13/12/2025
Când jurnalismul tace, iar lingușirea vorbește
,
În timp ce românii din diaspora se pregătesc să iasă în stradă, în centrul Londrei, pentru a protesta pașnic față de derapajele din Justiția română — semnalate recent inclusiv de investigațiile Recorder — conducerea UZPR Marea Britanie alege să transmită un cu totul alt mesaj public.
Un mesaj festiv, elogios, aproape encomiastic, adresat exact acelorași structuri diplomatice care ar fi trebuit, în mod normal, interpelate public, chestionate sau măcar menționate cu reținere într-un moment de profundă tensiune civică.
Nu este ilegal să mulțumești. Nu este interzis să apreciezi prezențe oficiale. Dar este problematic ca, din poziția de lider al unei organizații a jurnaliștilor, să alegi:
un ton unilateral,
o validare publică fără nicio nuanță critică,
o asociere simbolică exclusiv pozitivă,
în timp ce o parte importantă a comunității românești cere responsabilitate, transparență și poziționare clară față de statul de drept.
Mai ales când:
pe aceeași pagină UZPR Marea Britanie au fost tolerate anterior postări evident partizane,
iar criteriile de verificare profesională și academică ale persoanelor promovate public au fost, cel puțin, neclare.
Jurnalismul nu este despre aplauze. Nici despre certificări simbolice. Nici despre „va fi bine” spus din poziții de putere.
Jurnalismul este despre întrebări incomode, mai ales când ele dor. Despre echilibru. Despre distanță critică. Despre a nu confunda speranța cu propaganda emoțională.
Când liderii breslei aleg liniștea festivă în locul vocilor din stradă, nu comunitatea este liniștită — ci presa este dezarmată.
Iar asta merită, măcar, o discuție onestă.
Foto: screenshots Facebook
