29/09/2024
Am ajuns cu bine la Plopeni aseară după multă autostradă care nouă nu prea ne stă în caracter și, în jurul unui lighean de gogoși, am tras următoarele concluzii:
1. E foarte important să nu mai lăsăm să treacă doi ani între excursii. Ne-a lipsit drumul, vibrația motorului, oprirea, vinul, râsul, destinația.
2. A fost pe cât de greu, pe atât de frumos. Fărâmița de Franță rurală pe care am reușit s-o acoperim este de o frumusețe calmă și liniștitoare capabilă să îndulcească durerile de șale și dos.
3. Motocicletele noastre, unele trecute bine de vârsta adolescenței, ne-au dus până la Oceanul Atlantic și înapoi. E adevărat, au mai cârâit pe ici și mârâit pe colo, dar fie ele sportive sau economice sau manevrabile sau agabaritice și-au făcut treaba cu prisosință.
4. Nevoile și dorințele noastre se mai schimbă, pentru că, deh, facem asta de atâta timp încât s-a dus și vopseaua de pe indicatorul de la intrarea în Plopeni. Iar asta a dat naștere unor tensiuni nefamiliare grupului nostru. Dar toate s-au dezamorsat la un pahar de ceva și vrem să credem că am învățat să vorbim și să ascultăm puțin mai bine.
5. Pe-asta o dăm cu mare durere în suflet: gastronomia franceză este mai variată, mai complexă, mai voluptoasă decât cea italiană.
Apropo, România, ar trebui să înveți să gătești rață mai bine și mai des!
Ne-am bucurat că excursia noastră a antamat atât de mulți oameni și a deschis conversații și întreținut relații interumane în această perioadă în care avem toți simțurile amorțite de telefoanele mobile: Emeric Dragomir, Dobre Razvan și Somar care au pus umărul ca plecarea să fie posibilă, Elena Mihalcescu aka Tanti Nuți aka Nutzi Cozonac care ne-a umplut top-case-urile și sufletele de carbohidrați anti-hipoglicemie, Patrick Bringer, Myriam Delmas, Andreea Chelaru, Monica Mony și Comité de jumelage Millau - Plopeni care ne-au primit și tratat regește la Millau, David Libourel care ne-a suprins esența și ne-a dat-o înapoi cu ajutorul unui cărbune și a unei coli A3, Viorica Draguna, Draguna Gheorghe, Aneta Filipescu, Florin Filipescu, Cristina Mirela Ghinea sau părinții, cm le spunem noi, care au stat și de data asta cu inimile cât un purice în speranța că nu ne lovește vreun uragan sau ne ia vreo viitură.
Fiecăruia în parte îi mulțumim tare de tot, de-acolo de la noi din căști.
Și vă mai mulțumim vouă, urmăritorilor noștri, care sunteți alături de noi la fiecare escapadă.
Pe final am dori să vă anunțăm că am decis, în proporție de 90%, destinația de anul viitor.
Dar asta e altă poveste.
