Coaching prin Numerologie

01/01/2025

Da, mă izolez...

Da, mă izolez, dar nu pentru că nu iubesc oamenii, ci pentru că mă epuizez atunci când stau prea mult în contact cu lume: zgomotul, mulțimea, conversațiile care par că nu se mai termină.

Mă izolez și pentru că prefer liniștea decât să fiu înconjurată de oameni care nu rezonează pe aceeași frecvență cu mine. Nu spun că sunt mai puțin interesanți, nu am această aroganță.
Spun doar că suntem diferiți.

Și mai spun că, pe măsură ce trece timpul, devin tot mai conștientă de cine sunt, încotro mă îndrept și ce îmi doresc. Dar mai ales, ce nu mai este în armonie cu mine. Mă simt minunat în tăcere. Iar dacă aleg să primesc pe cineva alături de mine, este pentru că vreau cu adevărat, pentru că mă bucură această alegere!

Nu sunt antisocială. Sunt, așa cm spunea Jung, „o empatică selectivă”, o empatică care își respectă percepțiile, își ascultă corpul, mintea și sufletul.
Iubesc profund oamenii. Îmi place să-i ascult, să-i sfătuiesc și să-i ajut... Dar după toate acestea, sinele meu cere o pauză.

Așa că, dacă cineva se regăsește în aceste cuvinte, să știe că atunci când petrec timp cu cineva, nu o fac pentru a umple un gol, ci pentru că îmi doresc cu adevărat acest lucru.

Text preluat, însă rezonez cu mesajul transmis! ☺️

15/12/2024

21/11/2024

https://www.facebook.com/share/191mwFi5Zg/?mibextid=WC7FNe

O femeie inteligentă, puternică și sigură pe ea este tot ceea ce un bărbat mediocru nu dorește să aibă, pentru că o astfel de femeie este profundă, acesta femeie îți arată adevărul, sparge tipare și bariere, aduce schimbare și creștere, îți arată ce înseamnă iubirea adevărată, iubește profund și intens, doar cu un bărbat puternic și asumat ca ea poate să fie.
Bărbații mediocrii se tem de o astfel de femeie, pentru că astfel de femeie nu este pentru oricine și nu oricine poate sa tina pasul cu ea, pentru ca are demnitate, ca sta mereu dreapta în fata nedreptatilor,minciunilor, judecatilor, criticilor altora.
O femeie puternică și inteligentă nu îi pasă ce de părere au oamenii despre ea.
Pentru că ea știe cine este cu adevărat, își cunoaște valoarea și știe că nu are nimic de demonstrat nimănui. Și nici nu cerșește atenția și validarea nimănui doar ca să fie plăcută, iubita, apreciata, aleasa.
O astfel de femeie e destul de rară și dacă nu știi să o apreciezi și nu știi ce să faci cu ea, riști să o pierzi ca prostu și după ani ajungi sa o regreți dar nu o vei putea uita niciodată.
Oamenii de calitate și de valoare nu ii întâlnești de două ori în viata ta, așa că învață să cauți după profunzime și adevăr, nu mai alerga după iluzii și minciuni, căci într-un final te vei dezamăgi pe tine însuți.
Nu trebuie sa fii un om perfect, fii un om autentic! 😊💖
(Valabil și pentru bărbați)
Fluturi eterogeni - Obscurity

30/08/2024

Seducţia nu înseamnă minciună. Dacă vrei doar să cucereşti pentru că ai nevoie de validare, pentru că te simți singur, vei mulţumi orgoliul, dar nu şi sufletul. Da, trebuie să depui efort să cucereşti persoana iubită din ziua zero până relația se încheie. Da, trebuie să îl faci pe celălalt să se simtă dorit, iubit, plăcut, şi asta se numeşte seducţie. Ce nu este seducţia? Manipulare, neadevăr, atracţie fără conexiune emoțională.
Să ştii să creezi spaţiu emoțional pentru un om în viața ta este ceea ce te face atrăgător.
Să ştii să te ții de cuvânt şi să fii lângă el, să păstrezi vie flacăra interacțiunii emoționale, este seducție ajunsă la maturitate emoţională.
"Sedus şi abandonat"? Nu. Mințit şi acceptat minciuna de bună voie.
Seducția este o subtilă şi vie conectare cu emoția celuilalt, care ştie să te lase cm să mergi spre el şi în acelaşi timp, cm să vină către tine, astfel încât să vă întâlniți într-o îmbrățişare.
Cât durează îmbrățişarea?
Cât e vie emoția...

