Psihologia unei blonde

Psihologia unei blonde Bine ai venit! Aceasta este o pagină jurnal, în care vei găsi gânduri, trăiri, emoții, conștientizări

Îmi dau seama acum de faptul că primăvara era atât de frumoasă, zilele acelea în care soarele îmi atingea pielea și mă u...
09/03/2026

Îmi dau seama acum de faptul că primăvara era atât de frumoasă, zilele acelea în care soarele îmi atingea pielea și mă umplea de o căldură atât de plăcută, acele primăveri cu flori multe în arbuști, cu garduri vii dese și moi de la mulțimea de frunze, cu mirosul de asfalt călduț și de libertate.
Îmi mișcam corpul cu mare ușurință pe toate barele din parc și pe bara de covoare, da, aveam bare de bătut covoare care devenea bară de exerciții fizice, bară pe care agățam coarda să cântăm Chiquitita la mânere pe post de microfon sau bară de volei cu confruntări gălăgioase, adrenalină și mult râs!
Încă pot simți din amintire, mirosul de aer curat, flori, iarbă și pământ, miros de prietenie, de cochetărie și viitor!

E atât de schimbătoare vremea zilele acestea. Acum este soare, în 5 minute s-a înnorat. Dacă nu prinzi momentul, se schi...
12/10/2025

E atât de schimbătoare vremea zilele acestea.
Acum este soare, în 5 minute s-a înnorat. Dacă nu prinzi momentul, se schimbă totul în timp ce ai întors capul. La fel ca și orașul, ca și străzile, ca și oamenii...
Oare oamenii se schimbă sau se adaptează?
În ultimii ani, totul se transformă atât de radical de parcă ai impresia că ți se scurge viața printre degete precum nisipul. Este exact ca și cm ai fi nisipul acoperit constant de valul transformator.
Cine m-a adus atât de aproape de ocean și cine este valul care modifică permanent?
Cine ne-a împins până aici?

Cât de minunat ar fi fost să fi putut realiza ceea ce am simțit la prima iubire?Să ne fi putut opri din vâltoare într-un...
30/09/2025

Cât de minunat ar fi fost să fi putut realiza ceea ce am simțit la prima iubire?
Să ne fi putut opri din vâltoare într-un moment de imponderabilitate și să putem simți acele valuri, să le respirăm adânc, să ne umplem pentru eternitate!
Atunci, în acel moment, am fi înțeles tot adevărul!

Sens...Absolut nimic din ceea ce ești, nu este în zadar. Orice gest, emoție, gând, conștientizare. Ceea ce tu depășești,...
20/09/2025

Sens...
Absolut nimic din ceea ce ești, nu este în zadar. Orice gest, emoție, gând, conștientizare.
Ceea ce tu depășești, ceea ce tu construiești, va fi baza pe care cei din jurul tău, cei din viitorul tău, vor clădi la rândul lor! .. și aceasta este răsplata ta😉

Avem nevoie de un vis. Un vis frumos pe care ni-l spunem despre noi.Acel ceva de care suntem siguri că-l conținem și-l p...
08/09/2025

Avem nevoie de un vis. Un vis frumos pe care ni-l spunem despre noi.
Acel ceva de care suntem siguri că-l conținem și-l putem livra în exterior.
Fără acel vis despre noi, ne este dificil să innotăm în acestă viață!

”Un rol major în viața mea...” au fost cuvintele pe care le-am folosit pentru a-mi arăta recunoștința față de femeile mi...
27/08/2025

