19/06/2026
Vineri vă bag câte o filosofie, așa.
Azi, vă bag o melancolie.
O știți pe aia cu "Se încheie un capitol"?
Azi a fost ultima zi de grădiniță a Emmei și cu toate festivitățile și pregătirile și ieșirile și anticipările pe care le-am avut de 10 zile încoace, ei bine, doar azi am resimțit ultima zi de grădiniță în toată deplinătatea ei.
Amândouă.
De cm s-a trezit, Emma a fost și tristă și țâfnoasă, în același timp. Ca o scorpioancă, cm ar veni.
Eu?
Eu am fost hot mess express.
Am fost spaima rimelului care nu e rezistent la apă.
Toți șoriceii din raza mea de acțiune au fost hidratați corespunzător. Unii dintre ei au învățat chiar și să înoate.
Fascinant fenomen.
Să mă bucur și să fiu tristă totodată. Și astea în timp ce pierd din vizor miezul.
Mă bucur că am ajuns aici. Acum 5 ani nici nu îndrăzneam eu să visez că ajungem aici. (Asta este o poveste pentru altă dată).
Și iată-ne aici.
Simt tristețe pentru faptul că nu ne vom mai întâlni cu perioada asta.
De parcă nu ar fi așa cu toate perioadele....?!
Miezul pe care mai-mai să-l scap din vizor e că scopul perioadelor nu este să dureze.
Este să ne schimbe. Să ne formeze.
Amândouă, cot la cot, am învățat multe în anii aceștia.
Pentru asta, sunt recunoscătoare.
Pentru că tot ce am învățat, vom putea lua cu noi. Mereu.
