https://www.facebook.com/728890036969730/

Flo Rian -Pagina de Constiinta, 54 Arena Avenue, Stoneleigh (2026)

07/03/2026

Drumul spre Conștientizare VII

Ceea ce nu vedeam în mănăstire și nu auzeam când citeam biblia, apoi mă întrebam de ce dumnezeu nu ajută. Dar scrie și el în biblie că nu iubește oamenii bolnavi etc. Așadar, nu vă mirați, cei care vă rugați, de ce nu sunteți ajutați. Citiți și vedeți adevărul.

1. În Leviticul 21:17-23:
„Niciun om din urmașii tăi care are un defect să nu se apropie să aducă pâinea dumnezeului său:
orb, șchiop, desfigurat, cu un membru prea lung, cu picior sau mână ruptă, cocoșat, pitic, cu defect la ochi, cu boală de piele…
niciunul care are defect să nu se apropie de altar.”
Aici oamenii cu handicap sunt excluși din ritualul templului.

2. Bolile de piele și „necurăția”
În Leviticul 13:45-46 despre lepră:
„Cel bolnav va purta haine rupte… își va acoperi barba și va striga: «Necurat! Necurat!»
Va locui singur, în afara taberei.”
Asta însemna izolare totală.

3. Interdicția de a intra în templu
În 2 Samuel 5:8 apare o expresie dură:
„Orbii și șchiopii sunt urâți… de aceea se zice:
orbii și șchiopii să nu intre în casă.”
Mulți interpretează „casa” ca templu sau loc sacru.

4. Blesteme cu boli și handicap
În lista de pedepse din Deuteronomul 28:27-29:
„domnul te va lovi cu bube… cu nebunie, orbire și rătăcire a minții.” Deci dumnezeul la care va rugati va dă și boli și rele
Bolile sunt prezentate ca pedepse divine.

5. Unele boli sau deformări considerate pedeapsă
De exemplu, în Exodul 4:11 se spune:
„Cine a făcut gura omului? Cine îl face mut, surd, văzător sau orb? Oare nu Eu, domnul?”
Aici dumnezeu afirmă că el este sursa acestor stări.

