12/06/2025
Viața nu s-a așezat cu aceeași mână peste toți.
Unii am primit mai mult – poate sănătate, poate sprijin, poate încredere.
Alții am pornit cu mai puțin – poate doar cu o inimă care învață să reziste.
Dar ceea ce ne diferențiază cu adevărat nu sunt averile, funcțiile sau aplauzele.
Ci ceea ce rămâne în tăcere, când toate astea tac: sufletul. Și caracterul.
Nu ne-am născut să măsurăm viețile altora cu rigla propriei dreptăți.
Nici să înălțăm ziduri între “eu” și “tu”, între “mai bun” și “mai puțin”.
Am fost trimiși în această lume cu o inimă care bate,
nu ca să ne comparăm, nu ca să râdem de greșelile altora, ci ca să învățăm să simțim. Să înțelegem. Să fim.
Fiecare om poartă o luptă pe care poate n-o vezi.
Poate e un zâmbet care ascunde o rană. Poate e o tăcere care strigă.
Poate e un gest mic, dar făcut cu tot ce i-a mai rămas.
Nu ești nici mai sus, nici mai jos decât altul. Ești pur și simplu om.
Dar ai libertatea supremă de a alege ce fel de om ești.
Alege să fii blând. Alege să nu rănești. Alege să asculți. Alege să nu judeci.
Alege să fii acel OM care, prin simpla lui prezență, vindecă, nu rănește.!
