23/11/2025
105 ani de la nașterea lui Paul Celan!
Paul Celan (1920–1970) a fost unul dintre cei mai importanți poeți de limbă germană ai secolului XX, un autor a cărui scriitură a schimbat definitiv modul în care poezia poate vorbi despre traumă, istorie și existență. Născut la Cernăuți, într-o familie evreiască germanofonă, Celan a trăit direct ororile Holocaustului: părinții lui au murit în lagăre, iar el însuși a fost deportat într-un lagăr de muncă.
După război s-a stabilit la Paris, unde a scris cea mai mare parte a operei sale. Poemele lui, dense, tensionate și adesea criptice, explorează limitele limbajului—mai ales după experiențe care par să depășească orice cuvânt. „Todesfuge”, unul dintre cele mai cunoscute texte ale sale, este considerat un poem emblematic al literaturii despre Holocaust.
Celan a fost traducător, profesor și o prezență discretă, marcată de fragilitate și luciditate extremă. În 1970, copleșit de depresie, și-a încheiat viața. Astăzi este privit ca o voce esențială a poeziei moderne, un poet care a reinventat limbajul pentru a putea rosti ceea ce părea de nerostit.
CU TOATE GÎNDURILE
-am ieșit eu
în afara lumii: acolo erai tu,
tu tăcuta mea, tu deschisa mea, și –
ne-ntîmpinai.
Cine
spune că totul ne-a murit,
cînd ochiul ni s-a frînt?
Totul s-a trezit, totul s-a-nălțat.
Mare-a venit un soare înot, luminos
lui împotrivă suflet și suflet i-au stat, clar,
imperios, i-au trasat în tăcere
orbita.
Ușor
ți s-a deschis poala, liniștit
a urcat un suflu-n eter,
iar ce se înnorase n-a fost,
n-a fost formă și ivită din noi,
n-a fost
un nume cumva?
Psalm
Nimeni nu ne frămîntă din nou din pămînt și din lut,
nimeni nu ne ursește praful.
Nimeni.
Lăudat fii tu, Nimeni.
De dragul tău vrem
noi să-nflorim.
Ție
-mpotrivă.
Un nimic
eram noi, sîntem noi, vom
rămîne noi, înflorind:
a nimicului, a
Nimănui roză.
Cu
pistilul suflet-limpid,
stamina cer-pustiit,
coroana-nroșită
de cuvîntul de purpur pe care noi l-am cîntat
deasupra, o deasupra
de spin.
