Fancsali Ernő

07/01/2026

🇷🇴 Siculicidiul a avut loc la 7 ianuarie 1764, la Madéfalva, și reprezintă una dintre cele mai grave tragedii din istoria secuilor. Termenul Siculicidium înseamnă literal „uciderea secuilor”. În contextul organizării zonei de graniță, Imperiul Habsburgic a urmărit înființarea a trei regimente de grăniceri secuiești și a două regimente românești. În acest scop, a fost inițiată recrutarea forțată a secuilor în serviciul militar de graniță, măsură care a încălcat vechile lor privilegii și libertăți.

Secuii s-au opus acestor măsuri coercitive, adunându-se la Madéfalva pentru a delibera și a-și exprima protestul. Această rezistență a determinat însă o reacție armată din partea conducerii militare habsburgice. Sub comanda locotenent-colonelului Caratto, trupele austriece au atacat în cursul nopții populația neînarmată din Madéfalva, masacrând câteva sute de persoane, inclusiv femei și copii. Ca urmare a masacrului, numeroși secui s-au refugiat în Moldova, iar ulterior din rândul acestora s-a format comunitatea secuilor bucovineni.

Siculicidiul a devenit simbolul opresiunii habsburgice și al pierderii drepturilor și libertăților tradiționale ale secuilor. Amintirea acestui eveniment tragic este păstrată până astăzi, la Madéfalva fiind ridicat un monument în memoria victimelor.

🇭🇺A Siculicidium 1764. január 7-én történt Madéfalván, és a székely történelem egyik legsúlyosabb tragédiája. Siculicidium szó szerint székelyölést jelent. A Habsburg Birodalom a határőrvidék szervezése idején megpróbálta három székely és két román határőrezredet felállítani. Elkezdék a székelyeket a kötelező katonai határőrségbe sorozni, ami sért***e ősi kiváltságaikat és szabadságjogaikat. A székelyek ellenálltak a kényszerintézkedéseknek, Madéfalván gyülekeztek, tanácskoztak.

A tiltakozás azonban fegyveres megtorlást váltott ki a Habsburg katonai vezetés részéről.
Caratto alezredes vezetésével az osztrák csapatok éjszaka rátámadtak a fegyvertelen madéfalvi lakosságra, és több száz embert – köztük nőket és gyermekeket – lemészároltak. A vérengzés hatására sok székely Moldvába menekült, később közülük alakult ki a bukovinai székely közösség.

A Siculicidium a Habsburg elnyomás, valamint a székely szabadságjogok elvesztésének jelképe lett. Az esemény emléke ma is él, Madéfalván emlékmű őrzi az áldozatok emlékét.

06/01/2026

🇷🇴La 6 ianuarie 1978, Sfânta Coroană a Ungariei s-a întors în țară din Statele Unite ale Americii, unde fusese dusă după cel de-al Doilea Război Mondial. La ceremonia de predare nu a fost prezent János Kádár, deoarece partea americană a dorit, în mod simbolic, să restituie însemnele încoronării nu unui regim politic, ci poporului maghiar.

Sfânta Coroană este cel mai important simbol al statalității și al unității națiunii maghiare. În tradiția juridico-politică medievală, ea este considerată persoană juridică, întruchipând statul însuși: regatul aparținea Coroanei, iar toți locuitorii săi erau membri ai acesteia. Din acest motiv, posesia Coroanei a avut întotdeauna un rol esențial în exercitarea puterii.

De-a lungul istoriei sale zbuciumate, Sfânta Coroană a călătorit de mai multe ori în Bazinul Carpatic și a ajuns în repetate rânduri și în Transilvania. În perioada de interregnum a fost confiscată de oligarhul transilvănean Kán László, apoi a fost luată de regina Isabella. În anul 1849, pentru a o feri de autoritățile austriece, a fost ascunsă de mai multe ori în zona Oradea–Arad, iar în cele din urmă prim-ministrul Szemere Bertalan a îngropat-o la Orșova. Abia patru ani mai târziu a fost descoperită de poliția secretă austriacă.

La sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, Coroana a fost transportată în Austria, de unde a ajuns în custodia armatei americane. În urma unor negocieri îndelungate și în pofida opoziției unei părți a diasporei maghiare, aceasta a fost restituită Ungariei socialiste. Astăzi, Sfânta Coroană este expusă în clădirea Parlamentului de la Budapesta și este menționată explicit în Legea Fundamentală ca simbol al statalității constituționale și al continuității statului maghiar.

🇭🇺 1978. január 6-án tért vissza a Szent Korona Magyarországra az Amerikai Egyesült Államokból, ahová a második világháború után vitték. Az átadásnál nem lehetett jelen Kádár János, hiszen az amerikaik szimbolikusan a magyar népnek akarták visszajuttatni a koronázási ékszereket.

A Szent Korona az államiság és a nemzet egységének legfőbb szimbóluma. A Szent Korona jogi személy, megtestesíti az államot, a magyar királyság a korona tulajdona. A királyság minden polgára a korona tagja. Éppen ezért korona birtoklása mindig kulcsszerepet játszott a hatalom gyakorlásában. Viszontagságos története alatt többször utazott a Kárpát-medencében, többször járt Erdélyben is. Az interregnum idején Kán László erdélyi oligarcha ragadta magához, majd Izabella királyné hozta magával, 1849-ben az orsztrákok elől rejtették el több ízben Várad és Arad környékén végül Orsovánál ásta el Szemere Bertalan miniszterelnök, csak négy év múlva találja meg az osztrák titkos rendőrség. A második világháború végén Ausztriába menekítik, ahonnan végül az amerikai hadsereg kezébe kerül. Hosszú tárgyalások eredményeként és részben a magyar diaszpóra ellenállása mellett kerül viszza a szocialista Magyarországra. Ma az Országházban van kiállítva, az Alaptörvényben hangsúlyosan van megemlítve, mint az alkotmányos államiság és folytonosság szimbóluma.

05/01/2026

🇭🇺Nagyszebenben az első szalámigyárat Michael Fonn nyitotta meg 1845-ben. A 19. század utolsó negyedében Nagyszebenben összesen 16 szalámigyártó működött. A legjelentősebbek időrendi sorrendben a következők voltak: Johann Kessler 1850-től; a Josef Unterer-féle szalámigyár, amelyet 1860-ban alapítottak a Nussbacher utcában; a Franz Lukardi-féle szalámigyár, szintén 1860-ban a Malom utcában , amelyet Anna Lukardi (Johann Lukardi) vezetett tovább a 19. század utolsó évtizedéig; az Anton Markoczi-féle szalámigyár, 1862-ben. ; az A. Wilh. Hartmann-féle szalámigyárat, 1864-ben a Fürdő utcában ( amely Erdély első gőzgépekkel működő szalámigyára volt; a Samuel Hantschel-féle szalámigyár, 1869-től a Hammersdorf úton; valamint Leopold Weiss, aki a 20. század első évtizedében két másik gyártóval egyesülve a „Weiss, Pollak & Schlesinger” név alatt működött tovább.

A 20. század első évtizedében Nagyszeben legfontosabb szalámigyártója Gustav Nussbächer (1858–1925) volt, aki a városnak Schiller mellszobrát is adományozta. Nagyszebenben a 19. század utolsó negyedében kezdték gyártani az úgynevezett „téli szalámit”, egy szárított szalámifajtát, amely hamar nagy elismerésnek örvendett, és egész Erdélyben keresetté vált.

A „szebeni szalámi” hirdetése már 1863-ban megjelent a romániai Românul című újságban, mint népszerű importtermék.

