Cosmin-Constantin Cîmpanu

Cosmin-Constantin Cîmpanu Intră pe link-ul de mai jos și abonează-te ca să primești ce scriu la tine pe e-mail:
https://cimpanucosmin.com/f

27/11/2025

Mai sunt 4 zile până ce lansez programul „Învăț să dau drumul. Învăț să las să curgă.”
-------------------------

Să zicem că am ieșit împreună la o plimbare în parc. Mergem pe alei și dintr-o dată în fața noastră se materializează un zid din cărămidă. Zidul acoperă fix porțiunea aleii. Lasă loc de ocolire. Dacă ieșim puțin de pe pavajul aleii și călcăm doar un pic spațiul verde, putem să trecem mai departe și să ne bucurăm de plimbare. Ce propui să facem? Ocolim ușor zidul sau dăm cu capul în el?

Pus în acest context, o să spui: „Păi evident! Ce întrebare este asta?! Îl ocolim și ne bucurăm de plimbare și de discuția plăcută pe care o purtăm în liniștea naturii”.

Problema e că în ciuda faptului că răspunsul e evident dacă pun problema așa, în viața de zi cu zi începi să împingi în zid, să dai cu capul în zid și să te epuizezi. În viața de zi cu zi, „zidul” este: un coleg de serviciu agresiv, șeful, partenerul de cuplu care are o zi proastă, o boală, o emoție, un scenariu negativ imaginat de minte.

Când să aplicăm alegoria zidului din parc la viața de zi cu zi, soluția, dintr-o dată, nu îți mai pare evidentă. Dintr-o dată se activează un mecanism automat și începi să dai cu barosul în zid. Sau cu capul. Sau cu piciorul. Sau plângi lângă zid.

Totuși natural este să urmărești firescul situației și să curgi fără opunere de rezistență la unison cu situația. Să îți dai voie să fii pe creasta valului și nu prins în ochiul furtunii.

Când îți recâștigi acest firesc, nu faci decât să te întorci la abilitatea ta naturală. Poți alege chiar acum să curgi împreună cu viața, doar că poate ai uitat cm să o faci. Programul „Învăț să dau drumul. Învăț să las să curgă” pe care îl lansez pe 1 decembrie 2025, te va ajuta să îți recâștigi abilitatea naturală de a te bucura de viață. Nu prin luptă, ci prin cedarea opunerii de rezistență față de ceea ce este. Programul are și teorie, dar și o sumedenie de exerciții practice. Nu mai vreau să spui din nou: „Teoria ca teoria, dar practica ne omoară” fiindcă programul este plin de exerciții practice aplicabile la tot felul de situații și contexte.

26/11/2025

Mai sunt 5 zile până ce lansez programul „Învăț să dau drumul. Învăț să las să curgă.”

Mai sunt 5 zile până ce lansez programul „Învăț să dau drumul. Învăț să las să curgă.”-------------------------Miriapodu...
26/11/2025

Mai sunt 5 zile până ce lansez programul „Învăț să dau drumul. Învăț să las să curgă.”
-------------------------

Miriapodul este îndemânatic în a-și folosi toate picioarele deodată. Miriapodul era foarte fericit. Se plimba prin pădure într-o zi însorită de vară. Până ce o broască, în joacă, i-a zis: „Spune-mi te rog, care picior vine după care?”. Întrebarea îl băgă pe miriapod atât de mult în mrejele minții încât căzu zăpăcit în șanț tot gândind cm face el de aleargă.

Ce legătură are povestea cu felul în care poți tu ceda atașamentele am discutat pe larg într-un nou video. - link în primul comentariu.

25/11/2025

Totul stă. Nimic nu se mișcă și nu s-a mișcat vreodată.
Dacă îți este greu să accepți asta, acceptă că…

Nu există acționator în spatele acțiunilor și nici gânditor în spatele gândurilor.
Dacă îți este greu să accepți asta, acceptă că…

Nu ești „tu” cel care face ceva, ci Dumnezeu face prin „tine”.
Dacă îți este greu să accepți asta, acceptă că…

De fiecare dată când vrei să controlezi ceva, îți faci un deserviciu și cedează astfel dorința de a controla.
Dacă îți este greu să accepți asta, acceptă că…

Să ierți e o idee bună. Nu ai de ce să porți ranchiună pentru că nimic nepotrivit nu s-a întâmplat vreodată.