Eram în mănăstire și veneau tot felul de oameni, cu probleme fizice și sufletești. Se rugau, ne rugam pentru ei, dar nimic nu se întâmpla bun. Îmi puneam tot felul de întrebări: de ce nu funcționează rugăciunea, de ce dumnezeu nu îi ajută cu problemele lor.
Veșnica tâmpenie o primeam ca răspuns: din cauza necredinței și a păcatelor. Dar care păcate și care necredință? Pentru că acei oameni erau credincioși chiar duși la extreme. Și păcate nu aveau, pentru că se spovedeau și se împărtășeau.
Apoi am aprofundat scrierile biblice și am avut discuții cu starețul pe tema asta: de unde păcat, că nu a zis Isus că a murit pentru păcatele omului. Atunci cine minte?
Începeau să apară tot felul de semne de întrebare. Mergeam în peșteră să stau singur și să mă rog. Stăteam ca un pustnic. Țineam posturi negre, mă sleiam.
Țin minte că într-o săptămână „mare” am mâncat doar joi un bol cu orez amestecat cu mazăre, o felie de pâine și un fagure de miere și am băut un litru de apă. În rest, până la așa-zisul paște, am stat doar cu aer. Deci de luni până duminică, după slujbă, aer. Doar joi am făcut ce am spus. În rest, rugăciuni la greu.
Nu știam atunci că alimentam aceste zeități. Nu știam adevărul atunci cine este acest dumnezeu. Cu toate că citeam biblia zilnic, eram parcă hipnotizat. Vedeam crimele acestui dumnezeu, vedeam răutatea lui, vedeam scris că el creează binele și răul, războaiele și pacea, dar degeaba.
La mănăstire, indiferent că veneau sau nu oameni, slujbele se țineau zilnic. Și erau o grămadă. Cineva trebuia să alimenteze entitățile din sufletele lor și acela eram eu, păcălitul.
Eram puțini, cinci la un moment dat slujitori în acea mănăstire. Eu fiind nou, frate proaspăt, stăteam și făceam slujbele din timpul săptămânii singur. Starețul era cu treaba lui, iar ceilalți trei călugări la fel. M-au prins pe mine rău. Mă puneau să fac slujbele și să muncesc. Trăgeau de mine ca de un măgar.
Făceam singur ceasurile 1, 3, 6, 9. Eram sleit de câtă energie dădeam acestui dumnezeu și lui isus arhonic.
Apoi munca în solar, vara, căldură mare, vă dați seama. Mai aveam de muncă și prin mănăstire și prin peșteră. Până să ajung la peșteră, tot muncă pe drum, curățam terenul și adunam chiștoacele. Erau o grămadă.
În peșteră îmi plăcea că stăteam singur acolo. Fără să îmi dau seama, cm am mai spus, am intrat în contact cu Spiritul și Sufletul meu. Spiritul meu care a reușit să îmi arate adevărul și să mă scoată din minciuna și închisoarea religioasă.
Dar o să revin cu aceste aspecte. Momentan vreau să vă spun acest lucru: am văzut mulți oameni care se rugau, și în mănăstire și în biserici cât am fost consilier, și nu îi ajuta dumnezeu.
Am văzut orbi care se rugau, oameni paralizați, oameni cărora le-au murit copiii sau părinții, oameni cu cancer care se rugau și nu se întâmpla nimic.
Mi-am pus semne de întrebare: de ce atâta cruzime și suferință? De ce atâtea războaie în lume?
Când popii și clerul erau întrebați de ce nu ajută dumnezeu, inventau tot felul de tâmpenii: păcatul original, păcatul copilului și altele. Sau spuneau că trebuie să suferi, că așa a suferit și isus. Pe bune? Păi eu l-am pus să sufere și ce treabă am eu cu suferinta lui.
Dar nu aveau curajul să spună adevărul și să arate citatele din biblie unde acest dumnezeu spune chiar el că creează răul și binele, că este un dumnezeu criminal, gelos, răzbunător.
Cel mai mult îmi pare rău de cei cu probleme fizice, dar și materiale, care continuă cu veșnicul „doamne ajută” sau „să îți dea dumnezeu sănătate”. Oameni cu handicap și bolnavi care rostesc la alți oameni „să îți dea dumnezeu sănătate” sau „doamne ajută”. Și când îi întreb de ce rostesc asta, îi întreb de când sunt cu probleme și de ce nu au fost ajutați de dumnezeu și cm de cer pentru alții asta când ei nu au fost ajutați, se blochează. Spun: „Ai dreptate. Pe mine nu m-a ajutat. De ce rostesc eu asta?”
Sau oameni care cerșesc, merg pe străzi, dorm pe străzi și te întâmpină cu „dă-mi și mie ceva, dumnezeu să te ajute”. Păi dacă dumnezeu era așa bun, te ajuta pe tine în primul rând. De ce dormi pe străzi și ești sărac și bolnav, dacă tot te rogi?
Apoi le spun: de ce nu mergeți la biserică sa cereti bani ca tot sunteti cu dumnezeu, știți ce spun: nuuu, nu mergem că popii ne bat și ne alungă, nu ne dau bani, ne injură.

Vai de voi, cărturari și farisei fățarnici! Pentru că sunteți ca mormintele văruite, care pe dinafară se arată frumoase, dar pe dinăuntru sunt pline de oase de morți și de toată necurăția.”

Cineva a zis doctrina: vindecă-te pe tine însuți?

Unde e paradoxul? De ce nu răspund preoții și biserica? Ei știu doar să marginalizeze pe acești amărâți săraci și să îi alunge pe acești cerșetori.
Cum am scris la început, nici dumnezeu nu îi iubește.
Și nici clerul nu îi iubeste pe cei care vin cu "măna goală" in biserică. Sau pe cei care incep să pună intrebâri sau să cerceteze.

Totul este un joc bazat în mare parte pe minciună și pe un egregor al fricii și al durerii.
Și cine are de câștigat de aici?
Entitățile, acești zei și dumnezei.
Clerul și biserica, care manipulează această energie pentru entități.
Și biserica, care pe lângă hrana pentru entități primește și bani.
Foarte mulți bani. Averi. Domenii.
Și controlul. Cel mai important lucru: controlul.
Iar omul crede, așteaptă și suferă. Își dă energia și energia banilor. Se creează blocaje și durere și nu îl ajută niciun zeu sau dumnezeu.
Mai târziu am început să înțeleg și procesul energetic din spatele acestor lucruri.
Fiecare rugăciune, fiecare frică, fiecare lacrimă și fiecare suferință generează energie. Emoția umană este energie. Iar atunci când sute sau mii de oameni repetă aceleași rugăciuni, aceleași cuvinte și aceleași stări, se creează un câmp energetic puternic.
Ritualurile, slujbele repetitive, gesturile și cuvintele nu sunt întâmplătoare. Ele mențin și hrănesc acest egregor energetic.
Când te rogi, de multe ori mai creezi și alți egregori sau alte entități la care te rogi. Ții focul aprins, îl întreții. Creezi alte închisori energetice și capcane în care toți cei care se roagă cad.
Își dau energiile, entitatea profită, se alimentează și nu te ajută. De ce? Pentru că are nevoie de cât mai multă energie de la tine și de bani.
Este ca un copil pe care îl amăgești cu o bomboană: fă asta, fă asta și apoi îți dau bomboana.
Iar umanul crede, speră și așteaptă.
Așteaptă de 2000 de ani.
Și nu vine nimic.
Pentru că, în tot acest timp, omul a fost învățat să aștepte salvarea din exterior, în timp ce își dă energia, credința și viața unor structuri care trăiesc exact din această așteptare.
A intrat într-o stare de hipnoză și amnezie.
Și a uitat să mai pună întrebarea cea mai simplă:
Cine se hrănește, de fapt, din credința și suferința omului?

