12/07/2025
Pentru liniștea celor care se arată „binevoitori” și dornici să - mi pună etichete, simt nevoia să spun câteva lucruri, nu ca o justificare, ci ca o delimitare clară între realitate și ceea ce unii aleg să creadă sau să răspândească, un răspuns pentru cei care iși manifestă "grija" prin mesaje private....
N - am ascuns vreodată ca fac parte dintr-un partid politic ( cei care mă acuzați inseamnă că nu mă cunoașteți și nu este vina mea că nu vă informați corect ), mi-am ascuns poate problemele personale dar, cu toții facem așa sau mă rog, toți oamenii cu bun simț iși țin problemele pentru ei. Nu m-am rușinat și nu am tăcut când am avut ceva de spus indiferent cât am pierdut .... Recunosc, drumul parcurs în politică m-a schimbat. M-a întărit și m-a învățat să aleg mai atent oamenii. M-a pus, de multe ori, pe tava celor care nu știu să facă altceva decât să bârfească, să murdărească și să înjosească, fără limite, fără remușcări și cu acceptul tacit al celor care știu prea bine că e o minciună.
Dar în tot acest timp, au existat și oameni frumoși, sinceri, loiali, care m-au apreciat pentru ceea ce sunt și nu pentru ceea ce aș fi putut obține în schimbul unei tăceri sau unei alinieri. Prietenii care au rezistat presiunilor politice, care nu s-au schimbat în funcție de „vântul partidului”, oameni care au știut să vadă dincolo de etichete și au rămas alături de .... Irina. Pentru mine, asta a contat cel mai mult.
Am fost prezentă peste tot unde am fost invitată, chiar dacă prezența mea a deranjat, chiar și înainte de a fi consilier. Am fost acolo, alături de oamenii care au făcut ceva pentru comunitatea lor, când a fost nevoie, indiferent dacă era sau nu campanie electorală. Nu am bătut la uși să cer funcții, ba chiar am refuzat atunci când mi s-au oferit. Nu am cerut nimănui să mă voteze pentru că nu a fost cazul, nu am condiționat sprijinul meu de nimic, nu mi-am pus la gât victorii și nici nu am plecat când a fost greu...
Și da, în ultimele zile am vorbit public despre măsurile greșite luate de aleșii noștri sub pretextul „sărăciei”, pentru că nu pot tăcea. Nu e vorba de vreo răzbunare. Dacă aș fi vrut asta, o făceam de mult. Dar nu mă reprezintă jocurile de culise. Nu mă ascund după degete....
Pe pagina mea, îmi expun părerile exact așa cm le simt, chiar dacă unii „înțelepți” le numesc bălării. Aici nu e nimeni obligat să citească, să reacționeze sau să aprobe. Fiecare e liber să meargă mai departe, la fel cm eu sunt liberă să-mi păstrez vocea.
Celor care mă întreabă dacă a meritat „să pierd ani într-un partid comunist, alături de oameni de nimic”, le răspund simplu: toți acei ani au contribuit la formarea mea. Sunt ani de experiență, de învățare, de observare. Lângă oamenii care au corespuns criteriilor mele, omenie, sinceritate, bun simț, am rămas și mi-au rămas alături. Cu cei cu care nu am rezonat, am păstrat distanța. Dar nu am căutat dușmani, nu am tras sfori ca să mă poziționez împotriva lor.
Pentru mine, adevărata avere rămân prieteniile sincere și conștiința curată. Dincolo de politică, rămân om. Dincolo de politică, rămâne vocea. Și cât timp mai am această voce, o voi folosi pentru a spune lucrurilor pe nume așa cm le văd și le simt .
Și dacă tot vorbim despre lucruri pe nume, atunci indiferent câte voci vor încerca să mă denigreze, indiferent câtă bârfă sau manipulare se va arunca asupra mea, poziția mea față de situația economică actuală rămâne limpede:
Cred că schimbarea trebuie să pornească din vârful sistemului, de acolo unde se iau deciziile, se trasează direcțiile și se impun reguli. Abia apoi putem vorbi despre responsabilități mai mari pentru antreprenori, profesori, medici, muncitori sau pensionari. Pentru că, în prezent, în afară de salariații de la stat, tot ce înseamnă mediul privat își duce viața între salariu, frică și speranță. Ei sunt cei care susțin sistemul, nu invers. Lor trebuie să li se ofere stabilitate, încredere și respect, nu doar obligații și poveri fiscale.
România nu duce lipsă de inteligență, ci de încredere. Nu de resurse, ci de o identitate sănătoasă. Performanța nu apare când omul se teme, ci când se simte valorizat. Nu poți cere performanță unui om care abia supraviețuiește emoțional. Nu poți cere loialitate dacă nu oferi respect. Nu poți cere implicare de la oameni care simt că vocea lor nu contează!
