11/05/2026
Jurământul în română – o perdea de fum elegantă peste problemele structurale ale minorităților din Ungaria.
Gestul deputatei Dr. Gurzó Mária (Tisza), care a depus jurământul în limba română în Parlamentul de la Budapesta, este, fără îndoială, un moment simbolic frumos și emoționant. Este un semn de respect față de identitatea unei minorități mici și integrate, iar presa din România l-a salutat pe bună dreptate ca pe o premieră rară. Totuși, exact în acest simbolism constă și pericolul: el riscă să devină o perdea de fum care ascunde adevăratele probleme sistemice ale drepturilor minorităților din Ungaria.
Un singur jurământ în română, oricât de mediatizat, nu schimbă realitatea dură pe care Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei a diagnosticat-o fără echivoc în Rezoluția 2617 (2025). Documentul cere o reformă completă a sistemului electoral după alegerile din 2026, tocmai pentru ca minoritățile naționale – inclusiv cea română – să beneficieze de o participare efectivă în Parlament, nu doar de una formală și decorativă. Rezoluția face trimitere explicită la hotărârea CEDO în cauza Bakirdzi și E.C. împotriva Ungariei, care a condamnat sistemul actual ca fiind discriminatoriu: prag imposibil de atins pentru comunitățile mici, alegere forțată între votul etnic și cel politic, compromiterea secretului votului.
La alegerile din aprilie 2026, realitatea a vorbit mai tare decât orice gest simbolic. Lista Uniunii Românilor din Ungaria a obținut doar câteva sute de voturi. Nici o minoritate nu a reușit să obțină un mandat deplin de deputat. Toate, inclusiv românii, au primit doar un „purtător de cuvânt național” fără drept de vot. Sistemul electoral nu cred că va fi modificat nici măcar după victoria zdrobitoare a lui Péter Magyar și a formațiunii Tisza. Polarizarea extremă și regulile care favorizează partidele mari au șters, practic, vocile minoritare din Parlament.
Gestul doamnei Gurzó Mária, deși binevenit, rămâne o excepție individuală într-un cadru legislativ neschimbat. Ea a intrat în Parlament pe listele Tisza, nu pe lista minoritară română. Este o dovadă de integrare personală, dar nu și o soluție structurală pentru zecile de mii de români din Ungaria care vor să își vadă identitatea reprezentată real, nu doar ceremonial.
Până când Budapesta nu va reforma pragul electoral, mecanismele de reprezentare și consultările cu minoritățile – așa cm cere de ani buni Consiliul Europei –, orice jurământ în română, oricât de emoționant, va servi mai mult ca imagine publică pentru noul guvern Tisza decât ca reformă autentică. Democrația nu se măsoară în gesturi frumoase la inaugurare, ci în puterea reală acordată cetățenilor aparținând minorităților de a influența legile care îi privesc.
România are tot dreptul să salute simbolul, dar trebuie să rămână vigilentă și să ceară fapte concrete. Altfel, riscul este ca această perdea de fum să ascundă prea bine că, pentru minoritățile naționale din Ungaria, „schimbarea de regim” din 2026 a însemnat, deocamdată, doar o schimbare de uniformă – nu și de sistem.