Voi reveni

FloRian

Aceasta este experiența mea personală și felul în care eu am înțeles lucrurile după anii petrecuți în mănăstire și după căutările mele. Nu pretind că dețin adevărul absolut și nu oblig pe nimeni să creadă ceea ce spun. Fiecare om este liber să creadă, să gândească și să caute adevărul în felul lui.
Respect dreptul fiecăruia la credință sau necredință. Eu doar împărtășesc ceea ce am trăit și concluziile la care am ajuns în urma acelor experiențe.
Fiecare este liber să tragă propriile concluzii.

06/03/2026

Am stat în mănăstire.
Am văzut lucruri pe care mulți oameni nu le cunosc.
Nu vreau să conving pe nimeni cu forța.
Spun doar ceea ce am trăit și ce am descoperit acolo si după ce am plecat de acolo( si fizic si energetic)
În ultima perioadă am început să vorbesc deschis despre experiențele mele și despre lucruri pe care mulți nu le discută.
Fac aceste materiale pentru că simt că oamenii trebuie să gândească singuri și să pună întrebări.
Dacă vrei să urmărești în continuare aceste materiale și experiența mea, mă poți găsi și pe TikTok și YouTube.
Dacă cineva dorește să susțină proiectul și munca pe care o fac:
paypal.me/FloRian700497
Mulțumesc celor care ascultă, gândesc și caută adevărul.
Am multe de povestit, am investit mute energii in cautarile mele.
FloRian

