13/05/2025
Exercițiu de imaginație.
Nicușor Dan, președintele României. La o întâlnire de șefi de stat, printre costume și zâmbete forțate, un român se apropie de Emmanuel Macron și începe să-i vorbească într-o franceză rafinată, curgătoare, impecabilă. Limba diplomație.
Macron rămâne surprins. Devine curios.
Află că are în fața sa un dublu olimpic internațional la matematică. Un absolvent de matematică la École Normale Supérieure. Un absolvent cu doctorat la Sorbona.
Se face liniște în jur. Sau poate rumoare. Dar atenția se mută. Ochii se întorc. România devine, pentru o clipă, centrul camerei.
Nu trebuie să strigi, să te umfli în pene sau să „te impui”. Acolo, în camerele acelea unde se negociază alianțe, unde se clădește viitorul, contează cine ești. Ce porți în tine. Ce ai citit. Cum gândești. Ce emani.
Mi-ar plăcea ca mai mulți să înțeleagă că, în cercurile decidenților globali, nu impresionezi cu faptul că ai dat foc la un calorifer în clasa a IX-a.
Acolo, președintele României nu e doar șeful statului. E chipul unei țări întregi. Prima impresie. Cartea de vizită. Tonul pe care se reglează respectul internațional.
Și tu, cetățean român, nu mai ești „dintr-o țară mică, săracă și coruptă”. Nu mai simți nevoia să explici, să te scuzi, să compensezi.
Pentru că ai ales un om care inspiră admirație. Un om care nu te face de rușine. Un om care te face, pentru prima dată după multă vreme, să ridici fruntea și să spui: „El este președintele meu.”
Și ești mândru. Nu doar de el, ci și de tine. Pentru că l-ai ales. Pentru că ai înțeles. Pentru că vrei mai mult de la România și de la tine.
Când mă ofticam că Republica Moldova poate avea un președinte absolvent de Harvard Kennedy School și noi nu reușim să susținem oameni cu un CV universitar impunător, a apărut Nicușor Dan.
Nu, nu e elitism. E demnitate. E ceea ce se întâmplă atunci când înțelegi cm funcționează politica externă.
Pentru că acolo, în cercurile puterii, nu se cere spectacol. Se cere substanță. Nu se caută tupeul, ci competența.
Și când îl vor asculta pe el, de fapt, ne vor asculta pe noi. Pentru prima dată, după multă vreme (de când defilam în Europa cu Maniu, Iorga, Brătianu etc.- toți școliți și în străinătate), nu vom mai părea o țară care cere voie. Ci una care are ceva de spus: cu voce calmă, clară, așezată. Și care știe exact ce zice și cu cine vorbește.
PS: pentru admiratorii lui Viktor Orbán, care îl dau exemplu de lider “suveranist”, vedeți că omu’ vostru a studiat la Oxford, cu o bursă Soros.
PPS: iar Elon Musk sigur ar avea mai multe subiecte de discuție cu Nicușor Dan, decât cu orice alt contracandidat.
©️ Text preluat de la Simona Zanfir
