One-parent story - For Africa, Moshi (2025)

10/12/2025

V-am povestit de curând despre copii tanzanieni pentru care sunt în căutare de sponsori pentru a-şi putea continua educația 📚: îi avem pe Julias, Doreen şi Angle, care din ianuarie nu vor mai putea merge la şcoală, dacă nu găsim o soluție pentru ei. Despre primul am scris deja, găsiți detaliile pe blog (link în comentarii).

Iar despre fetițe voi scrie mâine: ele au găsit loc la şcoli de stat, aşadar taxa lor şcolară este mai redusă - dar tot este prea mult pentru mamele lor care de abia reuşesc să pună ceva mâncare pe masă.

Pentru că viața unei femei tanzaniene care îşi creşte copii singură este incomparabil mai grea decât ceea ce ne imaginăm noi: ele nu beneficiază de alocație de stat, indemizație de îngrijire a copilului sau şomaj, tații de obicei dispar cu totul şi nu se mai interesează de soarta copiilor lor (de pensie de intreținere nici nu poate fi vorba...), aşadar toată greutatea intreținerii copiilor cade pe umerii lor, într-o țară în care nu există locuri de muncă, iar educația femeilor rareori trece de 7 clase (în cele mai multe cazuri nici atât).

De aceea m-am gândit să le ajut puțin cu pachete de Crăciun 🎄🎁, conținând alimente de bază (orez, fasole, ulei, zahăr săpun...) ca măcar perioada sărbătorilor să fie una cu mai puține griji pentru ei. Sunt în total 6 familii pe lista mea (Julias, Angle, Doreen, Cherish şi Letiția, Mary şi Sarah), am sperat ca să pot aduna măcar 200 lei/familie, ca să aibă un sens ceea ce fac, dar deocamdată nici nu mă apropiu de suma asta... 🙁

Şi mă întristează mult când văd cât de puține reacții obțin genul acesta de postări. Din ceva motive de neînțeles nici vizibilitate nu prea au 🙁, dar am zis că oricum ar fi bine să lămuresc: nu e obligatoriu să ajutați. Chiar deloc. Cred că eu înțeleg asta cel mai bine: chiar dacă pare incredibil, înainte de aventura asta africană eu nu le aveam cu donațiile. Nu îmi permiteam, nu aveam încredere, nu vedeam rostul. Ajutam altfel, dacă puteam, dar nu donam. Așa că știu cm e...

Acum, privind din partea cealaltă, câteodată îmi vine să plâng când știu cât de puțin ar fi de ajuns pentru a ajuta. Cât de important ar fi pentru ei, și cât de simplu ar fi pentru noi. Câteva clicuri și prețul unui suc. Atât.

Dar, după cm spuneam, nu e obligatoriu, iar eu nu sunt omul care să dau din cap indignat, că uite, a apreciat postarea, dar nu contribuie cu nimic... 🙂

Eu sunt recunoscătoare oricum: că sunteți aici, că îmi citiți postările, că vă place de noi 🤗❤️. E absolut suficient.

Așa că nu vă sfiiți, apreciați și postările prin care cer ajutor, când zic că și like-ul acela contează, nu exagerez: cu cât mai multe aprecieri are o postare, cu atât îi crește vizibilitatea. Și așa îi dăm o șansă să ajungă la cei care pot ajuta 🙂.

Vă doresc o zi frumoasă ☀️❤️

*în caz că doriți să ajutați ca aceste familii să aibă sărbători puțin mai lipsite de griji 🤲🎄, găsiți conturile mele în comentarii.
** pantofii din imagine erau a copiilor cărora le-am împărțit ghiozdane în aprilie - uitați-vă atent la ele: vă vor ajuta să vă puteți imagina gradul de sărăcie despre care vorbesc

03/12/2025

Dragii mei 🤗❤️,

Haideți să mai vorbim puțin despre cei mai puțin norocoşi decât noi. Cei ai căror singură vină este că s-au născut în locul nepotrivit: copii uitați de lume ai Tanzaniei.

Eu am hotărât să îi ajut pe cei care provin din familii monoparentale, cu ei pot empatiza cel mai mult şi situația lor o văd cea mai disperată.