20/02/2026

ÎNCEPUTUL PARTEA A II A
D**A APĂ

După aceea, ei au învăluit aproape totul într-o realitate falsă.
Ei, fiind acesti zei si dumnezei, la care se roaga umanii care nu stiu adevarul si isi dau Sufletul si Energiile lor, prin religii.
Dar nu au acoperit, chiar tot. Pentru că esența nu poate fi acoperită complet.
Umanul evolua liniștit, în ritmul Pământului Original.
Nu avea grabă. Nu avea frică.
Avea, la fel ca ei la început, emisferele unite, o Conștiință întreagă, fără separare între gând și simțire, între logic și intuiție, între cer și corp.
Atunci a venit păcăleala.
I-au spus că îl vor ajuta să evolueze mai repede.
Că dezvoltarea creierului este un dar.
Că separarea emisferelor este progres.
Și umanul a acceptat, pentru că nu cunoștea minciuna.
Prin această intervenție, percepția a fost fracturată.
Intuiția( Spiritul) a fost împinsă în umbră.
Mintea ( arhonica) a fost pusă la conducere.
Conectarea directă a fost înlocuită cu analiză, îndoială și frică.
Au furat Mintea Originala, au creat Mintea Arhonica-dumnezeiasca, plina de temeri, frici, minciuna si au introdus-o in corp, in noul creier modificat.
Și prin această păcăleală nu l-au înșelat doar pe uman, ci și Pământul Original pe care acesta evolua, pentru că acel Pământ era al Umanului cu Suflet. Era în rezonanță cu el, nu cu ei. Nu existau clone sau umani fara Suflet pe atunci, inainte de Matrice.
Apoi au trecut la etapa următoare.
Au pus laboratoarele pe planetă.
Zone sigilate, câmpuri închise, spații unde viața a fost transformată în experiment.
Acolo au modificat corpurile.
Au slăbit legătura cu Sursa.
Au fragmentat Sufletele și au prins Conștiințele în corpuri-matriță, închisori energetice biologice.
Corpul n-a mai fost un vehicul pentru Spirit, ci o cușcă.
Au conectat Sufletul cu acea Minte Arhonica din corp si au amneziat Sufletul cu minciuni, prin ea.
O limitare.
Un filtru.
Au testat frica.
Durerea.
Atașamentul.
Supunerea.
Au creat blocaje, linii temporale si multiple realitati in noul corp, programe de tot felul, benefice lor , prin care se alimenteaza.
Au observat cm reacționează Conștiința si Sufletul când sunt separate de memoria Originala. Au realizat ca pot trai din energia Sufletului umanului, pentru ca Sufletul era conectat la Sursa. Ei nu mai aveau Suflet si nici Sursa.
Așa au creat ciclurile de întrupare, reincarnare.
Au creat uitarea dintre vieți.
Au creat repetarea, oboseala, vina, sentimentul de datorie.
Au transformat experiența în obligație.
Și pentru ca nimeni să nu-și mai amintească adevărul, au creat decorul.
Au pus o închisoare numită Terra peste planeta originală.
Realitatea pe care o vedem zi de zi. O realitatea falsa.
Doar ca nu au reusit sa acopere toata suprafata Planetei Originale. Sunt multe zone care au ramas originale.
O copie densă, zgomotoasă, artificială.
O mască peste un adevăr viu.
Când experimentele au fost stabilizate, au plecat. Au fost alungati si interzisi in fizic, vizibil.
Nu din existență ,ci din vizibil.
Au intrat în astral.
În invizibil.
În spatele realității.
Dar n-au dispărut.
Au rămas prezenți prin minciuna.
Prin poveste.
Prin memorie falsă.
Atunci a început cea mai mare înșelătorie:
minciuna că ei sunt creatorii.
Minciuna că umanul trebuie să li se roage.
Au lăsat în urmă clerul.
Bisericile.
Templele.
Ierarhiile.
Religiile.
Structuri menite să mintă constant, să inducă hipnoză, să țină umanul sub control.
Să-i direcționeze frica, speranța, vinovăția și rugăciunea către ei.
Inventia raiului , iadului, pacatului.
Minciuna Creatiei, ca apartine lui dumnezeu.
Să-l facă să creadă că se supune din alegere.
„Nu încălcăm liberul arbitru”, au spus.
Pentru că umanul își dădea singur energia.
Totul este construit pe minciună.
Planeta originală este a umanului.
Nu ne-a creat niciun zeu.
Nu ne-a creat niciun dumnezeu.
Am iesit ca energie din Sursa. Suntem energie prinsa in aceste corpuri modificate de ei.
Apoi au intensificat acest Disneyland energetic.
Un loc unic, diferit de orice altă planetă.
Un Disneyland energetic plin de vibratii, emotii, sentimente, gusturi
Aici există emoții extreme, plăceri, dureri, gusturi, atașamente și frici care nu pot fi găsite în alte lumi.
Mancare, bani, s*x de 3D si multe altele.
Aici este capcana.
Așa au început să atragă și alte suflete.
Sa vina la experimentari aici.
Curioase.
Au inventat karma.
Au transformat experiența în datorie.
Și datoria în lanț.
Dar ceva nu le-a ieșit.
Apa.
Apa nu poate fi mințită.
Apa care a creat planeta.
Apa care a iesit din Sursa
Apa care a creat Planeta Originala
Dar si Spiritul Original al umanului care stie adevarul, Spiritul iesit din Sursa.
Apa poate fi tulburată, murdărită, înghețată, dar nu poate uita vibrația inițială.
Apa din oceane, din râuri, din ploaie, din sânge și din lacrimi ,toate sunt aceeași martoră.
Spiritul la fel, nu poate fi amneziat si mintit.
De aceea unii simt că aici e o cușcă.
De aceea lumea pare falsă.
De aceea povestea oficială nu mai ține.
Pentru că planeta originală încă respiră dedesubt.
Și umanul începe să-și amintească. Prin Spiritul lui.
Va urma.

Flo Rian

Textul de mai sus este o lucrare de ficțiune speculativă cu caracter SF-alegoric, inspirată din experiențe personale subiective apărute în stări modificate de conștiință (astral, hipnoză, introspecție).
Narațiunea folosește simboluri, arhetipuri și metafore și nu se referă la nicio religie existentă, confesiune, instituție religioasă, cler real sau credință actuală, și nu are intenția de a contesta, ataca sau invalida convingerile personale ale nimănui.
Orice asemănare cu sisteme religioase, credințe sau structuri istorice este pur simbolică și aparține exclusiv interpretării cititorului.
Textul nu este prezentat ca realitate obiectivă, adevăr absolut sau afirmație factuală, ci ca expresie artistică de tip SF.

