07/02/2023
Satul Busești, arondat comunei Izverna, din mai 1968, este situat în nordul Podişului Mehedinţi şi al judeţului. Atestat documentar în: 1610 (Balaci şi Vuc din Busonul – veche denumire a satului – vând moşie în Turtăbiţa); 1636-1637 (acelaşi Balaci vinde căpitanului Buliga, moşul Dunceştilor, jumătate Turtăbiţa);
Conform Catagrafiei mănăstirilor și bisericilor din Mehedinți, 30 martie 1840, prima biserică atestată documentar din Busești (mahala de Cernavârfu) a fost făcută în 7307 (= 1798) martie 8 ˮde căpitanu Istrate Sălișteanu i Martin Milicescu, i Gheorghe Ciobanu i Gheorghe Rogobete“. Pisania menționează anul 1837, dar potrivit tradiției, a fost ridicată în 1831. Tradiția mai spune, de asemenea, că ar fi fost nu doar o biserică, ci mai multe. Una ar fi fost în mahalaua Căpăstrari, iar alta în apropierea Lacului fără Fund, dispărute cu grupul de case care s-ar fi scufundat aici. O a treia biserică ar fi fost pe dealul de după actualul sfânt lăcaș, în apropierea Lacului Bunescu.
Biserica din anul 1798 era construită din lemn, pe proprietate megieșească, refăcută în 1870, pe cheltuiala familiei preotului Ioan Căpăstrariu, a soției sale, preoteasa Stana, și a mai tinerilor ctitori Ion Căpăstrariu cu soția și cei patru copii apropiați ca vârstă. Toți aceștia sunt zugrăviți la intrarea în biserică, în straie țărănești. Atunci sfântul lăcaș a fost tencuit la interior și exterior, acoperit cu șindrilă și zugrăvit de Simion Ionescu din Severin, după cm se putea vedea, în 1896, pe frontispiciu. În acel an avea nevoie de reparații la acoperiș, cu scândură de gorun, de pardosire și de lărgirea ferestrelor, iar Sfânta Episcopie a dat binecuvântare pentru efectuarea acestora.
Cu reparațiile făcute, biserica a funcționat până la mijlocul perioadei interbelice, când locuitorii au hotărât să ridice alt lăcaș de închinăciune, cel vechi devenind neîncăpător. Este o bisericuță cu aspect de căsuță, după cm o sugerează dimensiunile și pridvorul, consolidat în laterale cu cărămidă și sprijinit pe patru stâlpi de lemn sub forma unor coloane. La exterior, are doi contraforți de piatră pentru susținere și de jur împrejur, sub nivelul acoperișului, sunt zugrăviți Sf. Apostoli. Pe peretele sudic este Sf. Arhanghel Gavril, succedat de Sf. Pavel, Sf. Andrei și Sf. Filip.
În zona altarului încă se mai văd reprezentați Sf. Apostol Iacob, urmat de Sf. Apostol Matei, Af. Apostol Marcu, apoi Apostolul Petru. Chipul Arhanghelului Mihail încheie șirul sfinților zugrăviți la partea exterioară a bisericii. La interior, în pridvor sunt zugrăviți Sf. Dimitrie și Sf. Gheorghe, de o parte și de alta a ușii. În pronaos, în dreapta sunt redate chipurile Sfintelor marina și Filofteia, deasupra intrării în naos – Sf. Împărați Constantin și Elena, continuându-se cu alți sfinți întâlniți și în alte biserici din regiune. Catapeteasma a avut doar două rânduri de icoane, iar în altar încă s-a păstrat zugrăveala având în centru pe maica Domnului, flancată de cei doi Arhangheli, pe Pantocrator și Duhul Sfânt. Devenind neîncăpătoare pentru cult, în 1933, pe timpul păstoririi preotului Ilie Izverceanu, credincioșii în frunte cu al lor vlădică au trecut la construcția noului edificiu, care a fost ridicat din cărămidă și a fost terminat la 15 mai 1955.
