08/10/2025
Cu doar câteva zile înainte de anunțarea Premiului Nobel pentru Literatură 2025, presa internațională abundă în speculații, liste scurte și portrete ale scriitorilor considerați favoriți. Anul acesta, critica literară pare mai divizată ca oricând: unii mizează pe continuitatea viziunii conservatoare a Academiei Suedeze, alții așteaptă un gest de deschidere către vocile marginalizate, non-occidentale sau către literatura marcată de criză, exil și memorie colectivă.
Citeam zilele acestea presa de pe net, iar The Guardian, Le Monde, El País și The New Yorker par să împartă lumea literară între nostalgici și revoluționari. Favoriții sunt cam aceiași din ultimii mulți ani:
Haruki Murakami (Japonia) – eternul aproape-câștigător. Autorul Kafka pe malul mării și Cronica păsării-arc continuă să hipnotizeze cititori din toată lumea, dar Academia Suedeză încă ezită: e prea popular? prea „curat”?
Can Xue (China) – voce radicală, visătoare și greu de încadrat. În Frontier și I Live in the Slums, realitatea se dizolvă într-un onirism abstract, straniu și magnetic.
László Krasznahorkai (Ungaria) – reprezentant al unui modernism târziu, labirintic și dens. Krasznahorkai este cunoscut pentru romanele sale hipnotice, precum Sátántangó și Melancolia rezistenței, adaptate de Béla Tarr în filme-cult. Presa europeană îl consideră „cel mai profund prozator est-european în viață”, dar stilul său arid și sumbru ar putea fi un obstacol pentru un premiu care caută „accesibilitate etică”. Scrisul lui e o spirală a apocalipsei lente. Trebuie să mărturisesc, fără reținere, că anul acesta este favoritul echipei Noise Poetry.
Margaret Atwood (Canada) – clasică, dar actuală. The Handmaid’s Tale rămâne una dintre cele mai influente distopii ale secolului XX.
Jamaica Kincaid (Antigua și Barbuda) – una dintre cele mai menționate scriitoare caraibiene, Kincaid a fost prezentă în majoritatea listelor publicate de presa americană. Autoarea volumelor Annie John și A Small Place scrie o proză feministă, dură, în care se amestecă colonialismul, maternitatea și furia reținută. Un eventual premiu pentru ea ar însemna o reafirmare a literaturii decoloniale și a vocii feminine globale.
Și totuși, dacă ar fi să urmăm direcția presei internaționale, un nume apare constant în prim-plan: Can Xue, pentru radicalitatea limbajului și coerența unei opere care nu caută confirmare, ci revelație. Într-un context literar dominat de criză, ambiguitate și de declinul certitudinilor narative, scrisul ei pare să răspundă perfect spiritului epocii. Totuși, Academia Suedeză ne-a obișnuit cu surprize, așa că nu ar fi exclus ca, în 2025, premiul să meargă spre un autor african sau arab, încă puțin tradus în Occident, dar de o forță vizionară.
Indiferent de rezultat, discuția din jurul Premiului Nobel pentru Literatură rămâne un barometru al modului în care lumea citește, iubește și se teme de literatură.
Haideți, totuși, să vedem ce va fi mâine și, de ce nu, să-i ținem pumnii lui Mircea Cărtărescu.