12/02/2026

DRUMUL SPRE CONSTIENTIZARE III

Dragi Suflete, la cererea voastra, continui povestea vieții mele actuale, drumul meu spre Adevăr.

Vă spuneam de vrăjitoarea care voia să mă ia ucenic. Mi-am amintit clar prin ce am trecut când am făcut ritualurile date de ea.
Chiar o sa imi rezerv un text pentru a va spune despre acea miere "vrajită" cu care puteai face pe cineva sa se indragosteasca de tine, sau sa atragi in viata ta persoana respectiva( va spunem ca veneau la ea o gramada de femei care doreau sa atraga in viata lor barbati)
Dar sa revin la subiectul de astazi.
A fost prima oară când m-am confruntat direct cu ceea ce atunci numeam „diavolul”. Așa credeam în acea perioadă. Nu știam contradicțiile bibliei, nu înțelegeam manipulările instituțiilor religioase și nici mecanismele prin care frica este folosită pentru control.
Vrăjitoarea mi-a dat un lacăt și legătura de la picioarele unui mort.
În acel moment mi-am amintit de perioada când slujeam pe lângă un preot. La înmormântări îmi spunea mereu:
„Fii atent să nu fure cineva legătura de la picioare înainte să fie băgat în groapă.”
L-am întrebat ce știe despre asta. Mi-a spus că se fac vrăji și că mortul este ținut legat de diavol.
I-am spus:
„Cum vine asta? Tu, ditamai popa, îi faci slujbă să îl trimiți la Isus, iar dacă o vrăjitoare fură o simplă legătură, îl ține aici?”
A bâiguit și a spus că nu aici, ci în iad, și că diavolul îl poate scoate să facă ce vrea.
Atunci i-am spus direct:
„Înseamnă că diavolul e mai puternic decât isus, dacă o bucată de sfoară anulează toată slujba ta.” Si daca isus nu poate scoate din iad un Suflet dar o vrajitoare poate, pai, halal de isus al tau am zis.
Atunci nu stiam ca raiul , iadul, pacatul este o inventie a bisericii pentru a manipula, ca sunt o minciuna.
Nu a mai știut ce să răspundă popa.

