03/11/2025
Tardigradele supraviețuiesc spațiului, radiațiilor și temperaturilor extreme - revenind la viață din vid.
-------------
Microscopice și aparent fragile, tardigradele (cunoscute și drept „ursuleți de apă” sau „porcușori de mușchi”) sunt totuși dintre cele mai robuste creaturi cunoscute. Studiile în astrobiologie le-au pus în fața unora dintre cele mai ostile condiții: vidul cosmic, radiațiile ultraviolete, temperaturi extreme, uscăciune severă. Iar ele au răspuns prin supraviețuire și revenire la viață - un fenomen care continuă să uimească comunitatea științifică.
Ce sunt tardigradele?
Tardigradele fac parte dintr-un phylum microscopic care trăiește în medii umede precum mușchi, lichen, film de apă pe suprafețe, sol sau sedimente. Denumirea „Tardigrada” înseamnă „mers încet”, iar textura lor și forma le-au adus porecle ca „ursuleți de apă”.
Ele au proprietăți de tip extremofile (sau mai precis caractere adaptative care le permit toleranță extremă), deși nu trăiesc în mod curent în condiții extreme.
Strategie de supraviețuire: criptobioza
Cea mai importantă adaptare este capacitatea de a intra într-o stare de criptobioză (cunoscută și ca „tun”). În această stare, metabolismul aproape se oprește, apa este eliminată din celule, activitatea biologică scade dramatic. În acest fel, tardigradele pot supraviețui perioade îndelungate fără apă, sub temperaturi extreme sau radiații.
Experimente spațiale
Unul dintre cele mai celebre experimente a avut loc în 2007, în cadrul misiunii FOTON-M3. S-a transportat în spațiu ~3.000 de tardigrade (unele uscate, altele hidratate) și au fost expuse vidului cosmic și radiațiilor. Peste 68 % dintre indivizii protejați de radiația ultravioletă au fost reanimați la rehidratare, iar unii au produs urmași.
Totodată, experimente pe Stația Spațială Internațională au arătat că microgravitația și radiația cosmică nu afectează dramatic supraviețuirea lor.
Cum reușesc?
O proteină numită Dsup (Damage suppressor) contribuie la protejarea ADN-ului împotriva radiațiilor.
Alte mecanisme includ produsele antioxidante care neutralizează radicalii liberi, strategii de reparare a ADN-ului și protecții structurale celulare.
Un studiu recent arată că reziliența tardigradelor ar putea fi analogă cu ceea ce ar putea tolera organisme viabile pe alte lumi (ex: Marte, Europa) în condiții extreme.
Studierea tardigradelor are implicații majore:
* Îmbunătățirea protecției pentru astronauți în misiuni lungi, prin idei preluate din mecanismele lor naturale.
* Posibilitatea dezvoltării unor terapii care să protejeze celulele umane de radiații (util în radioterapie, explorare spațială).
* Impuls pentru teorii legate de panspermie (transferul vieții între planete) – tardigradele ar putea supraviețui călătorii spațiale pasive.
Concluzie!
Tardigradele sunt mici, dar fenomenale. Ele demonstrează că viața poate persista acolo unde condițiile par imposibile. Studiindu-le, învățăm limitele biologice ale supraviețuirii și deschidem calea spre tehnologii inspirate de natură pentru explorare spațială și protecție biologică.
💜 💜 💜
