06/11/2024
Întâlnirea de 10 ani.
Nu știu când sau cm a zburat timpul de la aventura noastră de aproape 1 an în Asia. Tot ce știm este că emoția unui simplu gând te poate cuprinde interior oricând, și rămâne la fel de puternică ca în primul pas din călătorie, într-o zi de mai, în București.
Au 10 trecut ani de atunci, dintr-o aventură care ne-a purtat pe un continent nemărginit, plin de provocări și diversitate. Nici nu ne-am putut imagina în câte locuri ne vor transporta poveștile noastre călătorești. Am stat acasă la moldoveni din Chișinău, fost în Kiev la regizorul Dima și la Moscova la pictorul Iura, am traversat stepele kazahe și am mâncat bishbarmak cu artiștii din Aktobe, am fost la Dathiile kazahilor sau am locuit în case rusești desprinse din povești, ne-am aventurat în parcul Boroboi, am mâncat pește ohm din lacul Baikal, am fost la Ulaan Bathor cu Transmongolianul, am băut kumâs în iurte și am îmblânzit caii mici și iuți ai mongolezilor din stepă. Am stat cu cortul la marginea deșertului Gobi, am împărțit mâncare stradală în orașe cu populația cât a României alături de chinezi sau am escaladat drumuri către temple în China. Am cunoscut expați și viețile lor, am experimentat bogăția străzilor Vietnamului și Cambodgiei, am străbătut drumurile din Laos până la triburile Banthu și am dormit în colibă cu tăietorii de lemne în junglă. Am fost în Thailanda și am cuprins viața ei de noapte în vertijul Bangkok-ului, am văzut răsăritul pe temple în Myanmar și printre zgârie-norii din Kuala Lumpur. Am simțit ceața care coboară ca un fior de pe vârfurile din Himalaya, în inima Nepalului.
Scriind toate acestea, mi se pare ceva ireal și îndepărtat, desprins fragil dintr-o lume a imaginației. Chiar dacă după 10 ani, portretul aventurii noastre a prins puțină patină de istorie, efectele ei își ramifică trăirile peste timp și spațiu. Ea nu este o simplă amintire, este o parte vie din cine suntem în prezent, ne face oameni mai buni, mai empatici și mereu prezenți în conștiința colectivă a umanității. De aceea suntem recunoscători în fiecare clipă pentru tot ce am avut privilegiul să experimentăm și pentru oamenii deosebiți care ne-au însorit călătoria. Nu ți se întâmplă să te găzduiască la el acasă, oameni pe care abia i-ai cunoscut pe autocar, cm am făcut noi la Chișinău, sau să întoarcă pe autostradă tiriștii din Kazahstan după ce șoferul a dat prin stație că mie îmi place sgucionka. Sau să te ia la autostop ministrul Resurselor Minerale din Mongolia și să te lase la un Nadaam inaccesibil pentru niciun turist. Sau să îți facă cinste cu desertul o doamnă care ne-a aflat povestea când ne-am oprit în Siam Reap în Cambodgia, la o gheretă stradală, în crucea nopții. Atâtea și atâtea dovezi simple de bunătate, de umanitate și dragoste pe care le-am înmagazinat în bagajul sufletesc.
Cu siguranță poveștile nu se opresc aici, și chiar dacă acum rucsacul oricât de greu din spate s-a mutat corporal spre față odată cu vârsta, și nici cât mai suportă încheieturile umezeala Asiei, aventura continuă. Vom scrie, mereu și mereu, povești călătorești care să vă inspire și să vă insufle vouă, urmăritorilor noștri, setea de aventură spre noi destinații.
Vă îmbrățișăm.
