14/03/2025
Clubul Sportiv PETROCUB, leagăn de perpetuare a tradițiilor sportive autohtone
Judo-ul moldovenesc, ajuns la maximă glorie odată cu evoluția sportivilor noștri la Jocurile Olimpice de la Paris 2024, este de neimaginat fără școala de specialitate de la Hâncești. Fără înființarea în acea regiune a unor tradiții de judo ce semnifică de fapt nașterea acestui gen de sport pentru întreaga republică. Tradiții clădite de redutabilul Vasile Colța, originar din satul Cărpineni, Hâncești, care a fost printre primii antrenori din Moldova ce au realizat, la începutul anilor ‘70 ai secolului trecut, trecerea discipolilor săi de la sambo la practicarea probei de judo. Din acest izvor de apă vie pentru domeniul judo-ului moldovenesc, s-a alimentat o veritabilă pleiadă de atleți autohtoni cu care se mândrește o țară întreagă.
La Olimpiada din capitala Franței am fost cu toții martorii unei evoluții fulminante a judocanilor noștri, unul dintre ei fiind Adil Osmanov, discipol al Clubului PETROCUB. Într-un stil de zile mari, el și-a adjudecat bronzul olimpic, dând dovadă de determinare, măiestrie tehnică și, mai cu seamă, de caracter. De remarcat că lotul național a fost ghidat de antrenorul Valeriu Duminică, un alt produs aș școlii de judo de la Hâncești, participant la o ediție de Jocuri Olimpice și în calitate de sportiv. După încheierea Olimpiadei din Orașul Luminilor, la rampă a ieșit un alt elev format la CS PETROCUB, și anume judoka Victor Sterpu, care în luna septembrie a câștigat în stil magistral Grand Prix-ul de la Zagreb (Croația). De notat că în 2021 el a evoluat onorabil la Jocurile Olimpice de la Tokyo.
Acești performeri de mare clasă menționați supra au fost formați pe baza unor tradiții și metode de pregătire extrem de eficiente, verificate în timp. Ei au drept fundament niște forțe sănătoase ce își trag seva din experiența prolifică a unor redutabili specialiști și sportivi precum frații Mihai și Ilie Buiuc (succesorii de drept ai lui Vasile Colța), Sergiu Cașnicov (câștigător la Spartachiada elevilor din URSS), Tudor Lazarenco (medaliat cu bronz la Europene), Ion Covurluean (campion european la tineret) ș.a. Dintre judocanii care sunt în plină activitate aducătoare de glorie țării îi vom aminti pe Dorin Goțonoagă (campion european U-23, locul 3 la Zagreb Grand Prix 2021, în prezent antrenor secund al lotului național), Radu Izvoreanu (campion european U-23 în 2023) și se pare că această listă nu are capăt.
„La Clubul Sportiv Petrocub Hâncești m-am antrenat sub bagheta legendarilor Mihai și Ilie Buiuc. Ei întotdeauna m-au sprijinit și mă sprijină în efortul depus de mine zi de zi. De asemenea, Mihai Crăciun şi Mihai Usatîi, patronii Clubului Petrocub, m-au susținut în permanență, atât din punct de vedere financiar, cât şi moral. Apreciez mult și le sunt extrem de recunoscător pentru acest lucru. N-o să uit niciodată ajutorul oferit și cuvintele lor de încurajare care au venit într-o perioadă dificilă pentru mine, când eram grav accidentat, viitorul meu sportiv devenind brusc incert”, se confesează Dorin Goțonoagă.
Petrocub reprezintă o Asociație obștească cu scopuri bine definite, confirmându-și pe parcursul anilor eficacitatea. Datorită Clubului, s-au construit în regiune săli moderne de judo, dotate cu aparataj și echipament în conformitate cu standarde internaționale în domeniu. Iar despre calitatea muncii antrenorilor vorbesc înseși rezultatele, care sunt de-a dreptul răsunătoare. Nu este lăsat de izbeliște nici sportul de mase. Proiectul Clubului Sportiv Petrocub este unul social, ce-și propune să atragă un număr cât mai mare de copii, în vederea antrenamentelor și practicării unui mod de viață sănătos.