A 20. század elején a receptet más vidékek gyártói is átvették, akik nem mulasztották el hangsúlyozni a vásárlóknak, hogy „a szalámi a szebeni recept szerint készült”. E gyártók egyike Josef Theil (1875–1932) volt, akinek már 1895-ben szalámigyára működött Medgyesen. 1922-ben gyárát Nagyszebenbe, a Malom utcába költözt***e, „Theil & Co. A.G. Salami und Selchwarenfabrik” néven. Ügyességének és szigorának köszönhetően Theil rövid idő alatt elismertséget szerzett, vállalata hamar ismert és megbecsült névvé vált. A kor számára modern technológiák, a kiváló minőségű termékek és a folyamatosan bővülő piacokon való sikeres értékesítés alapozták meg hírnevét.

A gyár rövid időn belül Erdély legjelentősebb szalámigyártójává vált, termékeit „az igazi szebeni szalámi” márkanév alatt forgalmazták. A Theil-gyár szinte évente részt vett rangos kiállításokon és szakmai eseményeken, és az ország minden nagyobb városában rendelkezett bemutatóüzlettel. A gyár kapacitása az 1930-as évekre évi 20 vasúti vagon szalámira nőtt, emellett számos más terméket is gyártott: különlegességeket és húskonzerveket (sonka, májas, májpástétom, gulyás, konzerv kolbászok). A nagyszebeni saját üzlet az Ocnei utcában működött, majd 1934 decemberében a Theil-gyár egy modern bemutatóüzletet nyitott a Nagypiacon, a 7. szám alatt.

1940-ben a Theil-gyár bezárt, épületeit pedig a németországi Robert Berghaus vásárolta meg, aki felújította és korszerű gépekkel látta el azokat, majd 1941-ben „Scandia Română S.A.R.” néven újraindította a termelést. 1943-ig itt állították elő a keleti fronton harcoló német hadsereg számára szükséges összes konzervárut. A Scandiát 1948-ban államosították, de a gyár neve megmaradt. 1963-ban a Scandia bejegyezt***e a „Sibiu” márkanevet, így egyedüliként használhatta ezt a megjelölést húsipari termékek esetében. Sajnos az 1970-es években feltárt súlyos termelési hiányosságok miatt ez a jog elveszett, és a szebeni szalámit más helyeken is elkezdték gyártani.

🇷🇴 Prima fabrică de salam din Sibiu a fost deschisă de Michael Fonn în anul 1845. În ultimul sfert al sec. XIX, la Sibiu îşi desfăşurau activitatea 16 producători de salam. Cei mai importanţi, în ordine cronologică, au fost: Johann Kessler, din 1850, Fabrica de salam Josef Unterer înfiinţată in 1860 pe str. Nussbacher , Fabrica de salam Franz Lukardi,înfiinţată in 1860 pe strada Morilor, continuata de Anna Lukardi (Johann Lukardi) pana in ultimul deceniu al sec. XIX, Fabrica de salam Anton Markoczi, înfiinţată in 1862 pe Bd. Victoriei, Fabrica de salam A. Wilh. Hartmann, înfiinţată in 1864 pe str. Băii, prima fabrică de salam pe maşini cu abur din Transilvania, Fabrica de salam Samuel Hantschel, înfiinţată in 1869 pe Calea Hammersdorf şi Leopold Weiss care în primul deceniu al sec. XX se va uni cu alţi doi producători sub firma "Weiss, Pollak & Schlesinger". În primul deceniu al sec. XX, cel mai important producător de salam din Sibiu a fost Gustav Nussbächer (1858-1925), cel care va dona oraşului bustul lui Schiller. La Sibiu a început să se producă în ultimul sfert al sec. XIX un salam uscat numit “salam de iarnă”. Acesta se va bucura rapid de înalte aprecieri şi va fi căutat în toată Transilvania.

Anuntul cu salamul de Sibiu apare in Ziarul Romanulu din Romania inca din anul 1863, fiind u produs popular de import.

