01/03/2025
Ah, 1 Martie! Mărțișorul, primăvara... și, bineînțeles, Baba Dochia! Să ne imaginăm cm ar fi o zi de 1 Martie cu Baba Dochia, o întâlnire plină de contraste și poate chiar un pic de magie.
Scena:
Ne întâlnim într-o poieniță acoperită de primele flori de primăvară, dar cu petice de zăpadă ici-colo. Baba Dochia, cu șalul ei alb, încă ține în mână cele nouă cojoace. Aerul e rece, dar soarele începe să încălzească.
Dialogul:
Eu: Bună ziua, Baba Dochia! Ce mai faceți? Văd că încă aveți cojoacele...
Baba Dochia: (cu o voce aspră, dar nu neapărat rea) Ah, tu ești! Nu vezi că vremea e schimbătoare? Nu mă încumet să renunț la ele încă. Primăvara asta... e cam capricioasă.
Eu: Dar mărțișoarele! Toată lumea le poartă, semn de bucurie și speranță.
Baba Dochia: Mărțișoare... (se uită cu un oarecare interes la mărțișorul pe care îl port) Simboluri... Simboluri deșarte, dacă nu sunt însoțite de fapte. Primăvara nu vine doar cu flori, ci și cu muncă. Pregătește-te pentru zile lungi și eforturi!
Eu: (încercând să o îndulcesc) Dar frumusețea naturii, renașterea... nu vă bucură?
Baba Dochia: (se uită în jur, la mugurii care încep să se deschidă) Frumusețea... e trecătoare. Trebuie să te bucuri de ea, dar să nu te lași amăgit. Viața e ciclică, ca și anotimpurile.
Eu: Ați văzut cm au evoluat tradițiile? Acum, mărțișoarele sunt adevărate opere de artă, oamenii le oferă cu dragoste.
Baba Dochia: (dă din cap) Oamenii... mereu în căutare de frumos și de nou. Dar esența rămâne aceeași: lupta cu schimbarea, cu timpul.
Eu: Poate că, dacă ați renunța la cojoace, ați simți căldura soarelui și ați vedea că primăvara e cu adevărat aici.
Baba Dochia: (se uită la mine cu un zâmbet vag) Poate... Dar cine știe ce surprize ne rezervă vremea? Mai bine să fiu pregătită.
Finalul:
Baba Dochia își continuă drumul, cu cojoacele în brațe, dar cu o privire mai blândă. În urmă, rămân flori de primăvară și un sentiment de respect pentru această figură legendară, simbol al schimbării și al rezistenței.
