Timpul Bruxelles

  • Home
  • Timpul Bruxelles

Timpul Bruxelles Revistă locală de cultură, operând sub egida publicației TIMPUL.

„Trebuie să scrii pentru

Aurel Chiorean, la zi aniversară:„În Prima zi a fost iubirea,au fost și ceruri, au fost ploi,apoi, a fost nemărginirea,î...
06/11/2025

Aurel Chiorean, la zi aniversară:

„În Prima zi a fost iubirea,
au fost și ceruri, au fost ploi,
apoi, a fost nemărginirea,
în doruri, stele, vis cu noi....
..În cea de-a Șasea, visul, somnul,
mă năpădeau – ce mă fac eu?
A apărut, în fine, Omul.
Creat a fost de Dumnezeu.

Cea de odihnă, în ziua a Șaptea,
și eu, și tu am obosit,
Dar vezi, când a început noaptea,
Noi ne-am iubit, și ne-am iubit…
..De-atunci, suntem un drum,
o numărare,
îmi pare-o vreme de copil,
lumini ce plouă tot mai tare,
din ciob amar, chiar inutil...

Suntem ca bulgării
de rouă,
un mers tocit până la gleznă,
siliți ca să zburăm când plouă
lumina-n rouă, ploaie-n beznă...”

În Prima zi a fost iubirea,au fost și ceruri, au fost ploi,apoi, a fost nemărginirea,în doruri, stele, vis cu noi. A Doua zi, poteca lumiicoborî…

Lidia Zadeh Petrescu, introspecția gândurilor cu licență:„...Rememorez în clipe abătutePeriplul meu prin viața neștiută,...
16/06/2025

Lidia Zadeh Petrescu, introspecția gândurilor cu licență:

„...Rememorez în clipe abătute
Periplul meu prin viața neștiută,
Urcușuri, coborâșuri, false rute
Analizând trecutu-n orice cută.

Plecată-n escapadă, precaută,
Pe drumuri cu capcane inerente,
Am constatat că fără parașută
Nu m-aș salva din zboruri imprudente...”

Refuz să cred că mintea mi-e bolnavăCând mă gândesc, constant, la manuscriseȘi-n loc s-arunc în foc file din pleavă,Le sechestrez într-un seif de vise. Visez,…

Iulia-Florentina Paciurea, cu buchete de speranțe, prin târguri de iluzii:  „Iluzii de vânzare! Am multe. Mi-au rămas.Su...
29/03/2025

Iulia-Florentina Paciurea, cu buchete de speranțe, prin târguri de iluzii:

„Iluzii de vânzare! Am multe. Mi-au rămas.
Sunt ale mele toate. Sunt toate de pripas.
Le simt și nu le simt. Le cert adeseori.
Le cert cm ceartă vântul nimicul dintre noi.

Le cred a fi de vină, și vină le găsesc,
Le spun în mii de feluri c-am să le părăsesc.
A devenit ridicol ridicolul în sine!
Iluzii de vânzare… Dar ce mă fac cu mine?...”

https://portal.revistatimpul.ro/timpul-bruxelles/iluzii-de-vanzare/

Daniela Ilandeast Stan - resemnarea pierderii și durerea amintirilor:„(...) Există ani care pun întrebări și ani care ră...
23/02/2025

Daniela Ilandeast Stan - resemnarea pierderii și durerea amintirilor:

„(...) Există ani care pun întrebări și ani care răspund.
Există o Vale a Plângerii, o Vale a Fluturilor, o Vale a celor desculți… Desculții sunt axa raiului, portrete calde, rupte de timp. Pentru un alt timp.
Există oameni care au schimbat timpul și care merită o poveste deschisă ca o pereche de mâini, pentru părinții plecați într-o altă lume… Orfanitatea este dureroasă. Înseamnă spații goale. În ele, însă, căutăm pașii lor, le cerem șoaptele, apoi, intrăm în noi, închizând ușa.
Există plecarea, plânsul și tăcerea… Realități ale sufletului, din care vrem să evadăm, ca să nu ne mai amintim că am pierdut (...), fiindcă durerea te poate încălzi, te poate arde, te poate transforma în cenușă. E un călău fără milă, care cutreieră minți și trupuri (...), totuși, ce a început în Cer nu se poate termina pe Pământ...”

Noi toți suntem ai drumului… În spațiile și locurile înguste, există doar colțuri. Colțuri de lume, de stradă, de suflet.Apoi, sunt amintirile care ocupă toate…

Sorin Somandra - despre doruri, iubiri neîmplinite și trecerea timpului. Versurile lui sunt reprezentate de una dintre l...
11/01/2025

Sorin Somandra - despre doruri, iubiri neîmplinite și trecerea timpului. Versurile lui sunt reprezentate de una dintre lucrările artistului Radu Ștefan Poleac, multilaureat la nivel internațional, participant la peste 100 de expoziții.

