Atlas Geografic

Atlas Geografic Curiozități din știință și istorie Fotografiile și clipurile video distribuite de această pagină aparțin autorilor.

Misiunea noastră este de a îmbogăți cultura generală a oamenilor și de a-i face să asimileze mai ușor cunosțințe și de a le deschide apetitul pentru știință și tot ceea ce ne înconjoară, pentru a face lumea în care trăim un pic mai bună și conștientă de rezultatele acțiunilor sale. Acestea sunt folosite de Atlas Geografic în scopuri de informare și promovare. Dacă vreun autor dorește retragerea materialelor de pe pagina, il rugăm sa ne contacteze.

În 1872, un grup de vânători a găsit în jungla Indiei un băiat care trăia alături de lupi. Ascuns într-o peșteră, copilu...
14/11/2025

În 1872, un grup de vânători a găsit în jungla Indiei un băiat care trăia alături de lupi. Ascuns într-o peșteră, copilul se deplasa în patru labe, cu o agilitate care imita perfect animalele din jur. Părea să aibă cel mult șase ani, era murdar, cu unghiile crescute ca niște gheare și cu o privire ascuțită, suspicioasă, ca și cm sălbăticia îi fusese singura casă.

Dus mai târziu la un orfelinat din Sikandra, lângă Agra, i s-a dat numele Dina Sanichar. Misionarii au încercat să-l readucă la viața umană: l-au învățat să meargă drept, să se îmbrace și să folosească obiecte simple. Dar vorbirea a rămas imposibilă pentru el. Refuza tacâmurile, prefera carnea crudă și se retrăgea departe de ceilalți, în tăcerea unui copil crescut fără oameni și fără cuvinte.

Dina a murit în 1895, bolnav de tuberculoză. Deși povestea sa a rămas abia menționată în documentele vremii, se crede că i-a inspirat lui Rudyard Kipling ideea personajului Mowgli din Cartea junglei. Realitatea, însă, a fost mult mai dură: nu a avut parte de aventuri fantastice, ci de singurătatea și zbuciumul unui copil al pădurii, care nu a reușit niciodată să se simtă acasă printre oameni.

În 1942, soldații polonezi au adoptat un urs, iar animalul i-a ajutat inclusiv în lupte. Povestea pare o legendă, dar es...
14/11/2025

În 1942, soldații polonezi au adoptat un urs, iar animalul i-a ajutat inclusiv în lupte. Povestea pare o legendă, dar este cât se poate de reală: ursul Wojtek a devenit una dintre cele mai neobișnuite figuri ale celui de-al Doilea Război Mondial.

Totul a început în Iran, când un grup de militari polonezi din exil, aflați în drumul lor spre frontul aliat, au întâlnit un băiat care deținea un pui de urs brun. Slăbit, încă orb și dependent de lapte, puiul a fost cumpărat, hrănit și îngrijit de soldați, care au improvizat chiar și un biberon dintr-o sticlă de vodcă.

Pe măsură ce creștea, Wojtek s-a integrat perfect în viața regimentului. Dormea în corturi, se juca cu soldații și îi imita în multe gesturi, devenind rapid mascota lor neoficială. Îi plăcea berea, accepta țigări — pe care uneori le mânca — și se purta cu o blândețe surprinzătoare față de oameni. Prezența lui ridica moralul trupelor, dar rolul său nu avea să rămână pur simbolic.

Momentul decisiv a venit în 1944, în timpul bătăliei de la Monte Cassino, una dintre cele mai grele ofensivi ale Aliaților în Italia. Conform relatărilor soldaților, Wojtek ajuta la transportul lăzilor cu proiectile de artilerie, ridicându-le cu labele din față și ducându-le până la tunuri. Deși nu există înregistrări video, mărturiile supraviețuitorilor au fost atât de numeroase, încât regimentul a adoptat ulterior ca siglă imaginea unui urs care poartă un obuz. Pentru a-l putea îmbarca oficial pe navele militare, Wojtek a fost chiar „înrolat” ca soldat, cu gradul de caporal.