La începutul sec. XX reţeta va fi preluată şi de alţi producători din alte zone care nu uitau să menţioneze clienţilor ca “salamul este făcut după reţeta din Sibiu”. Unul din aceşti fabricanţi era Josef Theil (1875-1932) care avea încă 1895 o fabrică de salam la Mediaş. În 1922 îşi mută fabrica la Sibiu pe strada Morilor, sub firma "Theil & Co. A.G. Salami und Selchwarenfabrik". Cu multă îndemânare şi rigurozitate, Theil reuşeşte să îşi câştige recunoaşterea în domeniu, intreprinderea sa devenind în scurt timp un nume cunoscut şi apreciat. Tehnologiile moderne pentru acea vreme, obţinerea unor produse de cea mai bună calitate şi o bună desfacere a produselor pe o piaţă din ce în ce mai largă, sunt aspectele care au determinat afirmarea renumelui său. Fabrica devine în scurt timp cel mai important producător de salam din Ardeal, salam distribuit sub marca “veritabilul salam de Sibiu”. Fabrica Theil participă aproape anual la manifestări de prestigiu care îi pun în evidenţă acest renume. Avea magazin de prezentare în fiecare mare oraş al ţării. Capacitatea fabricii ajunge în anii ’30 la 20 vagoane de salam pe an, la care se mai adaugă o serie de alte produse: specialităţi, conserve de carne (şuncă, leber, pate de ficat, gulaş, cârnăciori în conservă). Magazinul propriu de desfacere în oraşul Sibiu se afla amplasat în str Ocnei, iar în decembrie 1934 fabrica Theil deschide un modern magazin de prezentare în Piaţa Mare nr. 7.

În 1940 fabrica Theil se închide iar clădirile fabricii sunt cumpărate de Robert Berghaus din Germania care le renovează şi le dotează cu utilaje moderne şi redeschide fabrica în 1941 sub numele de Scandia Română S.A.R. Până în 1943 aici se va produce toată cantitatea de conserve necesară armatei germane de pe frontul de răsărit. Scandia se va naţionaliza în 1948 dar denumirea fabricii este păstrată. În 1963 Scandia înregistrează marca “Sibiu”, fiind astfel singura care putea să folosească denumirea, în cazul produselor din carne. Din păcate deficienţele grave găsite în procesul de producţie au dus la pierderea acestui drept în anii ‘70, iar salamul de Sibiu a început să fie fabricat în alte părţi.

05/01/2026

Călin Georgescu: “Azi în Venezuela, mâine în Europa de Vest, poate în Europa de Est, înainte ca soarele să răsară” 😂

05/01/2026

De mult timp văd acest document în comentarii, postări. Poate cineva să dea sursa exactă? Mulțumesc
Régóta látom ezt a dokumentumot kommentekben, bejegyzésekben. Valaki tud pontos forrást adni hozzá? Köszönöm

A képen látható dokumentum fordítása:

Jegyzet

a marosvásárhelyi lakosság nemzetiségi szerkezetéről
Az 1977-es népszámláláskor Marosvásárhely lakossága 130 051 fő volt, ebből 46 558 román (35,8%), 81 151 magyar (62,4%) és 2 342 egyéb nemzetiségű (1,8%).

1985. január 1-jén Marosvásárhely lakossága 154 904 fő volt, ebből 66 420 román (42,9%), 86 176 magyar (55,9%) és 2 308 egyéb nemzetiségű (1,2%).
Annak érdekében, hogy a románok száma Marosvásárhelyen a következő két évben elérje vagy meghaladja a teljes lakosság 50%-át, szükséges, hogy ebben az időszakban kb. 7600 román nemzetiségű személyt helyezzenek el a város szocialista egységeiben, átlagosan családonként 3 fővel számolva, azaz 22 800 főt, azzal a céllal, hogy a következő ötéves terv végére a román nemzetiségű lakosság aránya a városban kb. 58-60% legyen a teljes lakossághoz képest.
Marosvásárhely, 1985. november 1.
Kommentár nélkül

04/01/2026

04/01/2026

🇷🇴Apáthy István (4 ianuarie 1863, Pest – 27 septembrie 1922, Szeged) a fost un zoolog maghiar și om implicat în viața publică, unul dintre oamenii de știință importanți de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea. Și-a urmat studiile de medicină la Budapesta, a obținut doctoratul în 1885, iar între 1886 și 1889 a lucrat ca cercetător la Stazione Zoologica din Napoli, sub îndrumarea lui Anton Dohrn.