„Tu n-ai să știi că, la-nceput,
a fost durere, a fost și cânt...

La piepturi, noi am strâns ogoare
de „a putea”, de „n-a putea”… şi doare,
când timpul, blând, cu vrednicie curge,
iar din iubire, lent, se scurge.

Tot ce-am visat cândva să povestim,
tot ce nu am ştiut să fim,
tot ce am vrut, fără să ştim,
tot ce ne unea pe veci
a devenit un: astăzi eşti, mâine te treci.

Om călător, trăiește-ți viața,
te bucură, iubește, sparge gheața…”

Tu n-ai să ştii că, la-nceput,a fost durere, a fost şi cânt… Tu nu vei şti cât am visat,iar, capul, mai mereu plecat,a strâns în…

19/12/2024

Mulțumiri utilizatorilor Facebook, vechi sau noi followers ai platformei culturale Timpul Bruxelles, pentru încă un an petrecut împreună!🥂

Sedus de mirajul frumosului izvodit de Lidia Zadeh-Petrescu, artist plastic și poet, deopotrivă, murmurul culorilor neîn...
13/12/2024

Sedus de mirajul frumosului izvodit de Lidia Zadeh-Petrescu, artist plastic și poet, deopotrivă, murmurul culorilor neîntinate solfegiază fragilitatea cuvintelor, imaginând împreună prețioase ofrande metaforice:

„La mine-n suflet stau poeții, cu chirie,
Și, câteodată, diavoli, nebuni și cerșetori,
Ca-ntr-un altar în care depun o mărturie
Despre iubiri pierdute și sfinți neprotectori…

… La mine-n suflet stau și pictori, cu chirie,
Artiști care dau viață frumoaselor portrete,
Legende peste timp, trăind în vrăjmășie
Cu inimile pline de vise incomplete.

La mine-n suflet este o mare adunare,
Că nici măcar de mine, acum, nu mai am loc,
Așa că-mi pun căciula și sacul în spinare,
Și plec fără regrete, că simt că mă sufoc.”

La mine-n suflet stau poeții, cu chirie,Și câteodată diavoli, nebuni și cerșetori,Ca-ntr-un altar în care depun o mărturieDespre iubiri pierdute și sfinți neprotectori. În gânduri…

Inconfundabila Alexandra Marchiș și al său recviem pentru căsătoriile de odinioară:„Ce știu, maică, generațiile de astăz...
28/11/2024

Inconfundabila Alexandra Marchiș și al său recviem pentru căsătoriile de odinioară:

„Ce știu, maică, generațiile de astăzi despre iubire și căsnicie?
Femeile, pe vremuri, reușeau să țină casa, să crească pruncii, să ocupe funcții de CEO sau să facă business cu semințe de porodici inimă de bou, fără să se plângă ca țațele de azi...
Veneau de la serviciu și, cu o mână, spălau blidele în sodă, cu cealaltă, frecau cârpele de dărălău în leșie, cu altă mână făceau parenting și mâncare, cu alta iară, se apucau de curățenie, cu încă una îl citeau pe Goethe, iar la culcare, cu mâna nesolicitată ziua, își mângâiau bărbatul, ca să încheie ciclul complet al unei soții perfecte... nu aveau depresie, nici pre-, nici postnatală, nu aveau anxietăți, palpitații, tremurici sau stări de tristețe... nu se enervau dacă găseau stropi de urină pe marginea veceului din lemn, șosete încrustate aruncate peste tot, rindele, dornuri și antrenoare cu clichet lăsate pe măsuța de cafea sau sub perne...
Numa’ femeile din ziua de azi sunt firave și gingașe, supărăcioase, veșnic cu dureri de vintre și migrene, gâtuț roșu și sciatică, de zici c-o fost produse și născute-n izoletă.
Cele din alte vremuri, când bărbatul li se întorcea seara de la bufet, rupt în fălci, nu aveau telefon să-i controleze istoricul locației, nici Instagram nu exista, să vadă dacă s-o tras în chip cu ceva Esmeralda-n bucile goale, cât timp ea-și dădea sufletul pentru familie, patrie și gospodărie.. Pe atunci, așa trebuia să fie bărbatul. Să aducă bani acasă, să crape lemne, să dea un pumn în pereți, unul în geamuri, altul în ușile de la grajd, câte unul în ochi, gesturi explicate de contextul managementului furiei. Apoi, trebuia să aibă flegme de scuipat, unghie mare la degetul mic, pentru prevenția formării dopului de ceară în ureche, și pentru… păi, no, pur estetic, ca element super masculin. Trebuia să fie păros, cu fire lungi și mănunchiuri pe degetele de la picioare, iar totul, la vedere, în special vara, că nu-i simfonie vizuală mai sublimă decât un bărbat mițos, în maieu și șlapi, cu sudoare picurândă din clop și cu mâna scărpinându-se în locuri… rușinoase. Trebuiau să moflăie animalic ciorba de păsulă cu franzelă înmuiată, și, la final, să-i trântească erotic blidul de badoc în cap nevestii, drept semn suprem că de data aceea, ciorba o fost una foarte reușită….. Pe vremuri, căsnicia nu era cu dus-întors... Nici amantele nu-s azi ce erau atunci... Nu exista riscul să-ți vină bărbatul acasă într-o zi de joi și să îți spună:
„-Bag divorț, Florică. Mă duc să mă iubesc mai mult cu Jenica, fiindcă-i mai tânără, cu peptu’ zvelt și caput mai înflorat decât al tău, și mă iubește, și mă mângâie cm tu nu ai mai făcut-o de când o fătat Mândroaia, în seara de 17 august 1942.”
Și-apoi, ce motiv de divorț să fi avut pe-atunci din cauza amantelor, că, după ce săpai mălaiul, după ce gătai zama de păstăi și îmbăiai copiii, chiar nu mai aveai chef de mângaiat pe Mitru. Ba, te bucurai că scăpai de el juma’ de oră, când mergea la gard, la poștășiță, la o doză de Vitamina P.
No, concluzia îi că ne-am buiecit. De prea bine... Ne-am rătăcit ca oaia creață a lui Iisus, ne-am depărtat de turma Păstorului, duse fiind pe stepe și dealuri pline de păcate, dureri de copite, botox și întuneric...”
Textul integral pe ⬇️