După război, ursul a fost mutat în Scoția, la Grădina Zoologică din Edinburgh. A trăit acolo până în 1963, fiind vizitat în mod regulat de foștii săi camarazi, pe care îi recunoștea și îi saluta ridicându-se în două labe. Astăzi, Wojtek are statui dedicate în Polonia, Scoția și alte țări — un omagiu adus unui animal care a devenit, fără să știe, erou de război și simbol al prieteniei dintre oameni și natură.

Avea doar 17 ani când a fost răpită de agresorul ei, în baza unei legi care spunea că o tânără „dezonorată” este obligat...
14/11/2025

Avea doar 17 ani când a fost răpită de agresorul ei, în baza unei legi care spunea că o tânără „dezonorată” este obligată să se căsătorească cu cel care îi făcuse rău. Dar Franca Viola a refuzat să se supună și a devenit un simbol al schimbării în Italia.

Evenimentele au avut loc în 1965, în Sicilia, unde mentalitatea tradițională punea pe primul loc reputația familiei. Franca încheiase o relație cu Filippo Melodia, un bărbat cunoscut pentru comportamentul său agresiv. Refuzul ei a dus la o acțiune violentă: el și câțiva complici au intrat în casa familiei Viola și au luat-o cu forța.

Tânăra a fost ținută timp de câteva zile împotriva voinței sale și presată să accepte o căsătorie care, conform legii italiene de atunci, ar fi anulat oficial fapta comisă de agresor. Această regulă, numită „căsătorie reparatorie”, transforma responsabilitatea juridică într-un acord marital.

La întoarcerea acasă, Franca a făcut un lucru fără precedent: a refuzat propunerea de căsătorie și a mers în fața justiției, sprijinită de tatăl ei. Comunitatea a reacționat ostil, iar familia a fost izolată, însă decizia Francăi a rămas fermă.

Procesul a atras atenția întregii Italii. Pentru prima dată, opinia publică a fost obligată să privească critic o lege care proteja agresorii și reducea la tăcere victimele. În 1966, Melodia a fost condamnat pentru faptele comise.

Curajul Francăi Viola a devenit un moment de referință în istoria drepturilor femeilor din Italia. Cazul ei a contribuit, ani mai târziu, la schimbarea legislației: abia în 1981, căsătoria reparatorie a fost eliminată complet din Codul Penal.

Astăzi, Franca trăiește discret, alături de familie, și nu a căutat niciodată statutul de simbol. Totuși, decizia ei de a spune „nu” a schimbat percepții, a pus în mișcare reforme și a arătat că o singură alegere curajoasă poate influența o întreagă societate.

Masacrul de la Nanking a fost una dintre cele mai mari atrocități ale secolului XX. În decembrie 1937, după luni de conf...
14/11/2025

Masacrul de la Nanking a fost una dintre cele mai mari atrocități ale secolului XX. În decembrie 1937, după luni de confruntări violente între Japonia și China, armata japoneză a ocupat orașul Nanking, pe atunci capitala Republicii Chineze.

Ceea ce a urmat a fost un val de teroare care s-a întins pe parcursul a șase săptămâni și a marcat pentru totdeauna istoria regiunii.

Odată intrați în oraș, soldații japonezi au declanșat o campanie sistematică de exterminare și tortură asupra civililor și prizonierilor de război chinezi. Estimările istorice variază, dar se crede că între 200.000 și 300.000 de oameni au fost uciși, mulți executați în masă, decapitați sau străpunși cu baionetele.

Vulnera­bilitatea populației nu s-a manifestat doar prin numărul uriaș de victime. Zeci de mii de femei au fost violate, adesea în plină zi și în fața propriilor familii. Numeroase victime au fost ulterior torturate și ucise. Nici copiii, bătrânii sau membrii ordinelor religioase nu au fost cruțați. Locuințe au fost jefuite, spitale și temple incendiate, iar cartiere întregi au fost rase de pe fața pământului.