Azi va fi despre Julias, pe care l-am cunoscut în aprilie, când am predat ghiozdanele cadou ultimilor cinci copii. Le-am promis atunci la toți că nu îi voi lăsa baltă, şi m-am ținut de promisiune:

📍cei doi băieți a lui Mary au fost ajutați indirect: datorită intervenției noastre, mama lor a reuşit să pornească o mini-afacere stradală care sā aducă un venit lunar familiei

📍cele două fetițe, Cherish şi Leticia, care aveau nevoie disperată de o şcoală cu internat, unde să fie în siguranță, au găsit ajutorul necesar prin oamenii cu suflet mare de pe pagina mea, care s-au oferit să le sponsorizeze educația 📚❤️

📍cel de-al cincelea a fost Julias, care acum a ajuns în situația în care are nevoie de ajutor.

Mama lui a ieşit dintr-o căsnicie abuzivă care a costat-o sănătatea (atât fizică, cât şi mentală), ajungând în imposibilitatea de a lucra. Cum în Tanzania nu există nici un fel de plasă socială, fiica ei cea mare, sora lui Julias a preluat sarcinile intreținerii familiei (pe ea o vedeți în poză), ceea ce e o povoară extraordinar de mare pentru o tânără cu studii precare. Locuința lor este cam ca cea a lui Mary: o singură odaie, mucegăită, dărăpănată (o puteți vedea în poze). Dar, chiar dacă ele de multe ori nu aveau ce mânca, pe Julias au reuşit să îl țină la şcoală.

Asta pânâ când a ajuns la liceu. Din cauza necesității de a locui la internat au putut opta doar pentru o şcoală privată, pe care ele nu şi-o mai puteau permite. Cu ajutorul unei mătuşi au reuşit până la urmă să plătească primul an, dar pentru următorii trei nu mai au ajutor.

În ianuarie ar începe cel de-al doilea an de liceu pentru Julias, dar, dacă nu se găseşte vreo persoană (sau mai multe) cu suflet mare care să îl ajute cu plata taxelor şcolare, pentru el aici se va opri educația... 📚🚫

Taxa anuală este de 792$, care se plăteşte în două rate: 396$ în ianuarie şi 396$ în iunie, direct în contul şcolii (deci trebuie luat în calcul şi taxele de transfer, care pot fi între 0 şi 5%).

Aşadar am nevoie de ajutorul vostru pentru a ajunge la oamenii care l-ar putea ajuta pe Julias şi, după cm ştiți, orice like, comentariu, distribuire ajută. Iar dacă este vreun doritor, îl rog mult să mă contacteze ✍️.

Mai sunt doi copii (două fetițe) în situație disperată care au nevoie de ajutor în a-şi continua studiile, despre ele voi scrie zilele următoare.

Totodată doresc să ajut aceste familii monoparentale cu pachete de Crăciun 🎄🎁, conținând alimente de bază (orez, fasole, ulei, zahăr, săpun...), sunt cu toții în situație inimaginabilă pentru noi, şi aş vrea ca măcar perioada sărbătorilor să fie una cu mai puține griji pentru ei. Sunt în total 6 familii pe lista mea (Julias, Angle, Doreen, Cherish şi Letiția, Mary şi Sarah), voi porni un fundraiser pentru ei în câteva zile, dar până atunci, dacă doriți să contribuiți cu ceva, o puteți face prin conturile pe care le găsiți în comentarii. (vă rog să menționați destinația donației). Eu sper să reuşim să le înfrumusețăm puțin sărbătorile🌟🎄.

Să aveți o seară minunată! ✨️❤️

21/11/2025

Dragii mei 🤗❤️

Cum în câteva zile ne vom îndrepta către Romania, unde - probabil - voi fi extraordinar de ocupată, fiindcă am de gând să particip la câteva târguri de Crăciun, am zis să mă folosesc de liniştea asta dinaintea furtunii ca să vă povestesc puțin despre cei care sunt mai puțin norocoşi decât noi.

Pentru că, în timp ce noi ne pregătim de sărbători 🎄, există familii care nu ştiu dacă vor avea ce pune pe masă mâine 🙁.

Sunt şi aici, lângă noi, din păcate, dar eu am ales să îi ajut pe cei din Africa, pentru că situația lor este mult mai disperată, iar speranțele lor mult mai reduse.

Find părinte singur ştiu cm e când toată răspunderea pentru bunăstarea copiilor cade doar pe umerii tăi. Iar condițiile mele sunt (şi au fost) infinit mai bune: eu am o educație, în țara mea există locuri de muncă şi o plasă socială, am curent şi apă în casă... Şi chiar şi aşa, uşor tot nu mi-a fost. Aşadar pot empatiza maxim cu mamele singure din Africa care nu au nimic din toate cele înşirate mai sus, şi totuşi luptă ca măcar copii lor să aibă şansa la o viață mai bună.