24/11/2025

Când te agăți cu rigiditate de ceva te predispui suferinței. Când le dai voie lucrurilor să fie ceea ce lucrurile sunt, fără atașament, te predispui păcii.

Este esențial să fii sincer cu tine însuți. Poți astfel recunoaște de ce anume te agăți cu rigiditate. Mai apoi este nevoie să fii sincer cu privire la motivele pentru care ții atât de strâns de ceva. Indiciul este acela că nu ții strâns de ceva pentru că aperi Adevărul. Cel mai probabil te minți spunându-ți că menținând un atașament aperi Adevărul. Cum ar putea un atașament, care este bazat pe falsitate, să apere Adevărul care nu are nevoie de apărare?

Când ții rigid de ceva, de fapt o faci pentru că extragi niște siguranță de acolo. Senzația de familiaritate asociată poziției tale fixe îți dă iluzia siguranței. Se mai poate să ții rigid de ceva fiindcă vrei să extragi niște plăcere din comparația cu ceilalți. Este plăcerea derivată din: „Eu știu și sunt și sigur, iar el nu știe”.

Rigiditatea se cere recunoscută treptat ca fiind o păcăleală. Observarea și contemplarea sunt un proces continuu prin care conștientizezi punctele în care ești rigid acum și le dai voie să se fluidizeze. O postură fluidă și non-atașată te conduce la depășirea suferinței.

23/11/2025

Mintea va fi agitată atât timp cât experimentezi atașamente și ierarhii ale importanței.
De aceea, în practică, dacă vrei ca tu să fii din ce în ce mai liniștit și dacă vrei să experimentezi o minte din ce în ce mai liniștită, este necesar să cedezi toate atașamentele și toate ierarhiile importanței.
Nu există ierarhie a importanței mai semnificativă și alta mai puțin semnificativă. Dacă întreții o ierarhie a importanței, acea diferență de potențial îi va da motive minții să fie agitată.
Este suficient să consideri că ție îți place mai mult albastrul decât negrul.
Este suficient să consideri că ție îți place mai mult când e senin afară și nu când e înnourat.
Este suficient să consideri mai importantă o plimbare prin pădure decât un mers prin oraș.
Nu contează care sunt ierarhiile importanței. Dacă ele sunt întreținute, mintea o să fie experimentată șuvoi, șuvoi de gânduri.
Același lucru este valabil și atunci când vorbim despre atașamente în general, pentru că ierarhiile importanței nu sunt decât o referire, prin alte cuvinte, tot la atașament și atașamente.
Poți însă ajunge să experimentezi o minte din ce în ce mai liniștită, până când mintea tace complet.
În momentul în care mintea tace complet, asta nu înseamnă că gândurile care erau, acum nu mai sunt, pentru că nimic din ceea ce există nu poate să nu mai existe. Ci fenomenul este mai degrabă similar unei opriri a mișcării minții, opriri a mișcării gândurilor.
Pentru că nu mai ești atașat de ceva anume și prin urmare îți poți imagina că nu mai „tragi” de „suprafața mentală” în așa fel încât să generezi perturbare acolo. Gândurile pot să stea liniștite și, în momentul în care stau liniștite, tu poți să-ți amintești cine și ce ești.
Liniștea minții este o condiție esențială pentru ca adevărata ta natură, care este cea a Sinelui, să poată fi reamintită. Fără ca mintea să fie liniștită, identitatea ta reală nu poate fi descoperită.
Prin urmare, în practică, ca să te las cu ceva practic:
1. Dă-ți voie pe parcursul zilei de astăzi să observi ierarhiile importanței, să observi momentele în care spui „uite, asta e mai important decât cealaltă” sau „cutare e mai important decât altceva” și mai apoi doar să-ți amintești – și asta are deja un efect semnificativ – doar să-ți amintești că cele aparent două sunt una. Doar să-ți amintești că asta pe care tu o vedeai mai sus sau mai jos este egală ca importanță cu asta pe care o vedeai mai sus sau mai jos.
2. Iar pentru atașament, un exercițiu foarte bun este acela în care îți imaginezi că acel ceva de care ești atașat nu mai există. Pur și simplu a dispărut din existență. (Știu, ceea ce există nu poate să nu mai existe, dar tu îți imaginezi că acel ceva de care simți că ești atașat nu ar mai exista instantaneu.)
O să vezi că în interiorul tău apare un disconfort dacă faci acest exercițiu de imaginație cu sinceritate. Dă-ți voie să procesezi conștient disconfortul respectiv. Dă-ți voie să stai cu el, dă-i voie să curgă prin tine, nu te lupta cu el, experimentează-l așa cm este, până când simți că ești în regulă și cu existența acelui ceva și cu eventuala, posibila non-existență pe care mintea și-o imaginează cu privire la acel ceva.
Fii în regulă atât cu existența lucrului, persoanei, situației respective, cât și cu non-existența lucrului, situației, persoanei respective.
Și odată ce ești în regulă și cu asta și cu asta, ai cedat atașamentul.
Cedând atașamentul și ierarhiile importanței în practică, în viața ta de zi cu zi, vei experimenta o minte din ce în ce mai liniștită și vei face în fiecare zi câte un pas real în direcția progresului spiritual.
Poți primi pe e-mail ce scriu - link în primul comentariu.