Ce știu, maică, generațiile de astăzi despre iubire și căsnicie?Femeile, pe vremuri, reușeau să țină casa, să crească pruncii, să ocupe funcții de CEO sau…

Delia Roșu și un armonios elogiu în proză, dedicat ființelor necuvântătoare, o firească mărturie de suflet, în care drag...
04/11/2024

Delia Roșu și un armonios elogiu în proză, dedicat ființelor necuvântătoare, o firească mărturie de suflet, în care dragostea omului pentru animalul său naște sublime emoții și o necondiționată prietenie.
Elevă a Colegiului Național „Grigore Moisil” din Onești, Delia a fost distinsă cu două premii I, la ambele secțiuni ale Concursului Internațional de Literatură și Arte Plastice „Miss Lizzy”, ediția 2024, concurs organizat de Elena Toma și sprijinit de redacția Timpul Bruxelles.

„Se spune că între om și animal există o legătură care transcende cuvintele.
Un fir invizibil, dar indestructibil, care se formează atunci când inimile lor bat la unison. Când privirile li se întâlnesc, și amândoi se recunosc reciproc.....Azur, însă, este mai mult decât un cal; este o reflectare a spiritului sălbatic al naturii, o parte din frumusețea eternă care ne înconjoară.....L-am văzut alergând cu o grație pe care doar vântul o poate atinge, fiecare pas de-al său, lăsând în urmă o lume zgomotoasă, agitată. În unul dintre acele momente, pe când ne aflam numai noi doi în tăcerea câmpurilor nesfârșite, am înțeles ce înseamnă, cu adevărat, libertatea. Libertatea manifestată nu doar de absența restricțiilor, ci și de senzația profundă de a fi o unică ființă cu pământul, cu cerul, cu infinitul....Deși plină de demnitate, firea sa dârză mi-a provocat de multe ori răbdarea, însă cele mai mari lecții despre respect, încredere și loialitate le-am învățat chiar în astfel de ocazii.....Privindu-i mișcările grațioase, de la mersul impunător, la eleganța cu care își scutură coama sub razele soarelui, îmi amintesc de frumusețea simplă a naturii, de pacea care există în lucrurile necomplicate, și îmi spun că fiecare zi petrecută împreună este o binecuvântare, că dincolo de privirea lui adâncă, sau de avântul cu care aleargă pe câmpurile aurii ale toamnei, în inima mea, el va imagina mereu un simbol al puterii, al curajului și al libertății...”

Autor: Delia Roșu, 17 ani, premiantă a Concursului Internațional de Literatură și Arte Plastice Miss Lizzy, ediția 2024 Se spune că între om și animal…

Address


Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Timpul Bruxelles posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Contact The Business

Send a message to Timpul Bruxelles:

  • Want your business to be the top-listed Media Company?

Share