Cât am fost în Tanzania am făcut tot ce mi-a stat în putere să ajut, concentrându-mi atenția în special pe femeile şi fetele din categorii vulnerabile şi, după cm probabil ştiți, conduc în continuare un fel de "program de sponsorizare" pentru copii tanzanieni aflați în situații dificile (asta e ceea ce pot face pentru ei şi de la distanță).

Acest program a pornit aproape accidental, iar beneficiarii, până acum, sunt:

- fiica mai mare a Sarei, Glory, care acum a început al treilea an la Facultatea de Farmacie
- cele două fetițe, Cherish şi Leticia - în cazul lor o şcoală cu internat a fost singura soluție, drumul care ducea nu doar către educație, ci chiar către supraviețuire,
- fiica cea mică a Sarei, Hildagarde, care acum a început primul an la Facultatea “African Wildlife Management”

Ar mai fi fost şi Maurine, fiica Mariei (o altă mamā singură care a beneficiat de ajutorul nostru), dar pentru ea s-a găsit o altfel de rezolvare.

🔻🔻🔻

Toate poveştile le găsiți aici:

https://oneparentstoryforafrica.wordpress.com/

(merită răsfoit articolul cu ghiozdanele, tocmai l-am actualizat şi mi s-au umplut ochii de lacrimi recitind postările de pe vremea când le împărțeam... Au fost momente magice ✨️, e ceva nemaipomenit ce am reuşit să facem noi, împreună 🤝❤️ - trebuie să repetăm neaparat!)

🔺️🔺️🔺️

Şi aici m-aş fi şi oprit, dar nu pot. Pentru că primesc tot timpul noi şi noi cereri, sunt tare mulți copii în situații inimaginabil de dificile, care nu au la cine apela... Iar eu cred că educația este poarta de ieşire din sărăcie, singura şansă pe care o au aceşti copii pentru un viitor mai bun.

Am învățat mult în anii petrecuți în Tanzania (da, în majoritate din propriile mele greşeli 🤷‍♀️), aşadar acum am stabilit reguli clare: îi ajut pe cei pe care îi cunosc personal (sau pe care Sarah îi poate monitoriza cu uşurință - fără ajutorul ei mi-ar fi imposibil), în special copii proveniți din familii monoparentale; fete, pe cât posibil, pentru că situația lor este una chiar mai vulnerabilă, şi - un aspect foarte important: taxa de şcolarizare trebuie să poată fi plătită direct în contul instituției de învățământ pe care îl frecventează copilul.

Acum am o nouă listă cu cazuri chiar disperate:

1. Julias - pe el îl cunosc personal, a fost printre ultimii cinci copii care au beneficiat de ghiozdanele de la noi şi i-am promis încă de atunci că nu îl voi lăsa baltă
2. Angle - mama ei a rămas singură cu trei copii, în situație disperată, nu au apă, electricitate, ajutor de nicăieri, fetița este la o şcoală de stat, care - chiar dacă este mai ieftină decât cele particulare - tot vine cu nişte costuri pe care ea este incapabilă să le plătească
3. Doreen - familie monoparentală, locuiesc în acelaşi sat cu părinții Sarei, tatăl decedat, trei copii, fără posibilități de nici un fel

Toți trei sunt în primii ani de liceu (secondary school - la ei), am să scriu despre fiecare separat zilele următoare, cu detalii, acum doar vroiam să anunț: căutăm sponsori 📢. Fără ajutor nici unul din ei nu îşi va putea continua studiile... 🙁. Iar fără educație nu vor avea nici o şansă de a ieşi din sărăcie.

Eu sper că vom găsi, şi de data asta, persoanele cu suflet mare, care vor - şi pot - să lumineze puțin calea acestor copii către un viitor mai bun 🔦📚❤️.

Revin cu amănunte ✍️.