Sursa: Ana Maria Ducuță

28/08/2024

”Și prieteniile își au viața lor.
Durează atât timp cât sunt necesare creșterii a doua suflete.
Vine un timp când prietenia unui anumit om e o povară; nu-ți mai spune nimic și nu-i mai spui nimic.
Osmoza dintre sufletele voastre s-a sfârșit. Sunteți acum unul față de altul, două organisme complet închise.
Trebuie să cauți alte organisme, alte suflete cărora să vă puteți deschide, pentru a primi sau a da bucurii, dureri, experiențe de tot felul.
O prietenie care durează o viață întreagă este, pentru mine, un miracol.
Poate să fie o simplă obișnuință și atunci e tristă și neinteresantă.
Dar poate să fie și o ”căsătorie spirituală”, un miracol propriu zis.
Unirea sufletească s-a făcut, atunci, peste granițele omenescului.”💛

Mircea Eliade, “Șantier”

23/08/2024

Orice relație, sentimentală, de iubire, de prietenie trebuie să îți poată răspunde la următoarea întrebare: Cum aş fi eu fără acest om? Mai bine sau mai rău?
Altfel spus: Cât de mult mă apropii sau mă îndepărtezi tu, de mine? Cât de mult devin eu când suntem împreună sau cât de mult mă "diluez" eu ca să ai loc tu?
Putem creşte, ne putem vindeca, putem evolua, lângă oameni care nu ne despart de noi, de sinele nostru autentic, de ființa noastră esențială, de dinainte de măşti, educație, condiționare.
Putem avea un scop, o identitate, o motivație, atunci când nu trebuie să ne dispersăm în mai multe identități emoţionale ca să fim compatibili cu celălalt. Oamenii care ne țin sufletul aproape de noi, prin faptul că sunt pe frecvența noastră şi ne văd aşa cm suntem, ne apropie de tot ceea ce înseamnă adevărul interior al emoției noastre.
Sunt oameni care ne despart de noi înşine, ne răscolesc toate rănile şi ne bagă într-o ceață mentală din care nu ştim să ieşim altfel decât iubindu-ne un pic mai puțin, crezându-ne un pic mai incapabili, certându-ne cu tot ce ne face bine.
Problema e că după ce te-ai abandonat nu ai cu cine să mai fii prezent în relație. Cine te desparte de tine, se desparte şi de tine, chiar dacă rămâneți împreună.

14/08/2024

Superficialitatea este o formă de violență emoțională pentru cel care are profunzimea drept marcă a propriei simţiri.
Te sufocă lipsa de prezență în emoție a celuilalt: de la detaliile neînsemnate, până la deciziile majore de viață. Nu poți să fii tu, nu poți să plângi în tihnă, nu te poți bucura în tihnă, totul e o mare neînțelegere.
Mintea te judecă, sufletul te doare: cine nu te urmează în adâncimea trăirii tale, nu te poate cuprinde şi explica pe înţelesul său.
Practic, eşti mereu în contratimp cu celălalt, pui o mască, două, aprobi, "da, foarte bine, frumos, extraordinar" dar sufletul tău e pe minus. Azi, mâine. Poimâine, corpul fizic somatizează emoţia neexprimată. Apare boala, durerea, povara.
Relaţiile superficiale amoroase, de prietenie, sau chiar profesionale sunt hrană pentru orgoliu, dar sufletul ştie că este flămânzit de lipsa trăirii autentice. El nu va forma conexiune şi va începe să adâncească orice conflict interior.
Putem sta cu adevărat doar lângă oamenii care ne cred, ne simt, ne pricep, cărora nu ne e teamă să le spunem vulnerabilitățile sau problemele noastre. Uneori, îţi ia o viață de om să pricepi că tot ce nu e real în trăire e de fapt moarte timpurie în simţire...şi crezând că ai făcut economie la adevăr, de fapt ai ajuns dator vândut la timpul pe care nu îl mai poţi întoarce înapoi...

Preluat: Ana Maria Ducuță