Mihai Crăciun și Mihai Usatîi, fondatorii Clubului Sportiv Petrocub Hâncești, au depus eforturi nemăsurate ca proba de judo să poată supraviețui la noi în țară. Ne referim la anii ‘90 ai secolului trecut, când segmente întregi ale economiei și ale sportului național se aflau în derivă sau chiar au sucombat.
„Mai întâi, în anii ’70, ne pregăteam sub îndrumarea neobositului specialist Vasile Colța. Condițiile de antrenament erau cu adevărat extreme, sala de sport aflându-se într-un subsol. Baia era situată la vreo 100 de metri distanță, în altă clădire. Iarna, pe ger sau pe ninsoare, după antrenamente, echipați în kimono-uri și cu gențile în spate, mergeam cu toții într-acolo. În asemenea condiții reușeam să câștigăm turnee republicane, unionale și să obțină rezultate notabile la nivel european”, mărturisește Mihai Crăciun.
Odată cu plecarea lui V. Colța ca să antreneze în Bulgaria, frații Ilie și Mihai Buiuc au preluat munca de antrenorat la secția de judo din Hâncești. Atunci, în anii ’90, pe teritoriul întregii republici persistau condiții precare nu doar de pregătire, ci și de existență. În 1993 Mihai Crăciun împreună cu Mihai Usatîi s-au întâlnit cu frații Buiuc, luând o hotărâre crucială pentru dezvoltarea judo-ului moldovenesc: au decis să se implice în susținerea și promovarea acestei probe sportive la noi în țară. Astfel, fondatorii Clubului au hotărât din mijloace proprii să finanțeze acest domeniu, pentru beneficiul atleților.
„Acele rezultate de excepție se datorau în mare parte sprijinului oferit de conducerea Clubului Petrocub. Știți ce perioadă grea și complicată era atunci, când statul nu era în stare să susțină sportul. Așa că Mihai Crăciun, în trecut elevul nostru și multiplu campion al Moldovei, maestru al sportului, împreună cu Mihai Usatâi, un susținător înflăcărat al fotbalului din Hâncești, au înlocuit pentru noi statul”, spune antrenorul Ilie Buiuc.
La rândul său, Mihai Crăciun a specificat că „Judocanii sunt ca o familie. Se susțin reciproc, fiindu-le străină indiferența. Iar judo este un sport foarte frumos – combină în mod armonios asemenea calități de o importanță incontestabilă în viața oricărui om, cm ar fi inteligența, forța, dibăcia, disciplina... Dacă e să vorbim de Dorin Goțonoagă, finul meu de botez, eu l-am determinat să facă sport. În general, îi sfătui și în prezent pe toți copiii cunoscuților mei să facă judo sau lupte, căci acest lucru le va fi de mare folos în viață. În orice caz, nimeni până în prezent nu a regretat faptul că s-a dedicat acestei ocupații.”
Potrivit statisticilor, din 50 de mii de copii care practică judo, doar unul singur ajunge premiant olimpic. Însăși calificarea la Olimpiadă este un mare succes. Să nu uităm însă cât de important este procesul de pregătire în sine. Nu toți copiii vor deveni campioni, iar tânărul când vine la secție, are nu doar scopul să-și mărească performanțele, ci și să aibă plăcere de pe urma acestei activități legată de dezvoltarea lui ca ființă umană.
„Tatălui meu, Alexandru Crăciun, îi plăceau luptele. El m-a determinat ca după absolvirea a opt clase să intru, în 1977, la Tehnicumul de Construcții din Hâncești și să fac sport. „Acest lucru o să te ajute mult în viață”, mi-a zis părintele. M-am înscris la secția de judo, pe care am frecventat-o timp de patru ani. Apoi am continuat să mă pregătesc în cadrul companiei de sport din armată și am devenit campion al republicii. Ulterior, tata a murit într-un teribil accident rutier – el era șofer de profesie. Familia noastră s-a pomenit într-o situație financiară extrem de grea, iar eu trebuia să am grijă de frații mai mici, așa că m-am lăsat de sport. A trecut ceva timp și am început să fac business. Aveam afaceri în republică și peste hotare, însă acest lucru nu m-a îndepărtat câtuși de puțin de lumea sportului, de doleanțele atleților. Din contră, mi-am propus să susțin judo-ul moldovenesc pe toate căile ce le aveam la dispoziție, ceea ce am și realizat, ceea ce fac în continuare”, a punctat Mihai Crăciun.