Vă doresc o zi minunată! ✨️❤️

08/09/2025

Dragii mei 🤗❤️,

Am zis că am să vă scriu despre Sarah, fiindcă avem o veste minunată: fiica ei, Hildegarde, a intrat la facultatea "African Wildlife Management" 🥳🎓❤️, iar eu sunt extrordinar de mândră de ea - dar sunt şi mai mândră de Sarah, care a reuşit să realizeze imposibilul:

Povestea ei o găsiți pe blog, acum eu doar vă amintesc, foarte pe scurt: soțul ei a părăsit-o (sau mai bine zis a dat-o afară din casă, aducând o altă femeie în locul ei - lucru foarte obişnuit în Tanzania), rămánând singură, fără nici un suport, cu un copil în brațe (Glory, care atunci avea 2 ani), şi altul în burtă (fiind însărcinată în luna a 6-a cu Hildegarde). Aşadar fetele au crescut exclusiv în grija ei, Hildegarde chiar din prima clipă de viață. Familia Sarei locuieşte într-un sat izolat şi este foarte săracă (îi cunosc părinții, şi despre vizita la ei am un articol drăguț pe blog - de obicei Sarah îi ajută şi pe ei, nu invers) iar în Tanzania nu există alocație pentru copii, indemnizație pentru creşterea copilului, şomaj, ajutor social - nici un ajutor din partea statului, şi nici tații nu sunt obligați la plata vreunei pensii de intreținere. Peste asta mai vine şi lipsa de educație a femeilor (care rareori ajung mai departe de clasa a 7-a - asta în cel mai bun caz!), aşadar de obicei situația mamelor singure este fără ieşire.

Dar Sarah a noastră nu s-a lăsat: a luptat din răsputeri, cu copii purtați după ea, a vândut pe străzi, s-a agățat de orice oportunitate de a învăța, muncind cât pentru doi, pânā a ajuns acolo, unde este azi: la a avea un mic magazin de suveniruri. Pe fete le-a ținut la şcoală - fiindcă nu vroia ca ele să ajungă vreodată în situația ei -, şi, chiar dacă nu întotdeauna aveau ce mânca, ea nu a cerut niciodată nimic de la nimeni...

Chiar şi primul an de facultate al Gloriei l-a plătit din forțe proprii (în Tanzania insituțiile de învățământ superior nu au locuri gratuite), dar în al doilea an a ajuns să nu mai vadă luminița de la capătul tunelului: era să piardă magazinul, fiindcă toți banii ei mergeau către şcolile fetelor (în special către facultatea Gloriei, care este 1.400$ pe an, sumă extraordinar de mare, atunci când o plăteşti dintr-un venit de 100-200$/lună) şi a rămas în urmă cu plata chiriei. Acesta a fost punctul în care am aflat de strădania ei (cu toate că o cunoşteam bine demult - dar ea nu s-a plâns niciodată...) şi am scris povestea ei - pe care vă îndemn să o citiți, dacă nu ați făcut-o încă: e o poveste extraordinar de emoționantă şi motivantā, care descrie perfect viața multor femei tanzaniene.

Aşa s-a întâmplat să găsim o persoană cu suflet mare care s-a oferit sā sponsorizeze studiile Gloriei 📚❤️, care va începe cel de-al treilea an la Facultatea de Farmacie în curând...

Acum a venit rândul Hildegardei, şi e un lucru absolut fenomenal cm Sarah a reuşit să se ocupe de educația ei până în acest punct, dar acum situația o depăşeşte din nou... Pe deasupra micul ei magazin este într-un impas extraordinar, din cauza lucrărilor de construcție care blocheazā accesul către ea, situație care se prelungeşte de mai mult de un an... (pun un scurt video despre asta în stories)

Iar eu pe femeia asta extraordinară nu pot să o las fără ajutor... Fără ea nu aş fi putut împărți cele 86 ghiozdane în aprilie, nu aş fi putut să o ajut nici pe Mary - mama singură a cărei viață am schimbat-o finanțând mica ei croitorie stradală, iar cele două fetițe - Cherish şi Leticia -, crescute doar de tatăl lor în nişte condiții de neimaginat, nu ar fi azi la internat, în siguranță. Sarah merită pe deplin tot ajutorul pe care i-l putem oferi.

Aşadar, dragii mei: dacă doriți să sponsorizați studiile Hildegardei, chiar şi parțial, vă rog mult să-mi scrieți. Sau măcar să distribuiți postarea asta, poate ajunge la persoana potrivită 💫❤️. Eu ştiu că putem... 🙂

Detaliile administrative:

📍Taxa facultate: 1.515$, plătibil direct în contul facultății în două rate, în octombrie, respectiv aprilie)
📍Taxă internat: 20$ pe lună (plătibil tot aşa, de două ori pe an, câte 120$)

Vă doresc tuturor o seară minunată ✨️❤️ (şi un început de an şcolar cât mai lin)

One-parent story - For Africa

10/12/2025

03/12/2025

21/11/2025

08/09/2025

Address

Website

Alerts

Shortcuts

Share

Category