20/08/2026
Știți ce mă emoționează cel mai tare? Faptul că un singur calendar poate ține în el atâta viață și atâta pierdere, în aceeași zi. 🌿
Astăzi, 20 august, este ziua în care România l-a pierdut pe 𝐃𝐢𝐦𝐢𝐭𝐫𝐢𝐞 𝐁𝐨𝐥𝐢𝐧𝐭𝐢𝐧𝐞𝐚𝐧𝐮, un om care a avut curajul să transforme legendele poporului nostru în versuri nemuritoare.
Gândiți-vă puțin la asta. Într-o vreme fără internet, fără rețele sociale, fără nimic din ce avem noi azi ca să ne facem vocea auzită, un singur om a ales să pună pe hârtie sufletul unui popor.
Și l-a păstrat viu. Pentru noi. Pentru azi.
Iar tot pe 20 august, dar cu aproape treizeci de ani mai târziu, s-a născut 𝐒𝐚𝐥𝐯𝐚𝐭𝐨𝐫𝐞 𝐐𝐮𝐚𝐬𝐢𝐦𝐨𝐝𝐨, un alt poet, italian, care avea să primească, mai apoi, Premiul Nobel pentru Literatură. Cineva care a înțeles că poezia nu e un moft, ci o formă de a supraviețui.
Poate fi o coincidență,nu? 🕊️
Nu e o coincidență. Sau poate că este, dar eu cred că universul ne trimite, din când în când, mici semne. Iar acesta e unul dintre ele: că literatura nu moare niciodată cu adevărat. Se mută. Trece dintr-o inimă în alta, dintr-un secol în altul, dintr-o limbă în alta.
Așa că azi vă invit să vă opriți puțin. Să deschideți o carte pe care ați tot amânat-o. Să recitiți o poezie care v-a marcat cândva. Pentru că undeva, cineva, cu mult curaj și mult suflet, a scris-o exact pentru clipa asta, pentru voi cei de acum.
Ce poezie ți-a înmuiat inima?