Este o construcție impunătoare, amplasată pe același platou unde este și cea veche, aproape de cimitir. Biserica are trei turle, iar lângă ea se află clopotnița acoperită cu tablă și realizată pe schelet metalic. Pridvorul este încăpător și se sprijină pe patru coloane de 60 cm grosime, întinzându-se pe toată lățimea bisericii. Pereții exteriori ai bisericii nu sunt pictați, cu excepția celui de la intrare, unde în două medalioane ornate cu motive florale sunt reprezentați Sfinții Ioan și Pavel (în stânga) și Petru și Toma (în dreapta).
Pe fațada bisericii este o icoană cu hramul: Sf. Arhangheli Mihail și Gavril. Pe tavanul de la intrare, sunt pictați Sf. Emanuel, Sf. Ioan Botezătorul și Maica Domnului. În dreptul celor două turle mici se află un medalion în care sunt reprezentați patronii bisericii. Pe partea dreaptă a pronaosului se află figura impunătoare a Mitropolitului Firmilian, iar pe stânga încă se cunosc urmele unui medalion în care fusese zugrăvit Regele. Pe pereții laterali sunt zugrăviți, pe partea sudică, Sf. Sava, Sf. Parascheva, Sf. Varvara, Sf. Ecaterina, iar deasupra este scena biblică Învierea lui Lazăr. Pe zidul care marchează trecerea în naos este icoana Mântuitorului, iar pe peretele nordic sunt zugrăvite Sfintele Elisabeta, Alexandra, Filofteia și Marina, având deasupra scena biblică Vindecarea orbului din naștere.
Pe peretele trecerii spre naos, Maica Domnului și Iisus Hristos. Pe nișa semicirculară care face trecerea din pronaos în naos, se află zugrăviți Sfinții Mina, Trifon și Pantelimon (la sud) având deasupra Rugăciunea din grădina Ghetsimani, iar spre nord, Sfinții Longhin, Foliect, Eustatie și deasupra Duminica Samarinencei. Pe bolta pronaosului este zugrăvită Sf. Treime și de jur împrejur Sfinții Ilie, Avram, Ioan Botezătorul și Isaia. Pronaosul are două ferestre, iar naosul câte trei ferestre dreptunghiulare și între ele se află zugrăviți Sfinții Nestor, Dimitrie, Teodor, Gheorghe. Pe boltă se află scenele Întâmpinarea Domnului, Botezul, Coborârea în Iad. Catapeteasma este din zid, dar se impune prin icoanele prăznicare: Iisus Hristos, Sf. Mihail și Gavril, Maica Domnului, Sf. Ioan Botezătorul. Sfințirea bisericii a avut loc la 15 mai 1955 și a fost oficiată de către Î.P.S. Firmilian, Mitropolitul Olteniei, protopop fiind P.C. Nicolae Udroiu și preot paroh P.C. Ilie Gh. Izverceanu.
Preoți: Ioan Căpăstraru (hirotonit 1841-1868, mort 1891), Gh. Căpăstraru (1887), I. Vulcănescu (1891-1895), Nicolae Tudor (1910-1925), Ilie Izverceanu (1925-1960, 1965-1980), Ilarion Barac (1960-1962), Doru Meteleucă (1980-1996), Nicolae Căpăstraru (1996-2004), Ion Andreescu (2004-2018), Victor-Marius Paulescu (din 1 aprilie 2018 până în prezent); epitropi: Gheorghe Popescu, Constandin Rogobete (1862), Gh. Căpăstraru, Pau Nicolicescu, D-tru P. Rogobete (1887), Virgilius Pârvănescu; cântăreți: Const. T. Ciobanu, Martin Dragotoiu (1895), Matei Drăgătoiu, V. Doman (1897), Emil Negoițescu, Pantilie Lăschescu; paracliseri: Gh. Tătucu.
