul excelent al Danielei Vizireanu nu e atât o carte-document despre copilărie, cât una despre mecanismele păstrării liniei de contact cu aceasta, adică despre (post)memorie. Nu asistăm doar la contemplarea nostalgică a unei lumi apuse, copilăria anilor 2000, într-un mediu rural, marcată de dispariția tatălui, ci la gestionarea acestei etape de viață și la supravegherea procesului de revivificare nu doar afectivă, ci și rațională. Privirea peste umăr nu e infantilizată, ci matură, subtilă, plasată „de cealaltă parte a lucidității”. Tensiunea dintre acum și atunci e principala sursă a poeziei. Conștientă că „amintirile se modifică tot timpul”, poeta își derulează și reconstruiește sistematic trecutul, într-un proces meticulos care păstrează esențialul și concentrează emoțiile în mici obiecte și întâmplări, montate într-un flux care nu mai e al experienței trăite, ci al celei creatoare. Doar așa, ce a fost încă este și va mai fi; doar așa, „nu va ajunge aici dispariția”. Adică uitarea. Intensitatea poeziei Danielei Vizireanu vine din lupta împotriva uitării, care e mai odioasă decât moartea.

Bogdan Crețu

Address

Buzau

Website

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Noise Poetry posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Contact The Business

Send a message to Noise Poetry:

Shortcuts

Share

Category