Între 1890 și 1918 a fost profesor de zoologie și histologie la Universitatea Regală Maghiară Franz Joseph din Cluj, unde a creat un institut biologic de nivel european. Activitatea sa științifică s-a concentrat în principal asupra histologiei microscopice și a cercetării structurii fine a sistemului nervos. Ca cercetător recunoscut pe plan internațional, a devenit membru titular al Academiei Maghiare de Științe.

Apáthy István a avut, totodată, un rol activ politic și civic în Transilvania. În timpul Primului Război Mondial a fost comisar guvernamental pentru Transilvania. După 1918 a susținut deschis apartenența Transilvaniei la Ungaria și a participat la organizarea politică a intelectualității maghiare din regiune. În perioada schimbării de suveranitate, a avut un rol important în organizarea transferului Universității din Cluj la Szeged. Din cauza activității sale politice, a fost internat de autoritățile române, iar după eliberare s-a stabilit în Ungaria.

Ultimii ani ai vieții i-a petrecut la Szeged, unde a continuat să se implice în reorganizarea învățământului superior și a vieții științifice maghiare. În istoria științei maghiare, Apáthy István a rămas cunoscut ca unul dintre pionierii timpurii ai neuroștiinței moderne și ca un apărător consecvent al științei și învățământului superior maghiar din Transilvania.

🇭🇺 Apáthy István (1863. január 4., Pest – 1922. szeptember 27., Szeged) magyar zoológus és közéleti szereplő volt, a 19–20. század fordulójának egyik jelentős tudósa.
Orvosi tanulmányait Budapesten végezte, 1885-ben doktorált, majd 1886 és 1889 között a nápolyi Stazione Zoologica kutatójaként dolgozott Anton Dohrn irányítása alatt.
1890-től 1918-ig a kolozsvári Ferenc József Tudományegyetem zoológia és szövettan professzora volt, ahol európai színvonalú biológiai intézetet hozott létre. Tudományos munkássága elsősorban a mikroszkópos szövettan és az idegrendszer finomszerkezetének kutatására irányult.
Nemzetközileg is elismert kutatóként a Magyar Tudományos Akadémia rendes tagja lett.

Apáthy István ugyanakkor Erdélyben politikailag és közéletileg is aktív szerepet vállalt. Az első világháború idején Erdély kormánybiztosa. 1918 után nyíltan kiállt Erdély Magyarországhoz tartozása mellett, és részt vett az erdélyi magyar értelmiség politikai szervezkedésében. Az impériumváltás idején fontos szerepe volt a kolozsvári egyetem Szegedre történő áttelepítésének megszervezésében. Politikai tevékenysége miatt a román hatóságok internálták, majd szabadon bocsátását követően Magyarországra távozott. Élete utolsó éveit Szegeden töltötte, ahol továbbra is részt vett a magyar felsőoktatás és tudományos élet újjászervezésében.

Apáthy István a magyar tudománytörténetben a modern idegtudomány egyik korai alakjaként, az erdélyi magyar tudományosság és felsőoktatás következetes védelmezőjeként maradt meg az emlékezetben.

03/01/2026

Újabb 1900 körüli kép Farkaslakáról, Nagy és Jakab család.

A kép eredetije kommentben. A képet Fodor Márta küldte.

03/01/2026

Populism sau nu, 70.000 de oameni au fost de acord cu el.
Populizmus ide vagy oda 70000 ember egyet ért vele.

02/01/2026

🇷🇴Între cele două sărbători m-am ocupat de alcătuirea arborelui genealogic. Nu împărtășesc toate informațiile, pentru că și așa sunt multe :) să mai muncească și rudele pentru ele :) Comentatorii dacopați pot comenta de acum înainte doar după ce își fac și ei arborele genealogic. Este suficient până în anul 1900 :)).

