22/04/2026
Ajungem să prețuim ceva cu adevărat abia când nu mai avem acel ceva și nu, nu este o postare despre iubire sau ceva de genul, ci este o postare despre o resursă de care avem nevoie permanent. O resursă de care nu devenim cu adevărat conștienți până nu se epuizează.
În 2018, când m-am mutat la sat, am avut multe betoane de făcut, iar anul a fost unul destul de secetos. Deși aveam fântână în curte, nu fusese de mult curățată și nu ținea apă cm trebuie. Pentru că aveam nevoie de apă pentru a face lucrările de renovare ale casei, am găsit două soluții. Prima dintre ele a fost aceea de a plăti transportul unui băiat și de a primi apă care a fost cărată de la râu. A doua a fost să avem cât mai multă grijă de apa pe care o aveam deja. Așa am ajuns să reciclăm toată apa de la spălatul vaselor, să o punem în butoaie și să economisim câteva sute bune de litri pe lună.
Probabil, dacă nu găseam o astfel de soluție, am fi cheltuit dublu și ar fi fost nevoie să plătim mai mult băiatului care ne-a adus apa de la râu.
Din septembrie 2018 și până în noiembrie, când au venit ploile și precipitațiile, am înțeles cât de fericită eram în zona de câmpie din care proveneam, doar pentru că aveam mereu apă. În comuna natală în care m-am născut și am crescut, dacă foloseai apa din fântână la udat, până seara venea înapoi.
Pentru că situația asta persistă, iar legumele, florile și plantele au nevoie din ce în ce mai multă apă, ne tot gândim la soluții și variante prin care să colectăm cât mai multă apă de ploaie.
La voi cm este situația în zonă și cm ați abordat această problemă? Ce soluții ați găsit și cât v-au costat ele?
Ps. Florile sunt de la mine din grădină și par super ,,fericite'' în această perioadă pentru că au suficientă apă...