22/11/2025

Să te întrebi: "De ce mi se întâmplă asta?" și mai apoi să lași mintea să zburde cu explicații absurde este modul prin care îți faci un deserviciu.

Milioane de ani de evoluție converg înspre potențialul pe care îl experimentezi acum.

Ceea ce se întâmplă acum se întâmplă fiindcă asta se întâmplă acum. End of story.

Sa te întrebi mereu: "De ce mi se întâmplă asta acum?" este calea directă spre ospiciu, nu spre pace.

Ceea ce se întâmplă acum se întâmplă pentru că asta era perfect și infinit armonios să se întâmple.

Dumnezeu nu pedepsește. Cauzalitatea este o iluzie. Mișcarea este o iluzie. În această trăire găsești pacea.

21/11/2025

În mod esențial, ai de urmărit un singur lucru: să devii tot mai conștient de ce anume ești de fapt. Creșterea gradului de conștiență cu privire la ce ești se face prin lărgirea ariei cu care te identifici. Trupul fizic este o arie din Sine. Când te identifici doar cu trupul fizic, te autolimitezi.

În viața de zi cu zi, atenția îți este furată de o sumedenie de lucruri. Cu cât mai mult te lași furat de toate aceste lucruri, cu atât ratezi conștiența cu privire la ce ești.

Vrei să controlezi ceva, uiți să fii atent la ce anume ești tu. Apar niște gânduri și te lupți cu ele, uiți să fii atent. Apar niște emoții cu care te războiești și de care vrei să fugi, uiți să fii atent la cine și ce ești. Și exemplele pot continua.

O practică a atenției este necesară. Ariei din Sine cu care te identifici i se poate da voie să devină tot mai mare. Și tot mai mare devine până când o recunoști ca fiind infinită.

Poți primi pe e-mail ce scriu - link în primul comentariu.

20/11/2025

Ceea ce experimentezi arată cm arată. Tu ai vrea să arate altfel. Începi să te lupți cu situația pe care o experimentezi. Suferința apare. Acesta este felul în care suferința apare de fiecare dată. Suferința nu este un dat într-o situație dată. Suferința este un dat în orice situație în care alegi să te lupți și să opui rezistență.

Când suferi, nu suferi pentru că lumea e rea, pentru că are cineva ceva cu tine sau pentru că trăiești într-o lume imperfectă creată de Dumnezeu. Este ego-ul cel care vrea să îi țină predici lui Dumnezeu despre cm Dumnezeu putea crea o lume mai bună.

Când suferi, suferi pentru că nu accepți ceea ce este așa cm este și fiindcă nu poți alege postura: „Facă-se Voia Ta Doamne, pentru că nu am altă voie decât a Ta și nu există, de fapt, altă Voie decât a Ta”.

Acest text este o reamintire că poți totuși alege chiar acum: „Facă-se Voia Ta” și mai apoi îți poți da voie să te bucuri de viață. Bucuria este chiar aici. Poți să te oprești din a o mai rata.