Am făcut ritualul cu lacătul și legătura. Eram singur acasă, ziua. În timpul ritualului au început să troznească lucrurile prin casă. La început am luat-o în joacă. Nu credeam prea mult. Dar devenea tot mai ciudat. Sunetele păreau intenționate. Atmosfera se schimba.
Apoi s-a făcut liniște.
Am sunat-o pe vrăjitoare. Mi-a spus să vin seara să-mi dea apă „sfințită” de ea. Întâi a luat apă sfințită de la un popă prieten, apoi a „resfințit-o” ea.
Am întrebat de ce am nevoie de asta. Mi-a spus că prin ritual am scos diavolul din casă și că de aceea nu îmi merge bine, că „am pe Satana în casă”.
Mi-a dat o sticlă cu apă în care pusese frunze de trandafiri și plante. A făcut cruci peste ea, a chemat pe isus și pe maria, apoi mi-a dat tămâie și cărbuni.
Instrucțiunile au fost clare:
La 12 noaptea fix să tămâiez prin casă și să spun tatăl nostru, iar cu cealaltă mână să arunc apa peste tot. Dar mi-a spus foarte clar:
„Dacă miroase a mort, să nu dai cu ea.”
La 12 fără un sfert eram deja pregătit. La fix am aprins cărbunii și am început ritualul.
În timp ce rosteam tatăl nostru, a început urgia. Un vuiet puternic a umplut casa. Perdelele fluturau ca într-o peșteră străbătută de vânt. Aerul devenise greu, apăsător. Simțeam presiune în piept, în tâmple. Nu simțeam frică. Simțeam furie.
Atunci au apărut.
Două umbre imense, din tavan până în podea. Negre, diforme, cu o siluetă aproape umană, lipite una de alta. Se mișcau fluid, dar nenatural. Scoteau un sunet metalic, rece, care vibra în oase.
Am început să alerg după ele prin casă, strigând tatăl nostru, cerându-le să plece.
Nu aveau ele nici un stres cu tatal nostru si tampenii religioase, nici o frica, nici de isus nici de nimeni. Ele se retrăgeau, dar nu dispăreau.
Radeau,daaa, radeau, se auzea un ras ciudat ca in filmele de groaza.
La un moment dat am strigat:
„Stați că vă împușc!” — mintea unui om nepregătit, reacție instinctivă.
Am aruncat toată apa spre ele. Tămâia mi-a sărit din mână. Eram într-o stare intensă, aproape sălbatică. Le strigam:
„Dacă aveți curaj, veniți! Nu fugiți!” Hai sa ne batem. 🤦‍♀️
Apoi, dintr-un impuls profund, am spus:
„Vă ordon să vă predați.”
S-au oprit instantaneu.
Câteva secunde de liniște totală.
Am continuat:
„Vă ordon să plecați din casa asta.”
În acel moment s-a deschis în spatele lor ceva ca o ruptură în aer, ca un portal energetic. Și au dispărut, absorbite în acel spațiu.
S-a așternut liniștea. Mirosul greu dispăruse. Energia neagră dispăruse.
Astăzi știu că erau arhoni.
Ajutorul nu a venit din apa vrăjitoarei.
Nici din tămâie.
Nici din ritual.
Nici de la Isus, Maria, etc.
Din contră, ea adusese energia morții în casă.
Eu i-am gonit prin puterea gândului și a cuvântului meu. Prin Spiritul meu.
Știți de ce?
Pentru că nu mi-a fost frică.
Când nu există frică, entitățile execută. Indiferent cm le numești – diavol, înger, dumnezeu, arhon – ele răspund Conștiinței treze si Spiritului trezit.
Ele acționează împotriva ta doar când simt vibrația fricii. Atunci au acces la aura ta, la energiile tale și la corpul tău.
De aceea biserica și clerul au învățat oamenii să trăiască în teamă: teamă de iad, teamă de dumnezeu, teamă de diavol, teamă de păcat. Prin aceste temeri, omul își deschide câmpul energetic, sufletul, chakrele și aura. În acele momente, aceste entități pot intra și pot provoca stări, probleme, emoții negative, temeri și chiar boli.
Ele stau la „ușă”.
Nu forțează intrarea.
„Sună.”
Amplifică o frică mică.
Activează o traumă.
Apasă pe vinovăție.
Hrănesc rușinea.
Iar omul, prin frici, dogme, învățături false și sugestii repetate, le deschide singur aura. Le permite accesul.
Nu intră prin forță.
Intră prin rezonanță.
Când omul este centrat, lucid, fără frică și fără vinovăție indusă, nu au acces.
În noaptea aceea am înțeles ceva esențial:
Autoritatea spirituală nu vine din ritual.
Nu vine din obiecte.
Nu vine din intermediar.
Vine din Conștiință. Si din Spirit.
Iar când Conștiința si Spiritul comandă, entitățile execută.

Cum intră entitățile , mecanismul energetic
În noaptea aceea am înțeles ceva ce ulterior am analizat ani de zile.
Am realizat si pus "cap la cap" totul si printr-un episod pe care o sa il povestesc despre un popa care a fost amenintat de satana si isus nu la ajutat, sau prin ce spuneau popii ca satana poate intra in biserica , chiar si in altar.
Entitățile nu atacă la întâmplare.
Nu sar pe cineva puternic centrat.
Nu pot intra unde câmpul este stabil.
Ele funcționează pe rezonanță și permisiune.
Procesul este simplu, dar extrem de eficient:
1. Detectarea frecvenței
Omul emite permanent.
Gândurile, emoțiile, fricile, traumele ,toate au vibrație.
Frica este cea mai puternică undă de deschidere.
Frica de pedeapsă.
Frica de moarte.
Frica de dumnezeu
Frica de iad
Frica de diavol.
Frica de „nu sunt suficient”.
Această frecvență creează o fisură în aura omului.

2. Activarea punctului slab
Entitățile nu intră direct.
Ele amplifică ce există deja.
Dacă ai vinovăție – o măresc.
Dacă ai rușine – o reactivează.
Dacă ai traumă – o apasă.
Dacă ai frică religioasă – o transformă în panică.
Totodata tot ele provoaca aceste traume, ele sunt traumele.
În acel moment, chakra plexului solar și chakra inimii (centrii puterii și identității) se destabilizează.
Câmpul se rarefiază.
Se creează o breșă.

3. Invitația inconștientă
Omul, în panică, începe să caute salvare externă.
Și aici e cheia.
Când cedezi autoritatea ta și o transferi în afară
în obiecte, în ritual, în intermediar , dumnezeu, zeu, diavol, etc
declari energetic:
„Nu am putere. Preia tu controlul.”
Aceasta este permisiunea.

