06/06/2026
Există o mulțime de mărunțișuri care ne dezvoltă universul de zi cu zi și pe care le folosim fără să nu punem mari întrebări existențiale despre cine le-a inventat, atât de firești și de indispensabile nu se par uneori. De exemplu, faimoasele brățări braziliene, care fac ravagii chiar și prin Europa, nu ar fi nimic fără aceste ace care servesc drept suport pentru împletitul firelor de bumbac colorate.
Și stați, că tradiția vine cu reguli stricte: o astfel de brățară trebuie făcută musai de cel care o poartă, altfel norocul se uită în altă parte! Acele de siguranță sunt „must-have” în orice trusă de voiaj sau de prim, fiindcă oțelul inoxidabil nu te lasă la greu când trebuie să fixezi un bandaj. Iar mamele? Ele sunt experte: folosesc pentru scutece ace cu sistem dublu de închidere, să nu existe „accidente”, decorate cu floricele sau capetele de animale, ca să fie treaba veselă până la capăt.
Dacă nu uităm în urmă, strămoșul acestui mic salvator este „fibula”. Pe vremuri, romanii nu o foloseau doar ca sa dea bine, ci ca sa nu le cadă toga de pe umeri (căci mantiile acelea lungi peste tunică aveau nevoie de susținere, lăsând un braț și un umăr la vedere, pentru un look de senator autentic). Arheologii au găsit astfel de fibule prin Europa Occidentală, datând tocmai din secolele V-IV înainte de Hristos. Dar acul de siguranță „modern”, cel cu resortul la un capăt și cu vârful ascuțit care se ascunde cuminte sub un căpășon îndoit, a apărut-o joacă. Americanul Walter Hunt la inventat în 1849, în timp ce frământă între degete sau bucată de sârmă de vreo 20 de centimetri. A îndoit-o la mijloc, ia făcut un cerculeț ca să aibă efect de resort și… bum! Istorie!
Partea tristă (sau amuzantă, depinde cm privești) e că Hunt a depus cererea de brevet, dar ia vândut drepturile unui prieten pentru fabuloasa sumă de 400 de dolari, doar ca să-și achite o datorie. Habar n-avea bietul om ce succes nebun va avea sârma lui îndoită! Sau poate că era el mai „altruist” din fire, căci nu era prima dată când proceda așa. Hunt a proiectat și o mașină de cusut automată perfectă, dar na vrut să o brevete gândindu-se că mașinăria lui îi va lăsa pe bieții croitori fără muncă și va aduce șomajul. Elias Howe a avut însă astfel de proces de conștiință și a rămas în istoria dreptului creator de mașini de cusut în 1846, deși prototipul lui Hunt era gata încă din 1833.
Deși forma acului a rămas cam aceeași, tehnologia la propulsat în era industrială. Dacă la început se bătea fierul manual, după 1870 strungul a preluat frâiele. Astăzi, procesul e un spectacol de viteză: firul de metal și tăiat la dimensiune (că avem ace de toate mărimile), un vârf e ascuțit, iar metalul și răsucit automat pentru a crea resortul. Partea de sus se face separat și se montează la final prin strângere. În funcție de cât de „fiță” vrei să fii, poți găsi ace din fier, inox, argint sau chiar aur. Și pentru că mașinăriile nu obosesc, o singură fabrică poate scoate pe bandă rulantă cam trei milioane de ace pe zi.
În anii ’70, acul de siguranță a părăsit trusa de cusut și a intrat direct în istoria modei Punk. Tinerii nonconformiști și artiștii au decis că e cool să poarte acelea ca accesorii sau chiar ca piercing-uri, schimbând total utilitatea obiectelor comune doar ca să-i șocheze pe cei din jur. Dacă lanțul de câine era colier, acelea de siguranță erau „plantate” cu zecile pe pantaloni, deasupra genunchilor, sau pe tricouri și genți, în zona unde hainele erau lăsate intenționat deșirate.
Graficianul Jamie Reid a dus idee și mai departe în 1977, făcând un colaj pentru trupa S*x Pistols în care Regina Elisabeta a II-a apărea cu o acțiune de siguranță în buză. Casa de discuri sa speriat, a zis că e prea șocant și a lăsat imaginea doar pentru afișe, până în 2004, când coperta a fost reeditată în ediție limitată. Criticul Lester Bangs vedea în acelea de siguranță un „simbol al neantului”, dar moda na ținut cont de filosofie. Mai târziu, în 1994, celebra Elizabeth Hurley a lăsat audiența cu gura căscată la premiera filmului „Patru nunți și o înmormântare”, apărând într-o rochie Versace mulată, prinsă în lateral cu o enormă ac de siguranță.
Așadar, de la scutece „explozive” și până la cele mai exclusiviste evenimente de la Hollywood, micul ac a demonstrat că poate ajunge un star mondial chiar dacă ești doar o biată sârmă îndoită de un inventator presat de datorii. Până la urmă, rămâne singurul obiect din univers capabil să prevină simultan și o catastrofă vestimentară, și un eșec de imagine pe covorul roșu, totul cu un singur „clic” metalic care nu ține viața (și hainele) laolaltă.
Există o mulțime de mărunțișuri care ne dezvoltă universul de zi cu zi și pe care le folosim fără să nu punem mari întrebări existențiale despre cine le-a inventat, atât de firești și de indispensabile nu se par uneori. De exemplu, faimoasele brățări braziliene, care fac ravagii c...
