01/07/2025
O poveste interesantă și frumoasă, Gen o lecție de viață . Într-un orășel aflat la poalele munților, trăia Ana, o fată cunoscută pentru bunătatea ei. Oamenii veneau mereu la ea cu rugăminți: să le împrumute bani, să le păzească pruncii, să le rezolve neînțelegerile. Ani de zile, Ana a spus da la toate. Se temea să nu pară egoistă sau nepăsătoare.
Dar într-o zi, s-a trezit obosită până în măduva oaselor. Tocmai se întorsese acasă, târând două plase pline de cumpărături pentru vecina ei, când a găsit încă trei bilețele lipite de ușă:
„Te rog să vii diseară să stai cu copiii.”
„Mâine am nevoie de tine la strânsul lemnelor.”
„Nu uita că mi-ai promis că mă ajuți să mut mobila.”
S-a așezat pe scaun și a privit în gol. În clipa aceea, a simțit că dacă nu schimbă ceva, o să se piardă pe ea însăși.
A doua zi, când vecinii au venit să-și ceară partea, Ana a ridicat privirea și a spus, calm, dar ferm:
— Nu pot. Astăzi am nevoie de timp pentru mine.
Privirile lor s-au întunecat. Nici unul nu i-a mulțumit pentru ajutorul de ieri. În schimb, au început să șușotească pe la colțuri:
— S-a schimbat Ana. Are un caracter dificil acum.
— Cine se crede ea, să spună „nu”?
La început, vorbele acestea au durut-o mai tare decât orice. Dar cu fiecare refuz rostit, cu fiecare limită așezată, a simțit cm inima i se îndreaptă, spatele i se îndreaptă și sufletul i se ușurează.
Într-o zi, privind spre munții care vegheau deasupra satului, Ana a înțeles: nu devenise mai rea. Doar învățase să nu se lase călcată în picioare. Iar pentru unii, asta era tot ce trebuia ca să-ți lipească eticheta de dificil.
Dar ea știa că în spatele cuvintelor lor se ascundea un adevăr simplu: când ai curajul să te respecți, nu toți vor fi fericiți. Și e perfect în regulă.