4. Atașamentul
Entitatea nu intră ca în filme.
Nu „posedă” brusc.
Se atașează de câmp.
La început influențează emoțiile, dar le si creeaza.
Apoi gândurile. Prin mintea arhonica care este atasata in acest corp fizic Matrice
Apoi reacțiile.
În timp, poate influența corpul prin stres constant, dezechilibru hormonal, tensiune continuă.
De aici apar stări, blocaje, chiar boli, pentru că energia afectează materia prin stres prelungit. Aceste entitati le creeaza.
Nu e magie teatrală.
Este uzură energetică.

5. Hrănirea
Ele nu se hrănesc cu carne.
Nu se mai hranesc ca noi cu mancare
Se hrănesc cu emoție intensă.
Frica este hrană.
Vinovăția este hrană.
Rușinea este hrană.
Ura este hrană.
Omul religios speriat permanent este un generator continuu.
De aceea frica este întreținută.

De ce au dispărut în noaptea aceea?
Pentru că am făcut opusul.
Nu am cedat autoritatea.
Nu am intrat în panică.
Nu am implorat.
Am comandat.
În momentul în care Conștiința si Spiritul se stabilizează și spune:
„Eu decid.”
Legătura se rupe.
Nu pentru că entitatea „se teme”.
Ci pentru că nu mai are frecvență de ancorare.
Este ca un parazit fără suprafață de prindere.

Adevărul simplu
Nu ritualul deschide.
Nu obiectul aduce entitatea.
Nu apa o alungă.
Starea interioară este cheia.
Frica deschide.
Autoritatea închide.
Atât de simplu.
În noaptea aceea am înțeles că omul este mult mai puternic decât i s-a spus.
Am inteles ca umanul cu Suflet aste mai presus ca dumnezeu sau ca diavolul.
Este Creator.
Și că tot sistemul fricii funcționează doar cât timp omul crede că este mic si crede in povestile bisericii si a vrajitoarelor.
Când omul își amintește cine este,
ușa se închide. Redevine ce a fost, Creator.
Va urma.

Flo Rian

Declarație de responsabilitate și delimitare

Prezenta lucrare are caracter literar, autobiografic și simbolic. Sunt traite de mine. Conținutul reflectă exclusiv percepțiile, trăirile, interpretările și concluziile personale ale autorului asupra propriilor experiențe.

Afirmațiile privind concepte religioase, spirituale sau ideologice reprezintă opinii subiective și nu constituie declarații de fapt, acuzații sau imputări la adresa vreunei persoane fizice, juridice, instituții religioase sau autorități.

Lucrarea nu are scopul de a defăima, denigra, discredita sau instiga la ură, discriminare ori violență împotriva niciunei comunități sau confesiuni. Nu reprezintă un îndemn la practici oculte, la renunțarea la credințe personale sau la încălcarea legii.

Orice interpretare a textului aparține cititorului. Autorul nu își asumă responsabilitatea pentru eventualele concluzii, decizii sau acțiuni inspirate de această lectură.

Această lucrare se încadrează în dreptul fundamental la liberă exprimare și la libertatea de conștiință.

07/02/2026

Reincarnarea Cap. 1

Trăim într-o simulare în care am intrat cu voia noastră.
Unii am venit pentru a experimenta, alții cu misiuni precise, iar alții împinși de promisiuni pe care nu le-am înțeles pe deplin. Eu numesc această matrice „Terra – Disneyland energetic”, un spațiu construit să pară real, dar care funcționează după reguli ascunse.
Despre păcăleala reîncarnărilor am mai vorbit, însă revin cu un amănunt esențial, chiar și pentru cei care se consideră deja conștienți.

Despre cei care s-au trezit
Există oameni care au lucrat cu ei înșiși, au constientizat adevarul, care au facut sesiuni de curatare si și-au ars contractele energetice, s-au eliberat de entități parazite și au înțeles metoda de lucru interioară. Ei știu că sunt parte din Sursă, că nu sunt simple corpuri biologice, iar după anumite sesiuni și procese interioare unice si specifice noua, canalul lor cu Sursa devine din nou activ. Au devenit din nou Sursa.
Acești oameni au ieșit din matricea interioară emergetica , din frici, programe și condiționări – și sunt pregătiți ca, atunci când vor părăsi corpul, să urmeze planul stabilit de propriul Spirit înainte de intrarea aici. Pentru ei, ieșirea din corp nu mai înseamnă o capcană. Corpul , care este ultima frontiera, este Matricea principala.
Fie merg direct în Sursă, fie se întorc pe planeta sau planul de unde au venit inițial. Cert este un singur lucru: pentru ei, adio Matrix.
Până atunci însă, continuăm să trăim pe matricea externă numită Terra, dar pe liniile noastre temporale, conform planificărilor făcute înainte de încarnare si prin creatia noastra, a Gandului si Cuvantului nostru.