🇭🇺Két ünnep között a családfát rakosgattam össze, nem osztok meg minden infót, mert még így is sok :) dolgozzanak meg érte a rokonok is :) A dákó-román kommentelők csak azután kommentelhetnek ezután, ha ők is elkészítik a családfájukat. Elég 1900-ig :)).

01/01/2026

🇷🇴Illy Ferenc (în italiană Francesco Illy, 1892–1956) a fost un inventator și antreprenor de origine maghiară, fondatorul renumitei cafele Illy. S-a născut la Timișoara, iar după Primul Război Mondial s-a stabilit în Italia.
În anul 1933 a fondat la Trieste compania Illycaffè. Numele său este legat de dezvoltarea unui sistem revoluționar de conservare și ambalare a cafelei espresso, bazat pe presurizare, care permite păstrarea prospețimii și a aromelor pentru o perioadă îndelungată.
Cafeaua Illy este realizată și astăzi dintr-un amestec 100% Arabica și este recunoscută la nivel mondial pentru calitatea constantă și eleganța sa. Moștenirea lui Illy Ferenc reprezintă nu doar un brand de succes, ci și una dintre pietrele de temelie ale culturii moderne a cafelei.

,🇭🇺Illy Ferenc (olaszul Francesco Illy, 1892–1956) magyar származású feltaláló és vállalkozó, a világhírű Illy kávé megteremtője. Temesváron született, majd az első világháború után Olaszországban telepedett le.
1933-ban Triesztben alapította meg az Illycaffè vállalatot. Nevéhez fűződik az eszpresszókávé forradalmi tartósítási és csomagolási módszere: a nyomás alatti rendszer lehetővé t***e, hogy a kávé hosszú ideig megőrizze frissességét és aromáját.
Az Illy kávé máig 100% arabica keverékből készül, állandó minőségével és letisztult megjelenésével a prémium eszpresszó egyik világszerte elismert etalonja. Illy Ferenc öröksége nemcsak egy sikeres márka, hanem a modern kávékultúra egyik alapköve.

01/01/2026

🇷🇴Rejtő Jenő (1905- 1 ianuarie1943), născut Reich Jenő, cunoscut sub pseudonimul literar P. Howard, a fost una dintre cele mai neobișnuite și mai populare figuri ale literaturii de consum maghiare. A dus o viață boemă, plină de istorii devenite legendă: în cafenele și localuri obișnuia adesea să-și plătească cafeaua cu foi de manuscris, știind că scrierile sale vor valora bani în scurt timp. Romanele le scria frecvent aproape pe bandă rulantă, dictându-le, și totuși acestea sunt și astăzi citate pentru dialogurile lor geniale și umorul absurd.
Numele său este legat de clasice precum Mașina de paisprezece carate sau Căpitanul Piszkos Fred. În ciuda succesului, destinul său a luat o turnură tragică: din cauza originii sale evreiești a fost trimis la muncă forțată și a murit în 1943, pe frontul de est, în condiții inumane. Cred că nu există maghiar care să nu poată cita măcar un rând de-al său, iar moștenirea lui a supraviețuit călăilor săi.

🇭🇺Rejtő Jenő (1905 -1943 január 1.), született Reich Jenő, írói álnevén P. Howard, a magyar ponyvairodalom egyik legkülönösebb és legnépszerűbb alakja volt. Bohém életet élt, tele legendás történetekkel: kávéházakban, presszókban gyakran kéziratlapokkal fizetett a kávéért, mert tudta, hogy az írásai hamarosan pénzt érnek. Regényeit sokszor szinte futószalagon, diktálva írta, mégis máig idézett, zseniális párbeszédekkel és abszurd humorral.
Nevéhez olyan klasszikusok fűződnek, mint A tizennégy karátos autó vagy Piszkos Fred, a kapitány. Sikere ellenére sorsa tragikus fordulatot vett: zsidó származása miatt munkaszolgálatra hurcolták, és 1943-ban, a keleti fronton, embertelen körülmények között halt meg. Szerintem nincs olyan magyar, aki ne tudna tőle valamit idézni, így öröksége túlélte hóhérait...