”Un rol major în viața mea...” au fost cuvintele pe care le-am folosit pentru a-mi arăta recunoștința față de femeile minunate din viața mea care mi-au rafinat modul în care ”patinam” prin viață.
M-am gândit că aceleași cuvinte ar trebui folosite și pentru a-mi exprima recunoștința față de bărbații care m-au impactat.
Dar dacă în cazul femeilor cuvintele au curs de la sine, în cazul bărbaților a fost muuult mai dificil! Relația mea cu mama a fost mereu prezentă, relația mea cu tata a fost mai mult absentă, chiar și când era lângă mine. Acestă înstrăinare resimțită, am copiat-o și eu în relațiile cu bărbații din viața mea.
M-am raportat la partea masculină cu o detașare impusă mascată cu independență, cu o emoționalitate neînțeleasă mascată prin activism, cu o respingere datorată durerii neprocesate și cuvintelor nerostite.
Și nu mă refer aici doar la relațiile romantice, care vor face probabil subiectul unei următoare postări, ci la relațiile cu bărbații pe care i-am întâlnit în alte circumstanțe.
Reflectând la modul în care am acționat, îmi dau seama că am evitat pe cât am putut interacțiunile, eram mereu neliniștită de parcă mă ardea la tălpi, păream mereu pe fugă și chiar uneori îmi doream să fug! Să nu cumva, să fie ceva de interpretat, analizat, bîrfit, prost înțeles! Habar n-aveam cm să fac față într-un mod ”corect”, ce-o mai fi însemnând și asta.
Dar la un moment dat, datorită unor circumstanțe, am fost nevoită să stau față în față cu un bărbat, săptămânal, timp de 10 luni. Acest bărbat, m-a obligat să stau să ascult, să îmi potolesc aroganța atotștiutoare, să îmi văd superficialitățile, să văd dincolo de ”puterea” unui bărbat, să înțeleg sensibilitatea într-un alt mod, să gândesc altfel logica, să mă simt frumoasă, să mă simt apreciată, să mă relaxez și să dăruiesc la un alt nivel.
M-a învățat că fiecare moment contează, pentru că după 10 luni a plecat, discret și demn, într-un loc fără semnal...
Concluzia acestei postări, ca femeie, este: orice relație ai avea cu un bărbat, acesta îți va rupe inima la final! 😃
Pe de altă parte, țin să subliniez importanța faptului de a avea curajul de a ne deschide unul în fața celuilalt, acest schimb prețios nu poate decât să ne îmbogățească viața pentru totdeauna într-un mod neașteptat și binefăcător.

Imagine: Peisaj cu fluturi - Salvador Dali

Suntem, unii dintre noi, fragili. Abia supraviețuim unei noi ore, zile, săptămâni. Zâmbim, suntem săritori, înțelegători...
02/02/2025

Suntem, unii dintre noi, fragili. Abia supraviețuim unei noi ore, zile, săptămâni. Zâmbim, suntem săritori, înțelegători, poate chiar calzi. Nu insistăm, nu ne manifestăm, nu blamăm.
Retrași, ușor timizi, chiar ursuzi, pare că suntem echilibrați și am găsit cheia armoniei interioare. Pare.
Doar că, orice pierdere ne prăbușește în interior. Încă odată. Încă mai adânc. Renunțăm la aspecte din noi pe care le credem neconforme, neacceptabile.
Nu suntem puternici, nu depășim, nu ne naștem din propria cenușă. Ne dorim doar să fiți înțelegători.
În rest, noi știm că nu suntem eroii supraviețuitori.
Doar am trecut, aproape nevăzuți, pe stradă.

02/02/2025

Am simțit încleștarea mâinilor pe umeri.
Ridicai capul din cartea pe care o citeam
Și-am pășit fără să știu încotro mă duce.
Când am vrut să mă întorc după carte,
Știam că nu mai am nevoie de ea.
N-am închis ochii, mi-am deschis arterele,
Am văzut și m-am umplut toată.
Mă împinge din ce în ce mai adânc
Nu mai puteam să ies, de-acum
Aparțineam.
Intuiam drumul singură.
Am vrut să sărut mâinile acelea
Dar nu-mi mai călăuzeau căutările.
Voi porni să le găsesc, înainte, nu mă pot întoarce,
Le simt apăsarea,
Mai sunt pe umeri și - acum
Și știu că le voi săruta odată,
Când ne vom întâlni inevitabil pe linia aceea
Trasă între sfârșitul neantului
Și-începutul infinitului
Asa cm îți place ție...

05/09/2024

Îți cunosc, Fiecare sclipire din ochi și fiecare grimasă, fiecare rid și fire rebele de păr. Îți aud Toate sunetele și cuvintele nerostite și gândurile răsucite în idei pierdute. Îți simt Încleștar…

RepereUn rol major în viața mea l-au avut câteva femei minunate, care au apărut în momentele în care mi se schimba cursu...
30/06/2024

Repere
Un rol major în viața mea l-au avut câteva femei minunate, care au apărut în momentele în care mi se schimba cursul vieții. Mai mature în ani decât mine, au fost toate un ghid și o inspirație. Figura maternă era mereu în umbra fiecăreia dintre ele, pentru că ea a fost temelia mea, mama.
Dacă este să găsesc însușiri comune, toate au fost pline de o energie conținătoare. Prima a fost ca o completare a mamei care m-a învățat cm se răsfață un bărbat, rețete de bucate, m-a apreciat și validat ca persoană, iar asta mi-a dat avânt spre lume. După aceea, am părăsit un job de 10 ani.
A doua m-a învățat despre fermitate și despre faptul că a fi autentic și a-ți spune părerea nu te elimină din joc, ci, dimpotrivă, îți poate fi de ajutor în îndeplinirea scopurilor. Din nou am schimbat jobul!
A treia, ce pot să zic, era atât de complexă ca meserie, cultură, profunzime și o mare iubitoare de animale. Am început a doua facultate!
A patra, este o femeie care s-a reconstruit pe ea însăși și care, chit că 30 de ani a trait într-un coșmar mental, continuă să râdă din tot sufletul, să aducă bucurii celor din jur și să fie deschisă către noi experiențe. Ea mi-a deschis poarta călătoriilor.
În viață, întălnim oameni care ne despachetează părți importante din noi ce trebuiesc văzute, simțite. Suntem mai bogați odată cu bucuria descoperirii lor și mai curați, spălați de lacrimile izvorâte la plecarea lor.
Și ei trăiesc prin noi, iar datoria noastră este să îi trăim frumos!

