11/09/2026
Cele două porți ale petrolului. Ofensiva Houthi din Yemen și coșmarul strategic al Arabiei Saudite
RonduldeNoapte.ro | Comentariu-editorial
Autor: Manuel VLĂDUȚ
11 septembrie 2026
În mai puțin de 36 de ore, ofensiva declanșată de rebelii Houthi pe coasta vestică a Yemenului a schimbat dramatic raportul de forțe din sudul Mării Roșii.
Au căzut portul Mokha, localitatea Dhubab, baza militară Khalid ibn al-Walid și mai multe insule strategice. Cucerirea insulei Perim — cunoscută și sub numele de Mayun — le oferă rebelilor o poziție privilegiată chiar în strâmtoarea Bab el-Mandeb. Surse internaționale relatează că ofensiva s-a extins și asupra insulelor Zuqar și Hanish.
Nu mai discutăm despre o simplă confruntare locală și nici despre câteva grupuri de insurgenți care operează în munții Yemenului. Discutăm despre o forță militară organizată, experimentată, dotată cu drone, rachete, sisteme de comunicații și mijloace de lovire la distanță.
În fața acesteia, dispozitivul yemenit susținut ani la rând de Arabia Saudită și de Emiratele Arabe Unite pare să se fi dezagregat cu o rapiditate greu de explicat.
O precizare necesară: cine s-a predat?
În spațiul public circulă imagini și informații despre o presupusă predare în masă în tabăra militară Khalid ibn al-Walid.
Cucerirea bazei este relatată de presa internațională, iar comandantul forțelor guvernamentale yemenite, generalul Tareq Saleh, a recunoscut retragerea trupelor sale la sud de Mokha. El a descris-o drept o „retragere strategică”, necesară pentru regrupare, după pierderi importante. The Guardian
Ceea ce nu este încă demonstrat independent este afirmația că militari ai armatei saudite regulate s-ar fi predat în masă. Formularea corectă, în acest moment, este că forțele yemenite susținute de Arabia Saudită au abandonat poziții, s-au retras, au fost capturate sau s-au predat în anumite sectoare.
Diferența nu este una de nuanță. Arabia Saudită finanțează, înarmează și sprijină aceste formațiuni, dar ele nu trebuie confundate automat cu armata saudită.
Chiar și cu această precizare, imaginea strategică rămâne devastatoare: cea mai mare bază militară din regiune a fost pierdută, iar o cantitate încă neinventariată de armament, muniții, vehicule și echipamente ar fi putut ajunge în mâinile Houthi.
Bab el-Mandeb nu este „închis”, dar poate fi amenințat
Prin ocuparea Mokha, Dhubab și Perim, rebelii Houthi au obținut capacitatea de a exercita o presiune militară considerabilă asupra strâmtorii Bab el-Mandeb. Reuters relatează că aceste cuceriri consolidează poziția lor în apropierea uneia dintre cele mai importante rute maritime ale lumii. Reuters
A spune că Houthi „controlează complet” strâmtoarea ar fi, deocamdată, prea categoric. Controlul unei căi maritime internaționale presupune mai mult decât ocuparea țărmului și a unor insule: presupune supraveghere permanentă, capacitatea de interdicție navală și aeriană, precum și împiedicarea unei eventuale intervenții externe.
Dar Houthi nu trebuie să închidă fizic Bab el-Mandeb pentru a provoca o criză mondială. Este suficient să demonstreze că pot lovi navele comerciale, instalațiile portuare și infrastructura energetică pentru ca asigurătorii să majoreze primele, iar armatorii să evite regiunea și să trimită navele în jurul Africii.
Aproximativ 12% din comerțul mondial traversează această zonă, potrivit estimărilor citate de Associated Press. Orice blocare sau amenințare credibilă poate afecta transporturile dintre Asia, Orientul Mijlociu și Europa. Associated Press
Hormuz și Bab el-Mandeb: cleștele strategic al Iranului
Adevărata dimensiune a crizei apare atunci când privim harta regională.
În est se află Strâmtoarea Hormuz, poarta de ieșire a petrolului din Golful Persic. În vest se află Bab el-Mandeb, intrarea sudică în Marea Roșie și drumul spre Canalul Suez.
Iranul exercită presiune directă asupra primei strâmtori, iar partenerul său Houthi poate amenința cea de-a doua rută.
Hormuz și Bab el-Mandeb.
Două porți maritime esențiale. Două puncte vulnerabile ale economiei mondiale. Două pârghii prin care Teheranul poate crește costul oricărei confruntări cu Statele Unite, Israelul sau monarhiile arabe.
Există relatări potrivit cărora armele și consilierea iraniană au contribuit la succesul ofensivei Houthi. Surse regionale citate de Reuters indică inclusiv un posibil sprijin din partea unor membri ai Gardienilor Revoluției, acuzații negate de Iran. Reuters
Trebuie însă evitată formula simplistă potrivit căreia Iranul ar „controla” deja Bab el-Mandeb. Houthi au propria conducere, propriile interese și o autonomie reală. Sunt aliați ai Teheranului și beneficiari ai sprijinului iranian, nu niște soldați iranieni în uniformă yemenită.