Timp de decenii, episodul a fost minimalizat sau contestat de o parte a autorităților japoneze, însă dovezile — fotografii, jurnale, mărturii directe și documente oficiale — au confirmat amploarea ororilor. Astăzi, Masacrul de la Nanking este recunoscut la nivel internațional drept una dintre cele mai grave încălcări ale drepturilor omului din epoca modernă.

Cicatricile acestui episod continuă să influențeze relațiile dintre China și Japonia, iar memoria victimelor rămâne un avertisment despre cât de departe poate ajunge violența atunci când umanitatea se prăbușește în fața barbariei.

Acum 4.000 de ani, acest măslin își făcea apariția pe pământul Greciei. În aceeași perioadă, în China se descoperea bron...
14/11/2025

Acum 4.000 de ani, acest măslin își făcea apariția pe pământul Greciei. În aceeași perioadă, în China se descoperea bronzul, mamuții încă mai existau, în Egipt se încheia a Șaptea Dinastie, iar în Creta, regele Minos ridica palatul legendar care avea să inspire mitul Minotaurului.

Tot atunci, oamenii descopereau cm să producă sticla — invenție care avea să transforme lumea pentru milenii.

De atunci și până în prezent, arborele a rămas un martor tăcut al istoriei. „A văzut” cm omenirea a trecut de la Epoca Bronzului la era atomică, cm imperii au înflorit și s-au prăbușit, iar civilizațiile s-au schimbat radical. A rezistat războaielor, expeditiilor și furtunilor, continuând să înverzească an după an. În tăcerea lui, măslinul poartă povestea unei lumi întregi.

În orașul Inuvik din Canada, iarna oferă un spectacol natural unic: în luna decembrie, ziua durează doar 91 de minute. A...
13/11/2025

În orașul Inuvik din Canada, iarna oferă un spectacol natural unic: în luna decembrie, ziua durează doar 91 de minute. Aflat dincolo de Cercul Polar, în nordul extrem al țării, Inuvik este cel mai mare oraș din Teritoriile de Nord-Vest și trăiește o alternanță spectaculoasă între lumină și întuneric.

În mijlocul iernii, soarele răsare abia în jurul orei 12:59 și apune la 14:30, lăsând loc unui peisaj arctic dominat de nuanțe pastelate și temperaturi ce pot coborî până la –34°C.

Un locuitor al orașului a surprins această zi rară prin imagini realizate cu drona, arătând cm soarele „alunecă” lent de-a lungul orizontului, fără a urca vreodată prea sus pe cer — o experiență vizuală fascinantă.

Deși întunericul domină lunile de iarnă, locuitorii din Inuvik și-au transformat condițiile extreme într-un motiv de bucurie. Orașul prinde viață prin festivaluri, lumini colorate și tradiții pline de căldură. Iar vara aduce reversul perfect: soarele nu mai apune deloc, iar Inuvik se scaldă timp de săptămâni întregi în lumina continuă a „soarelui de la miezul nopții”.

Actorul Ashton Kutcher și fratele său geamăn arată total diferit. Afectat de paralizie cerebrală, fratele mai mic cu cin...
13/11/2025

Actorul Ashton Kutcher și fratele său geamăn arată total diferit. Afectat de paralizie cerebrală, fratele mai mic cu cinci minute, Michael, a avut o copilărie marcată de boală și de numeroase provocări medicale. Născuți în 1978, cei doi au avut destine complet opuse, dar o legătură imposibil de rupt.

Ashton a fost mereu protectorul fratelui său. Când, la vârsta de 13 ani, Michael a avut nevoie urgentă de un transplant de inimă, actorul — pe atunci adolescent — ar fi vrut chiar să își sacrifice viața pentru a-l salva. Din fericire, un donator compatibil a fost găsit la timp, iar Michael a supraviețuit.