AcceptareÎn ultimii ani, ca urmare a profesiei și a experiențelor de viață, atitudinea mea față de comportamentele și cr...
24/04/2024

Acceptare
În ultimii ani, ca urmare a profesiei și a experiențelor de viață, atitudinea mea față de comportamentele și credințele oamenilor „s-a muiat” considerabil. Dacă auzeam povești de la copiii mei în care ”judecau” cu vorba sau cu fapta vre-un seamăn de-al lor, găseam mereu motive să le explic într-un fel comportamentul, până când ajunsesem motiv de glumă între ei: ”nu-i spune la mama că ne face pe loc să ne fie milă”
În primul an la facultatea de psihologie, aveam discuții cu profesorul nostru de filozofie pe tema sensului vieții a lui Viktor Frankl, pe care l-am combătut sus și tare, și pe care am ajuns să îl aprofundez și să îl consider extraordinar.
Da, experiența propriei vieți te întoarce spre înțelegere, compasiune, acceptare și pe unii spre înțelepciune (de-aș ajunge pe acolo măcar să văd cm se simte).
Dar totuși, mă întreb, este această empatie, de fapt, o acceptare ascunsă a unui destin fatidic, o continuare imatură a copilăriei în care nu aveai altă posibilitate decât să te supui părintelui, apoi religiei, apoi șefului, apoi partenerului, apoi mersului social, apoi statutului, și mă șochez câți ”-ului” am gasit!
Da, știu, există și cealaltă cale, în care te răzvrătești, te lupți, te zbați, implementezi, declari, împingi, dărâmi ca să construiești altfel.
Sunt aceste două căi paralele sau congruente?
Pe sinusoida vieții, consider că noi am împletit cele două căi în felul nostru propriu, că toți am căzut și am pornit din nou la drum, având la purtător biletul de călatorie către un anumit sens personal.
Eu și voi cei care citiți, suntem aici, iar asta este minunat!

SistemeÎn ultimii ani am observat tot mai mult cm sistemul în care activez își pune amprenta asupra comportamentului me...
18/03/2024

Sisteme
În ultimii ani am observat tot mai mult cm sistemul în care activez își pune amprenta asupra comportamentului meu.
La locul de muncă, la început aveam propriile mele idei despre cm să mă manifest conform modului în care mă raportam la ceea ce aveam de făcut. Presiunea anumitor sarcini îmi creau adevarate razboaie interne între ceea ce consideram eu că este ”normal” și obligațiile impuse.
În prima fază, ca să mă pot elibera de conflictul interior, am înțeles că este posibil ca din cauza lipsei de experiență, mintea mea să nu îmi poată da soluții și am acceptat ideea că unele lucruri nu se pot desfășura doar conform concepțiilor mele, posibilitățile de acțiune sunt diverse.
Următoarea fază a fost să găsesc, din acele diverse posibilități, pe acelea care mă caracterizau ca manifestare, astfel încât sarcinile pe care le aveam să fie îndeplinite iar eu să fiu mulțumită de mine.
Astfel, conflictul interior a scăzut considerabil din intensitate și satisfacția a fost reinstaurată.
A fost un proces de observare, acceptare, introspecție, conștientizare, creativitate, alegere, acționare.
Spre sfârșitul activității în acel sistem, am sesizat cu stupoare, că sarcinile care la început îmi puneau mari probleme, inclusiv morale (legate de manipulare, pentru a nu se înțelege în mod eronat), le puteam îndeplini foarte senin și ușor, iar acest fapt mi-a ridicat un mare semn de întrebare!
- Oare putem noi, să ne „salvăm„ de fiecare dată la timp?
- După ce am învățat încă ceva despre noi, în urma activității din acel sistem și ne-am ”upgradat”, reușim să ramânem mai puternici?
- De câte ori, oare, tot adaptându-ne, pierdem și părți pe care le uitâm pe drum și care erau sursele noastre de bucurie?
Să nu uităm niciodată că, de fapt, ”sistemul” este compus din fiecare dintre noi, care ne manifestăm propriul sine în cadrul lui, transformându-l în mod iremediabil!

Address

Timisoara

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Psihologia unei blonde posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Share