Rezultatul strategic este totuși aproape la fel de grav: Iranul dispune de o organizație parteneră capabilă să amenințe, într-un moment decisiv, una dintre arterele comerciale ale planetei.
Conducta saudită care trebuia să ocolească Hormuz
O altă evoluție îngrijorătoare privește conducta petrolieră Est–Vest a Arabiei Saudite, construită tocmai pentru a transporta țițeiul din zona Golfului către portul Yanbu, la Marea Roșie, ocolind Strâmtoarea Hormuz.
Imagini din satelit arată fum în apropierea acestei infrastructuri. La momentul redactării articolului nu există însă o confirmare oficială că incendiul a fost provocat de un atac Houthi și nici o evaluare publică definitivă a pagubelor. Reuters descrie incidentul drept neconfirmat. Reuters
Dacă atacul se confirmă, semnificația sa ar fi uriașă. Ruta concepută ca alternativă la Hormuz ar deveni vulnerabilă tocmai în momentul în care accesul către Marea Roșie este amenințat din Yemen.
Arabia Saudită ar descoperi că nu este suficient să ocolești o strâmtoare dacă, la capătul conductei, te așteaptă o altă strâmtoare controlată prin foc.
Houthi nu mai pot fi tratați ca „niște desculți”
Ani la rând, rebelii Houthi au fost prezentați superficial drept o miliție tribală, săracă și rudimentară. Această imagine nu mai corespunde realității.
Organizația a supraviețuit unei campanii aeriene conduse de Arabia Saudită, a preluat și adaptat tehnică militară, a dezvoltat unități specializate și a acumulat experiență de luptă. A demonstrat că poate utiliza rachete balistice, rachete antinavă, drone de atac și ambarcațiuni fără pilot.
Cel mai important, Houthi au înțeles că nu trebuie să învingă militar Statele Unite sau Arabia Saudită. Trebuie doar să facă navigația suficient de periculoasă și de scumpă încât efectele să fie resimțite în bursele petroliere, în porturile europene și în prețurile plătite de consumatori.
Aceasta este forța războiului asimetric: un actor incomparabil mai sărac poate lovi una dintre cele mai bogate economii ale lumii atacând nu întreaga sa armată, ci punctele prin care circulă energia și comerțul.
Înfrângerea unei arhitecturi regionale
Prăbușirea apărării de pe coasta vestică a Yemenului nu este doar o înfrângere tactică a unor unități locale. Este eșecul unei arhitecturi politico-militare construite ani la rând de Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite.
Riyadhul a investit enorm în forțe partenere, armament și infrastructură. Cu toate acestea, coaliția anti-Houthi a rămas divizată, măcinată de rivalități și dependentă de sprijinul extern.
Când presiunea a venit, frontul nu s-a curbat. S-a rupt.
Iar echipamentul abandonat va alimenta probabil următoarea etapă a războiului. În conflictele moderne, fiecare bază cucerită este și un depozit logistic, fiecare vehicul capturat devine o resursă, iar fiecare retragere dezordonată întărește moralul adversarului.
Unda de șoc ajunge și în Europa
Pentru România și Uniunea Europeană, Yemenul poate părea îndepărtat. În realitate, Bab el-Mandeb se află pe una dintre principalele rute comerciale care leagă Asia de porturile europene.
Dacă navele sunt obligate să ocolească Africa prin Capul Bunei Speranțe, durata transportului crește, combustibilul consumat este mai mult, iar costurile se regăsesc în prețul energiei, al materiilor prime și al produselor importate.
Portul Constanța nu este izolat de această criză. Nici industria românească. Nici inflația.
Ceea ce se întâmplă astăzi la Mokha, Dhubab și Perim se poate simți mâine în facturile și prețurile din Europa.
Concluzie: o victorie care poate incendia regiunea
Houthi au obținut în câteva zile ceea ce Iranul urmărește de ani întregi: capacitatea de a pune presiune simultană asupra celor două porți maritime ale Orientului Mijlociu.
Aceasta nu înseamnă că Teheranul a câștigat războiul sau că Bab el-Mandeb este definitiv pierdut. Arabia Saudită poate răspunde, forțele yemenite se pot regrupa, iar puterile navale occidentale pot interveni pentru protejarea navigației.
Dar momentul marchează o schimbare incontestabilă.
Houthi nu mai sunt doar o miliție rebelă din Yemen. Au devenit o putere militară regională capabilă să influențeze prețul petrolului, rutele comerciale și calculele strategice ale marilor capitale.
Iar dacă Hormuz și Bab el-Mandeb vor fi amenințate simultan, lumea nu se va confrunta doar cu încă un episod al războiului din Yemen.
Se va confrunta cu perspectiva unei strangulări energetice globale — provocată prin două porți înguste și de un război pe care comunitatea internațională a preferat prea mult timp să-l privească de la distanță.