Motivat de boala fratelui, Ashton Kutcher a visat inițial să devină inginer biochimist, în speranța că va descoperi un tratament pentru afecțiunile cardiace. Soarta însă l-a condus spre actorie, unde a cunoscut faima la Hollywood. Mai târziu, a folosit succesul și averea pentru a crea organizația THORN, dedicată combaterii exploatării copiilor online.

De partea cealaltă, Michael Kutcher a devenit un apărător activ al drepturilor persoanelor cu paralizie cerebrală, susținând campanii de conștientizare și discursuri motivaționale.

Degradarea ficatului începe silențios prin acumularea de grăsime — un proces care poate deveni fatal dacă nu este tratat...
13/11/2025

Degradarea ficatului începe silențios prin acumularea de grăsime — un proces care poate deveni fatal dacă nu este tratat la timp. Ficatul nu se deteriorează brusc; este o afecțiune progresivă și tăcută, care adesea nu dă semne evidente până la apariția unor complicații grave.

Totul începe cu ficatul gras, când celulele hepatice acumulează exces de grăsime din cauza unei alimentații nesănătoase, a consumului de alcool sau a unor probleme metabolice precum obezitatea și diabetul.

Dacă aceste cauze persistă, ficatul se inflamează, iar țesutul sănătos începe să fie înlocuit treptat de țesut fibros – stadiul numit fibroză. În această etapă, funcționarea normală a ficatului este deja afectată.

Pe măsură ce procesul avansează, cicatrizarea se extinde, ducând la ciroză, o stare în care ficatul este grav deteriorat și nu mai poate îndeplini eficient rolurile sale vitale, cm ar fi detoxifierea organismului și producerea de substanțe esențiale.

Fără tratament, ciroza poate evolua spre insuficiență hepatică sau cancer hepatic, din cauza modificărilor celulare continue. Pentru că primele stadii nu prezintă simptome clare, prevenția printr-un stil de viață echilibrat, evitarea excesului de alcool și controale medicale regulate este esențială pentru a preveni afectarea ireversibilă a ficatului.

O cameră de supraveghere a surprins un lup protejând niște purcei mistreți de atacul unei pume. Totul s-a petrecut în Mo...
13/11/2025

O cameră de supraveghere a surprins un lup protejând niște purcei mistreți de atacul unei pume. Totul s-a petrecut în Montana, SUA, unde un fermier instalase o cameră pentru a monitoriza grupurile de porci mistreți care se apropiau prea des de gardul proprietății sale.

Într-o noapte, bărbatul a auzit țipete disperate și un urlet puternic venind dinspre pădure. Dimineața, când a mers să verifice zona, a găsit o pumă moartă lângă desiș, fără să înțeleagă ce s-ar fi putut întâmpla.

Singurele animale mari din regiune erau lupii — dar chiar și ei evită, de obicei, confruntările cu felinele de munte. Curios, fermierul a urmărit înregistrarea camerei. Imaginile l-au lăsat fără cuvinte: un lup se interpunea între trei purcei mistreți și puma care se apropia, apărându-i cu o agresivitate neașteptată până când prădătorul a fost ucis.

Specialiștii care au analizat filmarea au confirmat că este una dintre cele mai rare interacțiuni surprinse vreodată între specii. Un cercetător a comentat: „Lupii nu ar trebui să facă asta… dar poate că empatia nu urmează regulile naturii.”
Un moment unic, care amintește că instinctul de protecție nu aparține doar oamenilor.

În Noua Zeelandă, autoritățile au găsit o metodă simplă de a oferi fructe proaspete tuturor: plantează pomi fructiferi î...
13/11/2025

În Noua Zeelandă, autoritățile au găsit o metodă simplă de a oferi fructe proaspete tuturor: plantează pomi fructiferi în parcuri și de-a lungul trotuarelor, astfel încât oricine poate culege mere, pere sau prune — gratuit.