Poți primi pe e-mail ce scriu - link în primul comentariu.

Acceptarea este de multe ori greșit înțeleasă. Totuși, cheia pentru progres spiritual este acceptarea. Pentru a te desch...
19/11/2025

Acceptarea este de multe ori greșit înțeleasă. Totuși, cheia pentru progres spiritual este acceptarea. Pentru a te deschide în mod sănătos spre acceptare este necesar să înțelegi că: 1) Acceptarea nu înseamnă că faci sau că nu faci ceva. 2) Acceptarea este încredere în Dumnezeu. 3) Acceptarea este renunțarea la dorința de a controla. 4) Acceptarea este a experimenta viața fără încărcătură emoțională.

Toate acestea le-am discutat pe larg într-un nou video. - link în primul comentariu.

18/11/2025

Tot ceea ce există, există dintotdeauna. Momentul în care Existența să nu fi existat este doar un exercițiu de imaginație. Existența face dintotdeauna lucrul la care se pricepe cel mai bine: Există. În Existență nu poate fi adus ceva care să nu existe deja dintotdeauna.

Ego-ul se întreabă: „Păi și dacă așa stau lucrurile, care mai este rolul meu aici? Credeam că rolul meu aici este să fac lucruri, să creez…”

Rolul tău aici este să îți amintești cine și ce ești. Infinitul Existenței(care ești tu) devine tot mai conștient de ceea ce este și de ceea ce conține. Progresia aceasta dinspre o falsă identificare cu ceva limitat spre identificarea cu Infinitul care ești se poate face eficient în planul în care te afli acum.

Contestă cu simț de răspundere orice identificare care îți propune limitarea. Prin introspecție și observare toate falsele identificări pot fi cedate. Ce rămâne este că ulterior nu mai ești cutare sau cutare, ci pur și simplu EȘTI. La Infinit Existență.

Poți primi pe e-mail ce scriu. Link în bio.

Am decis să o spun public! Cartea „Why Greatness Cannot Be Planned - The Myth of the Objective” este cea mai bună carte ...
17/11/2025

Am decis să o spun public! Cartea „Why Greatness Cannot Be Planned - The Myth of the Objective” este cea mai bună carte pe care am citit-o în 2025. Din păcate încă nu are traducere în română. Sper eu, încă. Intenția din spatele acestei postări este și tragerea unui semnal de alarmă. Este o pierdere pentru orice cititor român absența în limba română a cărții care ar suna: „De Ce Măreția Nu Poate Fi Planificată - Mitul Obiectivului”. Dacă cineva de la o editură vrea să o publice, eu traduc textul original din engleză în română gratis, doar să o văd publicată. Fie vorba între noi, a da un „share” postării s-ar putea să ajute.

Teza fundamentală a cărții este aceea că setarea unor obiective rigide în orice arie a vieții nu susține, ci blochează îndeplinirea lor. Kenneth O. Stanley, fost cercetător la Open AI, dar care este și autorul cărții la care fac referire, a ajuns la această concluzie în legătură cu obiectivele cercetând Inteligența Artificială.

Mie mi se face pielea de găină când văd cm știința practicată cu integritate în domeniul AI vine să confirme înțelepciunea spirituală milenară. Înțelepciunea spirituală spune că dacă vrei un obiectiv îndeplinit, cedează-l. Kenneth O. Stanley arată că și în practica AI, dar și în multe alte arii științifice și nu numai, lucrurile stau chiar așa.

Ar fi multe de spus despre carte, dar ar fi păcat să îți iau din bucuria de a o citi. O să te las doar cu două citate din zecile pe care le-am extras din carte:

„Aproape nicio condiție prealabilă pentru vreo invenție majoră nu a fost inventată având în minte acea invenție.” și…

„Sunt multe lucruri pe care nu le putem realiza încercând să le realizăm.”

Dacă știi engleză, cartea este un „must read”. Dacă nu știi engleză, sper ca această postare să contribuie cu măcar puțin la publicarea cărții și în limba română.

Address

Iasi

Telephone

+40732051425

Website

https://cimpanucosmin.com/youtube

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Cosmin-Constantin Cîmpanu posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Contact The Business

Send a message to Cosmin-Constantin Cîmpanu:

Share