24/07/2025
Era odată un bătrân fermier înțelept care trăia într-un sat mic. El avea un singur cal, pe care îl folosea pentru a ara câmpul și a-și câștiga traiul.
Într-o zi, calul a rupt gardul și a fugit în pădure. Vecinii au venit să-l consoleze pe bătrân: "Ce ghinion teribil! Acum cm vei lucra pământul?" Dar bătrânul a ridicat din umeri și a spus calm: "Poate că e bine, poate că e rău. Cine știe?"
A doua zi, calul s-a întors, dar nu singur – a adus cu el o întreagă herghelie de cai sălbatici, puternici și frumoși. Vecinii s-au adunat entuziasmați: "Ce noroc extraordinar! Acum ești bogat!" Bătrânul a zâmbit și a răspuns: "Poate că e bine, poate că e rău. Cine știe?"
Fiul bătrânului, un tânăr viguros, a început să îmblânzească unul dintre caii noi. Dar calul sălbatic l-a aruncat jos, și tânărul și-a rupt piciorul grav. Vecinii au venit din nou: "Ce nenorocire! Fiul tău e acum invalid și nu te mai poate ajuta la muncă." Bătrânul a clătinat din cap: "Poate că e bine, poate că e rău. Cine știe?"
Nu mult după aceea, în țară a izbucnit un război crunt. Armata împăratului a venit în sat să recruteze toți tinerii apți de luptă. Mulți au plecat și nu s-au mai întors niciodată. Dar fiul bătrânului, cu piciorul rupt, a fost scutit de recrutare. Vecinii au suspinat: "Ce noroc ai avut! Fiul tău e în viață datorită acelui accident." Iar bătrânul a răspuns, ca de obicei: "Poate că e bine, poate că e rău. Cine știe?