14/06/2026
E grea povara bătrâneții
Când grija zilei te apasă
Și câți săraci în astă lume,
Ce n-au un dumicat pe masă.
Mergea bătrânul la arhive,
În două luni, a treia oară.
Măcar o mică adăugare,
La a sa pensie să ceară.
Copiii lui, mânați de vise
Au luat drumul dorului.
El și bolnav și plin de lipsuri,
E doar în grija Domnului.
Cu pensia-i puțină, seacă,
Plătește doar facturi curente
Iar din puținul ce-i rămâne,
Își cumpără medicamente.
Știa moșneagul bine drumul.
Etajul doi, la ușa albă.
La domnul cel din stânga ușii,
Um om înalt, brunet, cu barbă.
Pășește făcând semnul Crucii
Și nu uită masca să-și pună
Și-aceea dată de pomană
Și folosită de o lună.
Cât ne mai bați la cap, tataie
Și ce tot vii pe capul nostru?
Îmi cer răsplata muncii mele
Și nu din buzunarul vostru.
Vrei să ți-o spun pe aia dreaptă?
Mergi și așteaptă-a ta sentință.
Voi sărăciți bugetul țării ,
Fără să fiți de trebuință.
De lacrimi se umpluse fața
Bătrânului "fără valoare".
Cu voinicia de-altădată,
Ținuse țara pe picioare.
Că n-oi fi azi de trebuință,
Aveți dreptate și-așa este
Dar cu amprenta mâinii mele,
Am înălțat a țării creste.
Și am trudit să fim în față,
C-asa știam că este bine.
Să ținem țara-ndestulată,
Voi azi vă-mpiedicati de mine.
Și că vă stau pe coridoare
Și mă vedeți că tot oftez
Cerând doar o recalculare,
Prin asta eu cm deranjez?
Cum să trăiesc de azi pe mâine
Cu burta goală și-ostenit,
Cerându-vă bani pentru pâine,
Dar tot mereu să fiu gonit?
Plecă bătrânul "non valoare"
Sub pașii lui, gemea trecutul.
Un rătăcit cu mintea stinsă
Și chipul galben precum lutul.
Autor: Rodica Larie