Inițiativa, născută din dorința de a promova alimentația sănătoasă, are efecte care depășesc cu mult simpla disponibilitate a fructelor. Oamenii se pot opri în timpul unei plimbări pentru o gustare naturală, fără să cheltuiască nimic, dar mai ales pentru a se bucura de un moment de comuniune cu natura.

Acești pomi nu aduc doar hrană, ci și apropiere între oameni. Spațiile verzi devin locuri de întâlnire unde vecinii, familiile și prietenii se adună, culeg fructe împreună și redescoperă bucuria gesturilor simple — aceea de a împărți ceva oferit de natură.

Proiectul are și o importantă valoare educativă: copiii învață de unde provine hrana lor și cât de prețios este fiecare fruct crescut din pământ.

Prin pomii plantați în locurile potrivite, Noua Zeelandă reușește să îmbine sănătatea, solidaritatea și respectul față de natură într-un exemplu de comunitate care înflorește, la propriu și la figurat.

Abraham de Moivre, un strălucit matematician francez din secolul al XVIII-lea, a trăit 87 de ani și a rămas în istorie p...
13/11/2025

Abraham de Moivre, un strălucit matematician francez din secolul al XVIII-lea, a trăit 87 de ani și a rămas în istorie pentru un fapt cu totul neobișnuit: și-a prezis cu exactitate ziua morții.

Renumit pentru mintea sa logică și pasiunea pentru cifre, el și-a folosit raționamentul matematic nu doar pentru știință, ci și pentru propriul destin. Într-o coincidență care a uluit contemporanii, moartea sa a survenit exact în ziua pe care o anticipase.

În ianuarie 1847, o tânără de 23 de ani zăcea singură pe patul de moarte, iar numele ei era Marie Duplessis. Considerată...
12/11/2025

În ianuarie 1847, o tânără de 23 de ani zăcea singură pe patul de moarte, iar numele ei era Marie Duplessis. Considerată cea mai fascinantă curtezană a epocii, ea cucerise saloanele pariziene, stârnind admirație, dorință și, adesea, scandal.

Dincolo de frumusețea delicată și manierele rafinate, viața ei ascundea suferință și sacrificii.

Născută ca Rose Alphonsine Plessis într-un sat din Normandia, copilăria îi fusese umbrită de sărăcie și violență. Tatăl alcoolic a vândut-o, iar la scurt timp ajungea la Paris, muncind într-o spălătorie, analfabetă și lipsită de speranță. Singura ei avere reală era frumusețea: piele de porțelan, păr negru și un farmec natural care atrăgea privirile tuturor.

Pas cu pas, Marie a intrat în lumea curtezanelor, inițial modest, apoi urcând treptele statutului privilegiat. Adolescența i-a fost marcată de numele deja cunoscut printre artiști, aristocrați și oameni influenți. Printre iubiții săi se numărau pianistul Franz Liszt, contele Edouard de Perregaux — cu care a avut o scurtă căsnicie — și scriitorul Alexandre Dumas fiul, care avea să o transforme în eroină literară în romanul Dama cu camelii, adaptat mai târziu în opera La Traviata de Giuseppe Verdi.

În ciuda eleganței sale, Marie Duplessis lupta cu o boală necruțătoare: tuberculoza. Generoasă cu cei săraci și bolnavi, părea să caute alinare și răscumpărare prin faptele sale. Tratamentul vremii nu i-a oferit nicio șansă. Pe 3 februarie 1847, a murit discret, înconjurată doar de câțiva apropiați.

La înmormântarea din Montmartre, mulțimea tăcută a însoțit-o pe ultimul drum. Moartea ei nu a însemnat doar sfârșitul unei tinere femei, ci al unei legende fragile și efemere.

Address

Chiajna

Website

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Atlas Geografic posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Contact The Business

Send a message to Atlas Geografic:

Shortcuts

Share

Category