Avertisment pentru cei care nu știu adevărul
Pentru cei care nu au aflat încă ce se petrece dincolo de vălul "morții" momentul ieșirii din corp este extrem de periculos. Când omul „moare”, nu intră automat în lumină sau în pace. De cele mai multe ori este întâmpinat de entități care iau forma credințelor lui.
Cei religioși vor vedea holograme cu zeii si dumnezeii la care s-au rugat si si-au dat Sufletul, sau holograma de rai și iad, exact așa cm au fost învățați de biserică și de cler. Vor fi manipulați prin vină, păcat și promisiunea mântuirii. Li se va spune că trebuie să se întoarcă pe Terra pentru a-și „ispăși greșelile” sau pentru a câștiga un rai care, în realitate, nu există în forma prezentată.
Fiecăruia i se oferă contracte adaptate atașamentelor sale.
Entitățile sunt parșive și mincinoase. Pot apărea holograme cu rude, cu persoane iubite, cu figuri familiare, doar pentru a trezi emoția și a forța acceptarea reîncarnării. Dar acelea nu sunt sufletele reale ale celor dragi, ci proiecții menite să te întoarcă în mecanism.
Uneori ți se pot arăta bucăți din propriul suflet, dacă nu ești întreg, pentru a te face să crezi că trebuie să revii ca să te „repari”. Alteori ți se promit vieți mai bune, misiuni mărețe sau iluzia karmei care trebuie plătită.

Capcana semnăturii
Dacă accepți și semnezi, totul se încheie. Urmează amnezia.
Contractele nu sunt respectate niciodată așa cm sunt prezentate. Există o clauză ascunsă, greu de depistat dacă nu cunoști dinainte înșelătoria: acordul nu este un simplu „da”, ci un act energetic bazat pe frică, atașament și neștiință.
După acceptare, te pot incarna oriunde: în trecut, în prezent sau în viitor, chiar și în aceeași viață pe care tocmai ai părăsit-o. Totul funcționează ca un film-serial cu zeci de episoade, iar entitățile decid în ce episod te introduc.
Sufletul amneziat ( mai ales cel parazitat și neîntreg )percepe toate aceste vieți ca pe una singură, fără fracturi. Nu își dă seama că a murit. Pentru cei religioși, li se arată explicit moartea cu "coasa" apoi: apare zeul în care au crezut, li se vorbește despre păcat, judecată, rai și iad, toate printr-o hologramă perfectă.
Alte Suflete cred că se află în astralul obișnuit din timpul somnului fizic și nu realizează deloc că au părăsit corpul. Și aici există multe aspecte legate de decorporalizarea din somn, despre care voi vorbi separat.

Esența problemei
Marea dramă este că, odată păcălit să accepți, pierzi controlul.
Ei nu respectă ce promit, iar clauza ascunsă transformă totul într-o nouă captivitate. Fără cunoaștere și fără trezire, ciclul continuă la nesfârșit.
Despre aceste clauze și despre metodele de a le recunoaște voi continua în următoarele texte.
Va urma.

Notă de încheiere
Cele scrise aici se bazează pe trăiri și interpretări personale, pe imagini și narațiuni apărute în stări de hipnoză, meditație și introspecție. Le privesc ca pe experiențe subiective ale propriei mele Conștiințe, nu ca pe adevăruri absolute sau dovezi științifice.
Referirile la alte vieți, la planuri astrale sau la entități reprezintă modul simbolic în care Spiritul meu a tradus anumite stări interioare. Fiecare cititor este liber să le înțeleagă metaforic, spiritual sau psihologic, după propriul discernământ.
Nu îndemn pe nimeni la frică, la ură față de credințe, instituții sau oameni și nu încurajez ruperea de realitatea vieții. Responsabilitatea interpretării aparține fiecăruia, iar echilibrul interior rămâne mai important decât orice poveste despre nevăzut.

Andreea Amura Flo Rian 2026

Flo Rian -Pagina de Constiinta

07/03/2026

06/03/2026

20/02/2026

12/02/2026

07/02/2026

Address

Telephone

Website

Alerts

Shortcuts

Share

Category

Listing takedown request